Linz - Oradea

Ne-am trezit şi sus de la ferestre era un peisaj urban, mulţumitor, mult mai frumos ca cel din seara trecută.

În hotelul...

Din Linz.

Am luat micul dejun la hotel, după care ne-am dus în împrejurimi să găsim un bancomat de unde să scoatem nişte şilingi. La lumina zilei oraşul este frumos, chiar dacă nu ne aflam într-un cartier foarte central.

Am revenit la hotel, am luat bagajele şi le-am pus în maşină, după care am predat cheile recepţionerului. Acesta ne-a deschis liftul şi noi am putut coborî şi merge la maşină.

Am găsit drumul spre autostrada de Viena şi am văzut că în zona Dunării, care trece prin centru, oraşul este chiar foarte frumos.

Înainte de Viena am luat motorină pentru maşină şi cafea pentru Betty. Alimentate amândouă ne-am putut continua drumul şi încet-încet am ajuns la graniţa cu Ungaria. La controlul austriac de frontieră am predat formularul completat, dat de Poliţia pentru Străini din Amstelveen, care dovedea că am părăsit Spaţiul Schengen la data şi ora indicată. Austriacul l-a luat, l-a citit, l-a aruncat la coş dând a lehamitea din mână şi într-o românească fără accent a zis la revedere!

Am plătit în Ungaria taxa pentru autostrada M1 şi mai târziu am făcut aici o mică haltă într-o parcare, la vreo sută de kilometri de Budapesta, pentru odihnă şi mâncare.

Parcat în Ungaria.

Când am ajuns în Budapesta am luat-o pe centura M0, apoi pe autostrada M5. Am   mers pe ea până la intersecţia cu drumul naţional care duce la Szolnok şi mai departe în România, pe la Borş. Aici am plătit din nou taxă pentru această ultimă autostradă. În Ungaria fiecare autostradă se gestionează în mod independent.

După două ore am ajuns la frontieră pe care am trecut-o fără nicio problemă.

Am mers în Oradea la apartamentul lui mama care stătea acum la noi la Dej. Strada de acces spre casa ei se săpa la mare veselie şi nu am putut ajunge decât trecând pe o stradă pietonală, unde era interzisă circulaţia autovehiculelor. Ne-am strecurat printre oamenii ieşiţi la plimbare, care se cam uitau chiorâş la noi. Nu am întâlnit pe nimeni care să ne oprească şi am ajuns în strada unde parcăm de obicei.

Am cumpărat ceva mâncare de la magazinul de alături, am preparat-o, am mâncat-o, după care ne-am culcat.