Plimbarea cu vaporaşul

Mihai a plecat de dimineaţă la Amersfoort cu maşina. Noi am mai lenevit, am luat micul dejun şi cafeaua rece de voiaj.

Am ieşit până în Dam la magazinul Albert Heijn de unde am făcut cumpărături, pentru că nu stăteam foarte bine cu mâncarea.

Am revenit acasă şi am început împreună să gătim, astfel încât mâncarea să ne ajungă pe câteva zile.

Când am terminat cu preparatul şi bineînţeles cu mâncatul de prânz era deja după-amiază.

Am ieşit să ne plimbăm cu vaporaşul pe canale. Am mers pe jos până la Dam şi de acolo până la Central Station, lângă care era debarcaderul de unde plecau vaporaşele.

Am cumpărat bilete, fiecare costând 13 NLG, am urcat pe vaporaş şi după o aşteptare de aproximativ 10 minute am pornit.

Biletul dublu pentru vaporaş.

Foarte mulţi turişti, de ordinul sutelor de mii se plimbă anual cu vaporaşele pe canale. Am trecut prin Portul Amsterdam, pe lângă Turnul Plângăcioaselor. Aici soţiile marinarilor urmăreau cu lacrimi în ochi cum bărbaţii lor plecau pe mări şi pe oceane, fără să ştie când şi dacă se vor mai întoarce. În port se află câteva nave olandeze din diferite epoci, care acum sunt muzee şi se pot vizita. Portul este legat prin canale de Rin şi prin acesta de Marea Nordului.

În...

Portul...

Amsterdam

Am continuat croaziera pe râul Amstel, trcând pe sub cel mai vechi pod, din cele o mie existente în Amsterdam, Magere Brug (Podul Slab). El a fost construit în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. De la mijloc, cele două părţi ale sale se ridică la trecerea navelor. Podul este plin de turişti, dar trec pe el pietoni, biciclişti şi chiar autoturisme.

Magere Brug.

Am continuat până la Podul Albastru, lângă care se află clădirea nouă a Primăriei şi a Operei (Stopera).

Podul Albastru.

Poduri coliniare.

Am continuat plimbarea pe canalele principale. Am mers foarte puţin pe canalul nostru, pe Prinsengracht, apoi am trecut pe Herengracht, unde se află încă casele restaurate ale marilor bogătaşi din secolele trecute şi apoi pe canalul Împăratului Carol Quintul, Kaisergracht.

Pe...

Kaisergracht.

Am revenit la debarcader şi de acolo am luat tramvaiul, care ne-a dus două staţii până în Dam.

După o scurtă trecere pe la Monument şi pe la Palatul Regal am mers acasă că trebuia să sosească Mihai.

Mihai a ajuns înaintea noastră şi ne-a povestit aventura pe care a avut-o. Dimineaţă, încă înainte de a ajunge pe autostradă, vede cum cei ce veneau din spatele lui îl tot semnalizează cu farurile. Un motociclist îl depăşeşte şi-i face semn să tragă pe drepta. După ce opreşte vede că roata din dreapta spate este dezumflată. O schimbă cu roata de rezervă şi merge la Amersfoort. Aici merge la un service Volkswagen unde-i spune că janta trebuie schimbată şi deasemenea anvelopa, care s-a tăiat circulând pe ea fără aer. Dacă în Saint Quentin nu ascultam de Gilbert aş fi cumpărat numai jantă nouă şi aş fi salvat anvelopa. Norocul mare a fost însă de partea mea, că roata nu s-a defectat ieri pe autostrada de la Saint Quentin la Amersfoord. Eu m-aş fi descurcat mult mai greu decât Mihai cu o pană pe autostradă.

După masa de seară am mai discutat şi apoi ne-am culcat.