Fayet-Amsterdam

Imediat după micul dejun eu şi Gilbert ne-am dus în Saint Quentin la atelierul de vulcanizare. Lucrătorul a dat jos anvelopa, a luat janta şi a început să îndrepte îndoitura cu un ciocan. A pus cauciucul la loc şi l-a umflat. Cauciucul nu a ţinut aerul şi s-a dezumflat. Eu am vrut să cumpăr o jantă nouă, pe care ei o puteau comanda şi ar fi ajuns la atelier peste mai puţin de o oră. Gilbert a zis ca să mai încerce. După două încercări cauciucul a ţinut aerul şi măsurându-l de mai multe ori am văzut că nu-l scapă. A montat roata, am plătit manopera şi am plecat la Fayet.

Ne-am luat rămas bun de la familia Tupigny, le-am mulţumit pentru ospitalitatea lor şi am promis să ne mai revedem în România.

Am mers în Centrul Comercial, am luat acum motorină că era deschis şi am intrat pe autostrada spre Olanda.

Am străbătut împrejurimile oraşelor Combrai şi Valenciennes din Franţa, am trecut în Belgia, am traversat cu succes Bruxelles pe complicata sa linie de centură, am ajuns pe centura Anvers-ului, apoi în Olanda pe lângă Breda şi Uttrecht de unde am luat-o spre Amersfoort, să-l mai prindem pe Mihai la serviciu. Drumul avea în jur de 350 km şi cu mica haltă făcută undeva în Belgia a durat mai puţin de patru ore.

În Amersfoort am parcat lângă aceiaşi poştă de unde ne-am cumpărat data trecută, 26 iulie, cartela telefonică. De data asta am plătit parcarea, pentru că aveam mondă măruntă să o punem în automat.

Am vorbit de la un telefon cu Mihai şi ne-a spus că ne vom întâni la poştă peste o oră. Ne-am plimbat prin împrejurimi şi am fost chiar solicitaţi de un cuplu de turişti să le spunem unde este Central Station (Gara). Era una din puţinele întrebări la care ştiam răspunsul şi cu o mare mândrie le-am oferit indicaţiile necesare.

După ce o jumătate de oră am mers într-un sens, ne-am întors şi am ajuns la poştă aproape în acelaşi timp cu Mihai.

El s-a urcat la volan şi am mers toţi trei la Amsterdam, parcând pe malul lui Prinsengracht, opus locuinţei noastre.

Am dus puţinele bagaje în apartament şi i-am povestit despre călătoria noastră, care a durat 15 zile. Ne-a spus că şi el lucrează la expunerea pe care o va prezenta la examenul de licenţă. Lucrarea este gata de mai de mult, dar expunerea trebuie foarte bine cizelată, astfel ca în cele exact 15 minute acordate, să se poată rezuma lucrarea şi totul să aibă cap şi coadă.

Mai târziu ne-am culcat, Mihai urmând să meargă a doua zi la serviciu cu maşina.