Ne-am dus pe traseul nostru, pe Prinsengracht şi până în Museumplein, deoarece Muzeul Van Gogh este foarte aproape de Rijks Museum.
Muzeul a fost deschis în 1973, într-o clădire special construită pentru el, unde au fost expuse tablourile rămase din colecţia fratelui mai mic, Theo Van Gogh. Datorită împrumuturilor, donaţiilor şi mai ales a achiziţiilor, muzeul posedă azi cea mai mare colecţie din lume cu tablourile pictorului, care depăşesc numărul de 200. Există aici şi tablouri ale pictorilor contemporani cu Vincent precum şi sculpturi şi alte opere de artă din secolul al XIX-lea.
Un bilet de intrare costa 8,50 NLG, echivalentul de atunci al 3,86 Euro, moneda care va intra în Olanda anul viitor. Am intrat la parter, ne-am dezbrăcat la garderobă şi acolo am lăsat şi aparatul de fotografiat, pentru că folosirea lui era interzisă.
De fapt erau interzise:
- Atingerea operelor de artă
- Fotografiatul
- Filmatul
- Înregistrările sonore
- Intrarea cu rucsacuri
- Intrarea cu umbrele
La fiecare tablou citeam titlul, apoi ne îndepărtam şi-l priveam cu atenţie. Am procedat la fel cu toate cele expuse, după care ne-am odihit pe o bancă.
Am reluat vizionarea, stând mai departe şi nemai citind titlul tabloului. Am fost foarte bucuroşi că le-am recunoscut pe marea majoritate.
Am urcat şi la etajul al III-lea unde foarte în fugă am mai văzut câteva tablouri ale contemporanilor artistului.
Înainte de a pleca am fost la restaurantul de la parter unde Betty şi-a luat porţia cotidiană din otrava neagră (cafeaua). Am luat şi eu o asemena otravă, dar ceva mai slabă (Coca-Cola).
Am venit acasă şi am luat toţi trei masa de prânz.
Spre seară Mihai s-a dus acolo unde ieri a lăsat maşina şi s-a întors cu ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu