Oraș: Amsterdam
Coordonate geografice: 52g21m3s N; 4g52m33s E
Țara: Olanda
Populația: 935793 locuitori
Data sejur: 9 - 15 iunie; 29 iun - 9 iulie 2025
Locuința: Lutmastraat 13
9 Iunie. Mașina a sosit pentru noi la ora 3 și 45 și ne-a dus în timp record la Aeroportul Avram Iancu din Cluj.
De astă dată nu aveam bagaj de cală, așa că am intrat direct la controlul de securitate. Totul a mers repede și ne-am dus apoi să așteptăm plecarea la Poarta A 5. Mai aveam aproape o oră până la îmbarcare.
 |
| Pe Aeroportul din Cluj |
 |
| Așteptăm |
 |
| Așteptarea durează mai mult decât zborul |
La ora cuvenită am urcat în autobusul care ne-a dus la avion. Era un avion al companiei Lot, care ne va duce la Varșovia, unde vom face o escală de aproape două ore.
 |
| În avion |
 |
| Cuminți, la locurile noastre |
Avionul este destul de mic, cu câte două rânduri de scaune pe fiecare parte și este de fabricație braziliană.
 |
| Marca avionului MbraR |
Compania EMBRAER ocupă locul trei în lume, atât în ce privește numărul de comenzi de avioane, cât și ca număr de salariați, după Boeing și Airbus.
Zborul a decurs normal și după cu ceva mai mult de o oră am aterizat pe aeroportul Frederic Chopin din Varșovia.
 |
| La Varșovia |
Bibi a băut o cafea și eu o coca-cola și încet-încet timpul a trecut. La poarta de îmbarcare ne-au propus să-i lăsăm să ne ducă bagajele de cabină la cală. Am fost de acord pentru că e foarte comod să călătorești fără bagaje!
Am urcat în avionul de Amsterdam, care era tot un Embraer, dar ceva mai lung decât precedentul.
De la decolare și până aproape de aterizare soarele s-a văzut la orizont, de parcă nu putea să apună.
 |
| Soarele tot timpul la orizont |
 |
| Nu vrea să apună |
Am aterizat și ne-am dus spre sala unde vin bagajele. Când am ajuns acolo, tocmai apăruseră pe bandă valizele noastre.
La ieșire se aflau Mădă și Mihai, care ne-au condus la parcarea unde se afla mașina.
Când am ajuns acasă ne-a întâmpinat numai Milo, pentru că fetele s-au culcat. Am citit biletul lor prin care ne urau bun sosit!
După o cină copioasă, când ne-am culcat era trecut de miezul nopții.
10 Iunie. În Amsterdam era o dimineață urâtă de toamnă. Ploua mărunt și era destul de frig.
 |
| Vreme urâtă |
 |
| Blocul de vis-a-vis în ploaie |
Am observat că familia lărgită (mama, tata, copiii, bunicii, câinele) a fost suplimentată cu un nou membru: robotul Roxana. Acesta, programat dinainte, aspiră tot livingul și apoi spală dușumeaua în fiecare zi la orele 8 și 16. Este o replică a robotului Romburac, pe care ei îl aveau în America acum 10-12 ani, dar o variantă adusă la zi, mult îmbunătățită.
 |
| Roxana în acțiune |
Milo este total ostil Roxanei. Când ea își face serviciul, el se refugiază în cușcă.
Datorită vremii nefavorabile nu am părăsit apartamentul toată ziua.
11 Iunie. La ora 12 am avut conferința de telemedicină cu doamna doctor.
12 Iunie. Am ieșit pentru prima oară la plimbare. Vremea s-a îmbunătățit considerabil și cu toate că eram încă în primăvara astronomică, era cald ca într-o zi de vară.
Ne-am dus întâi la o cafenea, aflată pe locul fostei Le pain quotidien, care de doi ani s-a mutat în altă locație. Acolo este acum tot o cafenea la care i-am uitat numele. Ne-am pus la o masă de pe trotuar, încălziți plăcut de soarele apărut după precedentele zile urâte.
 |
| La masa de pe trotuar |
Am comandat câte o cafea și am stat până când a devenit foarte cald. Soarele își făcea din plin datoria!
Am început plimbarea. Ne-am oprit pe aleea care ducea la Hotelul Okura, vis-a-vis de debarcader. Aici am stat pe o bancă, urmărind navigația de pe canal.
 |
| Debarcaderul hotelului Okura |
 |
| Hotelul Okura |
Am continuat plimbarea spre Bulevardul Churchil. Am intrat pe o alee din mijlocul bulevardului, printre arborii seculari și l-am parcurs în ambele sensuri, aproape în întregime.
Am sosit acasă toropiți de căldura apărută brusc.
13Iunie. Din nou pe o vreme călduroasă am ieșit la plimbare, aproximativ pe traseul de ieri.
 |
| Pe Podul Copiilor |
 |
| Cu Hotelul Appolo |
 |
| Sub teii înfloriți |
Am revenit acasă pe sub soarele arzător.
15 Iunie. Astăzi ne vom duce la Rotterdam de unde ne vom îmbarca într-o croazieră la Capul Nord.
După ce am făcut bagajele Mihai s-a dus după mașină, noi am coborât și pe la ora 11 eram pe drum.
Am ajuns la debarcaderul unde era ancorată nava Nieuw Statendam. Mihai ne-a lăsat în fața agenției unde se face îmbarcarea și el a plecat.
29 Iunie. Croaziera s-a sfârșit și înainte de ora 9 am debarcat tot la Rotterdam, dovadă că pământul este rotund!
 |
| Rotterdam văzut de pe navă |
Am aflat la telefon că Mihai este pe drum și va ajunge la noi după vreo 20 de minute. I-am spus că-l așteptăm acolo unde ne-am despărțit cu două săptămâni în urmă.
A sosit și, cu toate că zona era foarte aglomerată, a putut opri pentru mai puțin de un minut, timp în care ne-am urcat, atât noi cât și bagajele.
După o oră am ajuns la Amsterdam pe o vreme frumoasă și caldă de vară, în totală contradicție cu vara trăită în cele două săptămâni în preajma Cercului Polar de Nord.
Mădălina nu era acasă, fiind plecată pentru câteva zile la Cluj să întâlnească, mai ales, familia fratelui său din America, aflați cu toții acolo în vizită la părinți.
Adela și Clara erau acasă și deși mai aveau încă cursuri, trăiau deja într-o lejeră atmosferă de vacanță. La școală profesorii se ocupau numai de elevii slabi, care trebuie să dovedească prin teste, dacă vor rămâne sau nu în liceul lor.
Am despachetat bagajele, am aranjat lucrurile noastre și în continuare nu am mai ieșit afară, nu din cauza oboselii, ci a caniculei ce a cuprins capitala Țărilor de Jos.
2 Iulie. În Amsterddam au fost niște zile caniculare și nu am prea părăsit locuința, stând mai mult în preajma aerului condiționat. Am ieșit odată, mai spre seară și am cumpărat niște plicuri să putem trimite ilustratele cumpărate în Norvegia.
 |
| Ilustrate |
După ce le-am scris am fost cu ele în vecinătate și le-am pus într-o cutie poștală.
4 Iulie. Bibi și fetele au hotărât să iasă în oraș la cumpărături. Au fost la diferite magazine, au probat multe lucruri și pe unele dintre acestea le-au și cumpărat.
După shopping s-au dus să se cinstească cu cafea, respectiv cu prăjituri.
 |
| Fetele |
 |
| După cumpărături |
Am admirat, după ce au ajuns acasă, achizițiile făcute.
6 Iulie. Fiind duminică, ca să evităm aglomerația de seară de la restaurantul chinezesc New King, am decis să mergem acolo la prânz.
Înainte de ora 12 am ieșit în stradă și ne-am îndreptat spre stația de metrou. Cerul era destul de înorat și pe telefon, la vreme se arăta ploaie, cu un mare procent de realizare, începând de la ora 13.
Din stația noastră De Pijp am luat metroul și am coborât la Central Station. De acolo am mers pe jos pe niște străduțe înguste, cam un kilometru, până la restaurant.
Am fost imediat plasați la o masă și am dat comanda.
 |
| La restaurantul chinezesc |
 |
| New King |
 |
| Colaj |
Responsabilă cu comanda este Mădălina. A ales aceleași mâncări ca și altădată. Eu nu le știu numele, dar sunt pe bază de vită, porc, creveți, calamar și bineînțeles orez, legume și ceai.
După ceva mai mult de o oră, când am plecat ploua deja, dar încet. După cam 200 de metri ploaia s-a intensificat și am fost nevoiți să intrăm la o terasă acperită unde adulții am luat diverse sorturi de cafea, iar fetele sucuri și prăjituri.
 |
| Pe terasă |
 |
| În timpul ploii |
După ce am terminat conzumația nu am avut încotro și am plecat, cu toate că încă ploua din belșug.
Am ajuns în Dam, pentru prima dată în acest an și ploaia continua, în toată splendoarea ei.
 |
| Cu Monumentul Național |
Stația de metrou cea mai apropiată de Dam este Rokin, de unde și noi am luat metroul spre casă.
Evident că, după o lege a lui Murphi, la cinci minute după ce am ajuns acasă ploaia s-a oprit, iar după o jumătate de oră a apărut, pentru scurt timp și soarele.
7 Iulie. Pe la ora 7 seara am mers toți șase, în vecinătate, la un restaurant indian
Am rezervat o masă afară, pe trotuar și când am sosit un chelner ne-a așezat la ea.
Obiceiul casei este să îți ofere un meniu care cuprinde aperitiv, fel principal și desert. La fiecare din aceste părți ale meniului sunt mai multe sortimente din care poți comanda în cantități nelimitate. Riscul este că dacă ai luat mai mult dintr-un fel nu mai poți mânca din felurile următoare.
 |
| La restaurantul indian |
 |
| În așteptare |
Mâncarea a fost bună, fără însă a excela. Am mâncat în cantități rezonabile, din mâncarea atât vegetariană, cât și pe bază de pui și carne de oaie. Siingura care a exagerat puțin cu cantitatea îngurgirată a fost Mădălina care s-a plâns că este cam plină.
Am venit acasă atunc când a început să se întunece, adică pe la ora 23 (suntem în Amsterdam la două săptămâni după solstițiul de vară).
Cam pe la miezul nopții Adela și-a adus aminte că trebuie să se spele pe cap.
 |
| Adela spălată pe cap |
8 Iulie. Este ultima zi din sejur și ea este consacrată împachetatului. Vom duce cu noi în bagajul de cabină numai lucrurile strict necesare, urmând ca valizele să le primim acasă peste o săptămână.
9 Iulie. Ne-am trezit la ora 4 și jumătate și împreună cu Mihai și Mădălina, pe la 5 am mers cu mașina spre aeroport.
Toate formalitățile le-am îndeplinit în timp normal și am ajuns la poarta de îmbarcare, unde am așteptat, ca întotdeauna.
Când a fost cazul, am urcat în avion și așteptăm din nou, de data asta, decolarea.
 |
| În avionul de Varșovia |
 |
| Așteptăm decolarea |
 |
| Ne mișcăm spre pistă |
Zborul s-a desfășurat normal și după ceva mai mult de două ore am aterizat la Varșovia.
Aici evident, că a început o nouă așteptare. Într-un mic restaurant de lângă poarta de îmbarcare am luat câte un cârnăcior polonez, dar cu o altă garnitură, că de varză nu aveau.
Am urcat și ne-am instalat apoi în avionul de Cluj, unde am început o nouă și ultimă așteptare: decolarea spre destinație.
 |
| Avionul de Cluj |
După o oră de zbor, în condiții normale, am ajuns la Cluj.
Pentru că nu am avut bagaje de cală, am ajuns repede în aeroport, unde ne aștepta mașina.
În toată luna în care am lipsit aici nu a ploat deloc. Și-a scos însă pârleala acum. Pe întreaga durată a drumului până la Dej a plouat torențial, iar de la poartă până am descuiat ușile și am intrat în casă am fost udați din belșug.
Am ajuns acasă
Am realizat cu tristețe că era sfârșitul vacanței!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu