Croazieră la Capul Nord 15.06. - 29.06.2025

 Oraș: Rotterdam

Coordonate geografice: 51g55m N; 4g29m E

Țara: Olanda

Populație: 616250 lociutori

Data Sejur: 15 Iunie

Locuință: Nava Nieuw Statendam cabina 1028

15 Iunie. Astăzi ne vom duce de la Amsterdam la Rotterdam pentru a ne îmbarca într-o croazieră spre Capul Nord. Această plimbare pe Marea Nordului o vom face cu nava Nieuw Statendam, aceeași navă cu care acum șase ani am fost pe Marea Baltică.

Arătam atunci că: Nava Nieuw Statendam este cea mai nouă navă a Companiei Holland America Line. Ea a fost construită de compania italiană Fincantieri cu sediul în Trieste. A fost dată în funcțiune la 5 decembrie 2018, deci la urcarea noastră la bord avea frageda vârstă de 5 luni. Are un tonaj de 99500 GT (Titanicul avea 52310 GT), o lungime de 297 m, lățimea de 35 m și poate duce 2650 pasageri pentru care este dotată cu 12 punți. (Croazieră pe Marea Baltică 12-26 Mai 2019).

Vom vedea peste câteva ore cum se prezintă nava acum, în 2025.

După ce am făcut bagajele Mihai s-a dus după mașină, noi am coborît și pe la ora 11 eram pe drum.

Am ajuns la debarcaderul unde era ancorată nava. Și acum, privită de la distanță, ea este impozantă, masivă, dar și zveltă în același timp. 

Mihai ne-a lăsat în fața agenției unde se face îmbarcarea. Ne-am luat rămas bun, urmând să ne revedem peste două săptămâni.

Ne-am așezat la o coadă destul de stufoasă pentru a ne preda bagajele, pe care personalul ni le va duce la cabină. Acolo am aflat că ni s-a repartizat cabina 1028. Asta ne-a bucurat, pentru că era la Puntea 1 (cabina 28).

De aici am urcat într-o sală foarte mare unde am fost legitimați, apoi ni s-au făcut poze și în sfârșit am fost îndrumați să ocupăm locuri în sectorul 14.

Atunci nu știam, dar ulterior am aflat că de la Rotterdam s-au îmbarcat peste 900 de pasageri, marea majoritate olandezi.

Așteptăm în sectorul 14 îmbarcarea

Când am sosit se îmbarcau cei de la sectorul 9.

După o așteptare de aproximativ 20 de minute ne-a venit și nouă rândul și toți din sector am urcat pe o pasarelă până la navă. Aici am fost controlați ca la aeroport, atât noi, cât și bagajele din dotare, după care am fost liberi să mergem la cabină. Fiind la Puntea 1, am intrat pe coridorul cu numere cu soț în dreptul cabinei 100. Am luat-o în sensul descrescător până am ajuns la cabina 28.

Așa cum am arătat mai sus, în mai 2019, nava avea frageda vârstă de cinci luni. Totul era nou și viu colorat. Acum după șase ani se vedea că nava a fost intens folosită, culorile erau mai palide, iar mochetele pe care se călca ajunseseră până aproape la stadiul de uzură. Sic transit...

În cutia poștală de pe ușa cabinei am găsit cardurile noastre de bord, cu care am intrat înăuntru și atunci să vezi bucurie: cabina era cu un rang superior celei pe care am plătit-o, în sensul că avea două băi în loc de una și în plus o mică sufragerie cu o canapea și mai ales avea o ferestră mare!

Card de bord avers

Card de bord revers

Card de bord avers

Card de bord revers

Am făcut apoi cunoștință cu cei doi stewarzi indonezieni Taufik și Asril care se vor ocupa de cabina noastră.

Avers

Revers

Ne-au fost aduse la cabină și cele două valize.

La intrarea în cabină se afla un coridor. În dreapta lui se găseau dulapurile pentru haine, frigiderul și seiful. În stânga erau cele două băi, prima cu chiuvetă, WC și vană și a doua cu chiuvetă și duș. În continuare se situa patul enorm în care puteau dormi comod soțul, soția și tovarășul Lenin (care trebuie să fie veșnic printre noi). Dincolo de pat începea sufrageria cu canapeaua extensibilă pe stânga și pe dreapta barul, televizorul, oglinda și biroul. Peretele din fundal era ocupat aproape în întregime de fereastra despre care am vorbit ceva mai sus.

Coridorul de intrare în cabină

Patul, Bibi și fereastra

Bubu în coridor

Baia

Fiind ora 14 ne-am gândit să mergem să luăm masa de prânz și apoi să ne întoarcem în cabină, pentru a ne aranja lucrurile.

Am luat liftul la Puntea 9, am intrat în restaurant, am găsit o masă și ne-am dus să ne alegem mâncarea. Indicam servanților ce dorim și aceștia ne-o puneau în farfurie.

După masa de prânz am revenit în cabină și am aranjat lucrurile din valize în cele două dulapuri, unde vor sta în decursul celor 14 zile de sejur.

Imediat după ora 15 și 30 nava a ridicat ancora și a început navigarea spre Marea Nordului.

Rotterdam se află în zona de vărsare a fluviilor Rin, Meuse și Scheldt care îi oferă o extrem de mare arie navigabilă.

Asta și instalațiile portuale, numeroase și moderne, din regiune au făcut ca el să fie cel mai mare port maritim din Europa.

Am ridicat ancora la Rotterdam

Navigăm...

Spre...

Marea Nordului

Legănatul aproape neobservat al navei ne-a predispus la o ușoară moțăială, care după finalizare ne-a făcut să ne dăm seama că suntem pe mare.

Marea Nordului văzută... 

De la fereastra cabinei

Am decis să ieșim pe Puntea 3, puntea de promenadă, aceeași pe care ne plimbam cu șase ani în urmă.

Siajul...

De la pupa...

Navei

Am revenit în cabină, ne-am îmbrăcat pentru cină și am optat pentru varianta de a o lua la restaurantul de la Puntea 2. Restaurantul se întinde pe două niveluri, acum șase ani mâncam tot acolo, dar la Puntea 3.

De la recepția restaurantului am fost conduși la o masă și am fost serviți de doi chelneri, bărbat și femeie, tot indonezieni: Didi și Agnes.

Toți chelnerii sunt îmbrăcați în costume croite din aceeași stofă, au papion sau cravată și în general sunt mai eleganți decât clienții. 

Bucătarul de acum șase ani a fost mai bun! Asta aveam să o constatăm în cele două săptămâni de croazieră.

După cină am rugat la recepție să fim repartizați tot la masa de astăzi. Ni s-a spus că nu putem alege masa, dar putem să ne alegem chelnerul.

În drum spre cabină am trecut, pe rând, la Puntea 2, pe lângă locurile unde se dansa, unde o americană cânta foarte frumos balade country, împreună cu o mică trupă cu instrumente specifice și pe acolo unde o doamnă cu brațe tatuate cânta acompaniinu-se singură la pian.

La Barul Oceanic am luat, ca să o ducem în cabină, o sticlă cu apă minerală gazoasă. 

Ca și în alte croaziere, noi am dat datele unei cărți de credit și ei au blocat o anumită sumă, din care putem plăti toate cheltuielile care le facem pe navă. Aici banii cash se folosesc numai la bacșișurile date personalului. Poți face tot felul de cumpărături numai prezentând cardul de bord.

În cabină ne-am îmbrăcat ceva mai gros și am ieșit la o plimbare pe puntea de promenadă.

Bătea un vânt destul de rece și a început să se însereze. Am văzut un apus de soare pe mare și ne-am gândit că acolo unde vom ajunge, soarele nu apune în această perioadă, aproximativ două luni.

Apus de soare pe Marea Nordului

Bibi și apusul

Cât timp am lipsit, cei doi stewarzi ne-au făcut patul și curățenie în cabină ca și când ar fi trebuit să primim musafiri.

Tot ei ne-au adus Ziarul de Bord pentru a doua zi și o invitație pe numele nostru, din partea căpitanului navei Hendrik Bernard Draper, prin care suntem rugați să participăm la o întâlnire cu el și cu echipa sa, mâine la ora 19 în amfiteatrul de la Puntea 2.

Ne-am uitat puțin la televizor, urmărind programul zilei de mâine, după care ne-am culcat.

16 Iunie. Astăzi este prima zi pe mare, așa că toate locurile de pe navă destinate pasagerilor vor fi în mare măsură ocupate. Este firesc ca o mare parte dintre cei peste două mii de pasageri să-și părăsească cabinele și să-și găsească o activitate în locurile mai sus menționate.

Pentru că ne-am trezit devreme ne-am îmbrăcat și ne-am dus la Puntea 9 pentru micul dejun. Mai târziu precis că va fi aglomerație!

Am revenit la cabină și am consultat ziarul de bord pentru astăzi, unde erau arătate toate activitățile organizate pe navă. 

După ora 10 am ieșit la Barul Oceanic unde am cumpărat două sticle de apă minerală, rația pe ziua de azi. Deja la bar era aglomerație, nu în sensul că se conzumau multe băuturi, ci că se ocupau numai locurile din incintă. Unele grupuri stăteau de vorbă, alții citeau, alți pasageri butonau la telefon și erau unii care jucau cărți. Toți aceștia ocupau locurile pasagerilor serioși, care ar fi vrut să-și potolească, la bar, setea cu câte o băutură.

Ne-am întors la cabină unde am depus apa și ne-am îmbrăcat mai gros, pentru că ne vom duce la o plimbare pe puntea de promenadă.

Promenada înconjoară complet nava, care are lungimea de 300 m și lățimea de 35, deci la un tur complet se fac, pe puțin 670 m.

Deși era rece și cu rafale de vânt, așa încet și bătrânește am făcut trei ture, adică aproximativ doi kilometri. Bimeînțeles că pe telefoane distanța parcursă era ceva mai mare! Au mai fost și alți plimbăreți pe Puntea 3 și toți ne-au depășit în marșul lor. Acum peste 50 de ani, noi doi îi depășeam pe toți care se aflau în fața noastră! Din nou: Sic transit...

La cabină am lăsat gecile și ne-am dus din nou la bar. Acum se găseau câteva locuri libere, pentru că populația a început să meargă la masa de prânz.

Am comandat un cocteil pentru Bibi și un coniac pentru mine.

Băuturile se vând la prețuri de restaurant de 5 stele, la care se mai adaugă încă 25% din valoarea lor. Din cauza asta pasagerii nu au voie să aducă pe navă băuturi. Dacă doresc, să le cumpere de aici!

Ni s-a făcut totuși o favoare: fiecare pasager a putut să-și aducă o sticlă de vin sau de șampanie, dar nu mai mare de 750 ml.

De la bar am fost la Puntea 9, unde am luat masa de prânz, după care am urcat, tot cu liftul, la Puntea 12 să privim Marea Nordului de la înălțime.

Ne-am întors apoi din nou la cabină, unde s-a desfășurat programul nostru de după-amiază.

Înainte de șapte seara, îmbrăcați de gală, ne-am prezentat la amfiteatru. Aici, chiar la intrare am primit, la fel ca toți invitații, câte un flut cu șampanie, cu care  am coborât și ne-am ocupat două locuri.

Amfiteatrul era aproape plin, destui de mulți pasageri dând curs invitației căpitanului.

În amfiteatru

Plin cu invitați

Bibi și șampania

Pentru ca șampania să nu se încălzească, noi și mai mulți vecini am început să o bem, bineînțeles că în cinstea sa, dar înainte de a veni căpitanul.

Respectând sfertul academic, căpitanul a urcat pe scenă și dovedind că are simțul umorului, a zis că ne felicită, dar ne și invidiază pentru cele două săptămâni în care nu trebuie să facem mai nimic, mumai să ne lăsăm serviți!

Ne-a prezentat structura pasagerilor după naționalități. Cei mai mulți sunt olandezi (peste 800), urmați de americani (tot peste 800), pe locul trei canadieni ( peste 600) și apoi australieni (peste 400). Probabil că români suntem numai noi, în cele două săptămâni neîntâlnind printre pasageri alți conaționali.

Căpitanul discursează

Au apărut apoi pe scenă câțiva din echipa sa: unul dintre secunzi, Mustapha (responsabil cu activitatea echipajului), ofițerul mecanic șef (stăpân al celor câteva mii de cai putere ai motoarelor de pe navă), ofițerul care se ocupă cu distracția pasagerilor (angajează trupele de artiști care se produc în timpul croazierei, coordonând spectacolele lor și distribuind, pe navă, locurile de desfășurare ale programelor) și ultimul, dar cel mai aplaudat dintre ei, bucătarul-șef (gestionează activitatea bucătăriilor, elaborează meniurile, supraveghează prepararea mâncărurilor și interacționează uneori cu clienții).

Căpitanul și echipa sa

Discursul căpitanului a durat cred că un sfert de ceas, după care echipa s-a retras, mai puțin ofițerul responsabil cu distracția pasagerilor. Acesta ne-a anunțat că va urma un spectacol susținut de o trupă de artiști americani.

Trupa era compusă din doi cântăreți, care erau și dansatori, precum și de vreo cinci cupluri de balerini. Repertoriul și costumele lor aparțineau epocii interbelice.

Scenă din spectacol

După terminarea spectacolului am mers la cină. Am spus la recepție că dorim la Didi și o domnișoară euroasiatică, foarte drăguță și elegantă, ne-a condus la o masă de-a lui.

În timpul cinei am mai conversat cu Didi și ne-a spus că este din Bali și că lucrează pe nave de 13 ani. După un seviciu continuu de opt luni beneficiază de un concediu de trei luni, pe care și-l petrece în Indonezia. Are aspect de copil, deși a împlinit 33 de ani.

După cină am găsit două locuri și am ascultat-o pe cântăreața americană de balade country.

Ne-am întors în cabină destul de târziu. Pe la miezul nopții, înainte de culcare, de pe geamul cabinei se vedea că marea era încă în lumină. La latitudinea la care ne aflam vor începe în curând nopțile albe.

Pentru că nava înaintează spre nord, vom prinde nopțile albe încă de mâine.

Lumină la miezul nopții

17 Iunie.