Amsterdam 2022

Oraș: Amsterdam

Coordonate geografice: 52g21m2s N; 4g53m34s E

Țara: Olanda

Populația: 832699 locuitori (2015)

Data sejur: 10 Februarie-10 Martie

Locuința: Lutmastraat 13

10 Februarie. La ora 11 a venit Dani să ne ducă la Aeroportul din Cluj, pentru că vom pleca la Amsterdam. Zborul va fi efectuat de Lufthansa prin companiile sale asociate, Air Dolomiti, de la Cluj la Munchen și prin City Line de la Munchen la Amsterdam.

Înainte de ora 13 ne aflam la poarta de îmbarcare și așteptam.

Pe Aeroportul din Cluj

Bibi la Cluj

Așteptăm

Pentru că pe un aeroport...

Aproape tot timpul se așteaptă

După ce am depășit prima fază de așteptare, iată-ne îmbarcați în avionul lui Dolomiti.

În avionul Cluj - Munchen

Aripa văzută de la fereastră

După mai puțin de două ore de zbor am ajuns la Munchen. Am aterizat și avionul s-a legat la un burduf, (lucru care se întâmplă foarte rar la zborurile dinspre Cluj), iar pasagerii au coborât. În drum spre porțile G, de unde ne vom continua drumul spre destinație, am făcut un control de frontieră și un control de vaccinare.

Am văzut că se estima, ca la poarta G 63, de unde vom decola, drumul va fi parcurs pe jos în 17 minute. Noi l-am parcurs în 15! Am ajuns la poartă și din nou a început așteptarea.

Acum așteptăm...

La Poarta G 63

Mascați la poartă

Fără mască

Îmbarcarea s-a făcut după program și în scurt timp am fost în avion. Din nou am așteptat, dar de data asta decolarea!

În avionul de Amsterdam

Pe Aeroportul din Munchen

Avionul este aproape plin

Tipul avionului: Bombardier CRJ 900

Am decolat la ora indicată pe bilet ți totul s-a desfășurat normal.

Am început coborârea

Și soarele coboară...

Pe cerul Olandei

După aterizare am coborât din avion și ghidați de o funcționară a aeroportului am urcat pe o scară, am intrat într-un burduf, de unde am continuat drumul spre sala de bagaje. Am ajuns acolo în 20 de minute și am văzut că numai vreo cinci pasageri, din tot avionul, aveam bagaje de cală.

După ce le-am recuperat ne-am dus la ieșire să facem controlul pașapoartelor, a vaccinării și să depunem actul completat acasă, necesar intrării în Olanda. Nimeni nu ne-a cerut nimic și am ieșit.

Înțeleși cu Mihai ne-am dus la Departure 1, Poarta 15. I-am comunicat prin telefon poziția noastră, el a venit acolo cu mașina, am urcat și toți trei am pornit spre casă.

Acolo am reîntâlnit-o pe Mădălina și pe cele două nepoate, Adela și Clara, după trei luni de la plecarea noastră din Amsterdam. L-am reîntâlnit și nu în ultimul rând, pe cel mai tânăr membru al familiei, pe câinele Milo, care pur și simplu s-a cățărat pe noi de bucuria revederii.

Somonul Mădălinei și...

Cocteilurile lui Mihai

După cină am mai stat de vorbă și am despachetat. Ne-am culcat destul de târziu, pentru că fetele nu aveau a doua zi școală.

11 Februarie. Pe la prânz am ieșit la o cafea și la o plimbare. Spre seară am ieșit la restaurantul chinezesc New King, să sărbătorim a 51-a aniversare a căsătoriei noastre.

Am plecat de acasă pe jos până la stația de metrou De Pijp (50 m), am coborât în subterană și am luat trenul spre nord până la stația Rokin. Am urcat la suprafață și am mers la restaurant străbătând Cartierul Roșu.

La New King a trebuit să așteptăm aproape un sfert de oră în stradă, până s-a eliberat o masă.

Se hotărăște...

Ce să...

Comandăm

Fetele au ales primele: Pepsi Cola

Și noi, dar în oglindă

Mădălina, purtătoarea noastră de cuvânt, a comandat cele cinci sortimente pe care le luăm de obicei și am început să combatem.

Am reușit să mâncăm aproape tot, cu toate că am depus un efort considerabil, nu atât noi seniorii, cât mai ales tineretul matur.

Binedispuși, am părăsit restaurantul și tot pe jos am mers până la Central Station, de unde am luat metroul spre sud, până la stația noastră De Pijp.

Am ajuns pe jos acasă, unde noi am urcat, iar Mihai a coborât cu Milo la plimbarea de seară. Cât timp noi am lipsit, Milo a rămas singur în apartament, lucru pe care nu îl agreează de loc!

12 Februarie. Am ieșit la plimbare pe malurile unor canale plecând, de la hotelul japonez Okura. Destul de frecvent am fost pe aici și ne-am plimbat în luna octombrie, când vegetația se ruginea și au început să predomine culorile frumoase de toamnă.

În fundal Hotelul Okura

Colaj Amsterdam: 12 Feb 2022-22 Oct 2021

Pe malul canalului

Pe malul aceluiași canal

Colaj Amsterdam: 12 Feb 2022-22 Oct 2021

Colaj Amsterdam: 28 Aug 2004-12 Feb 2022

Am mers în continuare pe podul de la Hotelul Apollo unde am trecut pe celălalt mal al canalului. Tocmai a ieșit soarele și după nici cinci minute, parcă s-a încălzit și aerul și am intrat într-o atmosferă de primăvară.

Pe apă au apărut canotorii

În spate Hotelul Apollo

Bibi și umbra mea

Vedere de pe pod

La fel și eu

Colaj: Muir Woods 3 Iul 2009-Amsterdam 12 Feb 2022

Bibi pe pod

Colaj: San Francisco 6 Iul 2014-Amsterdam 12 Feb 2022

Am venit acasă pe strada Apollolaan, o stradă foarte frumoasă, largă, pe care se organizează diverse expoziții în cursul unui an.

13 Februarie. Pe la prânz am plecat noi, Mihai și fetele cu metroul până în stația Rokin și de acolo, pe jos până în apropierea lui Kelverstraat, unde pe o străduță se vând cartofi belgieni cu maioneză.

Cartofii au fost foarte buni, dar au trebuit mâncați afară, în picioare și oricât ai fi de atent nu se poate să nu te murdărești. În tot acest timp se făcea din ce în ce mai frig. Nu am mai rezistat prea mult și am fost nevoiți să ne întoarcem acasă, tot cu metroul.

Pentru cină Mădălina a gătit o friptură de vită în sânge. Am mâncat-o și a fost foarte bună.

Friptura de vită

În sânge

14 Februarie. Pe la prânz am ieșit la plimbare și ne-am dus până la Podul Nou de pe Amstel, (Nieuwe Amstelbrug, nr 101), pod despre care am mai scris în însemnările din anii trecuți.

Bibi pe pod

Colaj: Dej 9 Oct 2016-Amsterdam 14 Feb 2022

În spate Podul Toronto (nr 35o)

În drum spre casă ne-am oprit la o cafenea cu mese pe trotuar. Ca să putem comanda două espresso-uri, deși stăteam afară, a trebuit să-i dovedim chelnerului că suntem vaccinați. De la cafenea am vorbit cu familia Timar, extrem de bucuroasă că nepoata Teresa se află la ei, în vizită.

Ne-am continuat drumul spre casă tot pe jos.

15 Februarie. Eu iau micul dejun, de obicei, ultimul. Fiind considerat veriga slabă, aceea care cedează, întotdeauna la masă sunt acompaniat de Milo, care cu o privire de cerșetor simpatic, așteaptă să-i pice și lui ceva.

Milo mă asistă

Cu speranța că îi pică și lui ceva

18, 19,20,21 Februarie. Vineri 18 februarie, Mădă, Mihai și fetele au plecat pe la ora 7 la Aeroportul Schiphol pentru a merge în vacanță în fosta colonie olandeză Curacao. Insula este situată în Marea Caraibilor în nordul Venezuelei la latitudine de aproximativ 12gr N (jumătatea distanței dintre tropic și ecuator). Clima de acolo este identică cu cea de la Punta Cana din Republica Dominicană, unde am fost și noi acum o lună.

Am avut emoții cu efectuarea zborului, pentru că de două zile a început în nordul Europei furtuna Eunice. Au decolat însă la ora 10 și după 9 ore de zbor au aterizat la Willemstad. Destul de multe zboruri de după masă au fost însă anulate.

Eunice a fost un personaj biblic, din Noul Testament, evreică căsătorită cu un grec, mama episcopului creștin Timotei, cel încreștinat de Sf. Pavel, care a devenit principalul colaborator al acestuia.

Furtuna Eunice s-a manifestat prin ploi și mai ales prin vânturi puternice. În insula britanică Wight, din Canalul Mânecii, vântul a atins viteza de 190 km/h, în timp ce la Aeroportul Heathrow a ajuns la 110 km/h. În Germania, pe țărmul Mării Nordului a fost cod violet, în Irlanda 80000 de locuințe au rămas fără curent electric, în Franța au fost valuri de peste 9 m, iar la Cap-Gris-Nez rafalele de vânt au ajuns la 176 km/h. La Cap-Gris-Nez și la Cap-Blanc-Nez am fost prima dată la 5 aug 2001și apoi la 12 aug 2004, pe coasta franceză a canalului.

În Olanda furtuna a făcut patru victime, majoritatea prinse sub copacii doborâți de vânt. Deși vântul nu a avut viteze atât de mari ca cele de mai sus și aici au fost dezvelite acoperișuri și cum am mai spus au fost doborâți copaci. Joi și vineri piața Albert Cuyp, din cartierul nostru a fost închisă. Lângă noi la numărul 5 vântul a smuls coama unui acoperiș pe o lungime de aproape 10 m.

Acoperișul la nr 5

Smuls la coamă

În toate aceste zile am făcut plimbările cu Milo, toate cele câte trei cotidiene.

Milo...

Dimineața

Plimbare de seară

Pe vânt și ploaie

În timpul lui Eunice

Reprezentanții maturi și copiii familiei sunt foarte mulțumiți de casa, plaja și apa mării din insula tropicală Curacao.

Pe terasa casei unde locuiesc

Fetele în Marea Caraibilor

Adela

Sub umbrelă

Și adulții fac baie.

22 Februarie. În timp ce principala noastră preocupare a fost scoaterea lui Milo la plimbare, în Curacao fetele au fost la un acvariu, unde au înotat cu delfini.

Clara înoată cu un delfin

Aici cu doi

Copiii cu un delfin

Adela cu un delfin

Și Adela cu doi delfini

Trei cu doi

Acolo temperatura ziua ajunge până la 30 gr C. La noi este maxima de 10 gr, dar de la plecarea lor nu a apărut soarele.

28 Februarie. Am hotărât să mergem pe strada Warmond unde era vechea adresă și unde nu am mai fost din iunie 2019.

Am plecat din stația noastră Cornelis Troost (actor și pictor din Amsterdamul secolului al XVIII-lea), cu tramvaiul 12 și am coborât la celebra stație Museumplein (care deservește Rijksmuseum, Van Gogh Museum și Stedelijk Museum).

De acolo am luat tramvaiul 2, în sens contrar, din care am coborât la stația Hoofddorpplein. De aici până la fosta noastră locuință sunt în jur de 100 m. L-am întâlnit pe fostul nostru vecin, un turc care are la parter un magazin de legume și fructe.

Am mers în continuare până la capătul străzii unde începe un părculeț în care se găsea copacul cu ramuri până în pământ. Aici veneam acum trei ani cu fetele unde parcă ne aflam într-o colibă verde. Acum copacul are numai ramuri, frunzele urmând să apară mai târziu.

Copacul cu crengile până-n pământ

Bubu cu copacul

Bibi cu copacul

Semne de primăvară

Aici vine mai repede ca la noi

Cam la o distanță de treizeci de metri de copac s-a aflat acum trei ani un brăduț care era foarte viguros și avea înălțimea Adelei. L-am căutat să vedem cât a crescut, dar nu l-am mai găsit. Aproximativ lângă locul unde era Brăduțul Adelei se afla un alt brad, mai mic și cu tendința de uscare.

Ne-a părut foarte rău că nu mai există Brăduțul botezat de noi al Adelei.

Bradul rămas

Mic și cu tendință de uscare

30 Mai 2019 Fetele cu Brăduțul- 28 Feb 2022 Brăduțul rămas

30 Mai 2019 Adela cu Brăduțul-28 Feb 2022 Cel rămas

Brăduțul rămas

Atunci și acum

Colaj: Atunci și acum

De la locul brăduțului am mers spre Vondelpark și ne-am oprit la restaurantul cu specific belgian Gent. Am luat loc la o masă de pe trotuar, aflată în plin soare și am comandat două espresso-uri.

Pe terasa...

De la Gent

Am revenit acasă cu cele două tramvaie.

3 Martie. Am luat tramvaiul 12 și ne-am dus cu el până în Dam. Am coborât în stație și ne-am deplasat până în fața Palatului Regal. Toată piața era scăldată în soare și plină de vizitatori.

În Dam

Cu Palatul Regal și Biserica Nouă

Și Bibi cu palatul și biserica

Biserica a fost numită Nouă de la darea ei în folosință în 1408

Am înaintat prin mulțime înspre Monumentul Național și am făcut poze și cu el. În niciuna din fotografiile de azi nu suntem împreună. Fiecare l-a pozat pe celălalt!

Cu Monumentul Național

Din piață am mers la cumpărăturile acestui sezon de sejur la Amsterdam. Altfel spus să cumpărăm cel puțin o poșetă de la magazinul Desigual.

Am intrat pe Kalverstraat, în magazinul aflat la o mică distanță de capătul străzii. Întotdeauna eu mă duc la fotoliile pe care proprietarul spaniol ni le pune la dispoziție, mie și altor soți iubitori de cumpărăturile consoartelor lor și acolo îmi scot telefonul și butonez. Bibi începe de acum să sondeze piața, să probeze și uneori, să-mi ceară competentele mele sfaturi. După destul de mult timp mă anunță că a ales și că putem merge la casierie să plătim. Dacă mai trebuie făcute și alte cumpărături mergem și le facem străbătând toți cei 700 m ai străzii comerciale.

De astă dată Bibi și-a găsit o poșetă care i-a plăcut, am cumpărat-o și ne-am limitat la atât.

Am străbătut toată strada Kalver până la Turnul Monetăriei (Monttoren din Muntplein). De acolo ne-am dus în Koningplay, străbătând Piața de Flori (Bloemenmarkt).

În Koningplay se află stația tramvaiului 12 cu care vom merge acasă. Chiar vis-a-vis de stație am văzut o clădire care mi s-a părut extraordinar de frumoasă.

Bibi vis-a vis de stația de tramvai

Ajuns acasă am căutat în programul de pe telefon care identifică obiectivele fotografiate și am găsit care este clădirea în cauză.

Ea se numește Bushuis și a fost depozitul de artilerie (armurărie), proprietate al orașului Amsterdam. A fost construită prin 1550 și înainte de a fi depozit de arme a fost cămin pentru educarea fiicelor de pictori.

Clădirea avea o fațadă îngustă și o latură foarte lungă pe strada perpendiculară fațadei. Prin 1603 nou înființata Companie A Indiilor de Est închiriază o parte a depozitului și începe să construiască alături noul sediu Casa Indiilor de Est (Oost-Indisch Huis) sub conducerea arhitectului Hendrik de Keyser, în stilul Renașterii Olandeze. Împreună cu aceasta se duc modificări și depozitului, tot ansamblul fiind terminat în 1606.

În Bushuis, la parter erau ateliere pentru reparat tunurile de mare calibru care erau introduse prin cele două porți masive ale clădirii. (Astăzi ele nu mai par așa de masive, pentru că strada s-a înălțat foarte mult de-a lungul anilor). Podul era rezervat depozitării armelor mai ușoare, iar etajul I servea ca sală de ședință pentru Heren Regeerders van de stad Amsterdam (Domnii Guvernatori ai orașului Amsterdam). La celelalte etaje erau birouri ale Companiei, locuințe ale funcționarilor superiori, precum și locuința maistrului șef al Armurăriei.

Parterul a rămas depozit de arme până în 1787, apoi a devenit grajd pentru cavalerie și Casa Regală. Compania Olandeză a Indiilor de Est a fost desființată în 1798.

Bibi cu Bushuis

Construită în 1606

Detaliu

În Koningplein

Susținem Pace, Libertate, Democrație în Ucraina

Bushuis a fost restaurată mai temeinic în 1920 și apoi în 1976.

Astăzi Bushuis și Casa Indiilor de Est sunt folosite de Universitatea din Amsterdam.

Pentru cină Mădălina a preparat Sushi din somon și ton.

S-a făcut sushi

Ingrediente: orez, ghimbir murat, wasabi, sos de soia, somon, ton, alge marine

Nu am mai mâncat sushi de vreo șapte ani, din California, când mai funcționa restaurantul Atlantic în Sunnyvale, care era destul de aproape de locuința noastră de pe Flora Vista din Santa Clara. (Strada Flora Vista era aproape de granița dintre cele două orașe ale Comitatului Santa Clara, cu capitala în San Jose).

6 Martie. A fost o duminică foarte frumoasă, așa cum au fost toate zilele săptămânii trecute.

Am ieșit pe la prânz la o plimbare cu Bibi pe malurile unor canale din apropiere și după ce am parcurs vreo 2 km am poposit pe terasa cafenelei Fuel. Am comandat cele două cafele și am spus prin telefon familiei unde suntem.

Au venit și ei patru pe terasă și am savurat la soare cafelele și sucuri aproape o oră.

Am revenit acasă și pe la ora 5 (PM) am mers la stația de metrou De Pijp de unde am plecat spre restaurantul chinezesc New King. Am coborât în Central Station și de acolo am mers pe jos spre restaurant, străbătând și o parte a Cartierului Roșu.

Deși era destul de devreme, restaurantul era plin, ca la orice oră din zi sau noapte. Ne-au spus să așteptăm că în jumătate de oră o să avem masă. Așa s-a întâmplat, dar după 10 minute. Plasatorul-șef i-a spus la Mihai că atâta durează o juma' de oră chinezească.

Fetele la New King

Mimează băutul berii

De o parte a mesei

De cealaltă parte

Ne-am așezat

Discutăm ce să comandăm

Băutoarea de bere chinezească

Începători într-a chinezăriilor. Acceptăm totul.

După niște discuții între Mihai și Mădă au ajuns la consens în privința comenzii. Cele două ramuri extreme nu s-au băgat, din lipsă de competență (în ce privește bucătăria mandarină).

Felurile comandate au fost duse pe rând și am reușit să mâncăm aproape tot. Foarte puțin a rămas, așa de puțin, că nu a meritat să le ducem acasă în caserole.

Am străbătut acum o altă parte a Cartierului Roșu unde, în unele vitrine erau expuse doamne îmbrăcate în neglijeu, deși își făcuseră deja toaleta.

De la stația Rokin am mers spre sud până la al nostru De Pijp, unde am coborât și am mers pe jos până acasă.

7 Martie. Și în ziua de luni a fost o zi frumoasă, de primăvară, ca în toate zilele săptămânii trecute.

Imediat după amiază am ieșit la plimbare în zona canalelor, alegând malul cu soare, unde era mai cald. Am ajuns la podul de lângă Hotel Apollo și după ce l-am traversat am văzut primul copac înflorit din acest an, aici la peste 52 de grade latitudine nordică. Știm, citind vremea pe telefon, că la Dej, la numai 47 de grade ninge și noaptea sunt temperaturi negative, deci sigur n-a înflorit încă nici un copac în acest an.

Bibi și un copac cu flori

Flori delicate, roz.

Semne de primăvară...

La Amsterdam

Ne-am continuat plimbarea pe Apollolaan, apoi pe malurile altor canale. Trecând pe lângă cafeneaua Fuel, aceasta era închisă, lunea fiind ziua liberă a angajaților. A fost așa cum am spus o zi cu soare, ca și toate zilele săptămânii trecute, dar a fost o zi fără vânt, cum rar se întâmplă în Amsterdam.

Am ajuns acasă odată cu Milo pe care Femeia-Dulău la adus acasă după o partidă de joacă cu alți trei câini, într-o pădurice din oraș.

În continuare am gătit pentru cină, că eram astăzi de serviciu.

9 Martie. În jurul prânzului am ieșit să facem ultimele cumpărături înainte de plecarea spre casă. Am mers în apropiere de Churchilllann, o stradă aflată pe traseul nostru de plimbare din zona canalelor, unde am cumpărat câteva sortimente de brânză.

Am dus cumpărăturile acasă și am plecat apoi la Aldi, de unde am cumpărat ciocolată nemțească și alte sortimente de brânză.

Revenind la domiciliu am intrat la Albert Heijn și am cumpărat o șampanie Pommery și un frumos buchet de flori.

Acasă am pregătit ceafa de porc pentru o friptură la cuptor, pe care o vom face peste o oră.

Peste trei zile, când noi nu vom mai fi în Amsterdam va fi aniversarea a 15 ani de la căsătoria civilă a copiilor. O vom sărbători diseară, în familia extinsă.

După ce a venit și Mădălina de la serviciu, i-am felicitat, cu anticipație și ne-am pregătit toți de festivitate.

La Mulți Ani!

Se procedează!

Felicitări sărbătoriților!

Bubu și Adela

Principalele ustensile ale sărbătoririi

După ce fetele s-au culcat, noi am mai stat încă la masă, pentru că a doua zi vom merge la aeroport numai spre seară.

10 Martie. Fetele au plecat la școală cu metroul și Mădălina la serviciu, iar noi am început lejer să sortăm lucrurile și apoi să le împachetăm.

Am luat masa de prânz, am cântărit geamantanele și pe la ora 16 am plecat cu Mihai cu mașina spre aeroport.

Am coborât la Departures și Mihai a dus mașina în parcare. Am fost singurii la depunerea bagajelor și am așteptat apoi să vină și Mihai.

Am mers împreună spre controlul de securitate și acolo ne-am despărțit.

După un sfert de oră de mers pe jos am ajuns la poarta noastră B 26 și am început așteptarea.

Așteptăm îmbarcarea

După ce ne-am îmbarcat am ocupat locurile noastre și așteptăm decolarea.

De la fereastra avionului

Avionul Lufthansa Regional CRJ900 Bombardier

În avion

Am decolat și după aproximativ o oră și jumătate am aterizat la Munchen. Am mers în cercetare pe la magazinele din aeroport și culmea, acum când eram sătui am văzut într-un restaurant cârnați bavarezi.

Am început să mergem spre poarta de unde se face îmbarcarea spre Cluj care, știam din experiențele anterioare, este cea mai îndepărtată de centrul aeroportului.

La poarta de îmbarcare

Munchen-Cluj

La ora cuvenită, fără nicio întârziere ne-am îmbarcat în micul avion al companiei Air Dolomiti și am decolat la timp.

Avionul Munchen-Cluj

Vedere de la fereastră

11 Martie.

Am aterizat la Cluj cu vreo 10 minute mai repede, ne-am dus cu autobusul în aeroport și am făcut controlul de frontieră.

La bagaje nu eram decât vreo trei dintre pasagerii avionului. Restul au avut numai bagaje de cabină.

A venit Dani care ne-a dus la Dej unde am ajuns pe la ora două.

Am mâncat și apoi ne-am culcat, fără să mai despachetăm.

Ne-am trezit pe la ora 10 când erau -3 grade C.

Au ieșit lalelele

Ghiocei

Curtea în soare (cu dinți)

Atât casa cât și curtea au fost găsite în regulă.

Oraș: Amsterdam

Coordonate geografice: 52g21m3s N; 4g53m34s E

Țara: Olanda

Populația: 832699 locuitori (2015)

Data sejur: 18 aug - 26 oct

Locuință: Lutmastraat 13

18 August. În jurul orei 11 Dani ne-a dus la aeroport. Șoseaua nu a fost excesiv de aglomerată, așa că pe la ora 12 eram cu bagajele de cală predate.

Am trecut de controlul de securitate, precum și cel de frontieră și ne-am instalat în sala de așteptare, destul de aglomerată, pentru că în jurul orei 14 plecau 6 avioane.

Pe Aeroportul din Cluj

Îmbarcarea peste o oră și jumătate

Așteptăm

Exact la ora indicată în program am început îmbarcarea și autobusele ne-au dus la avionul Companiei Lot cu care mergem la Varșovia. Orice călătorie cu avionul este un șir destul de lung de așteptări.

După ce am ocupat locurile noastre am așteptat decolarea.

În avion

Acum trei ani când am mai zburat pe acest traseu cu Lot, compania avea în dotare avioane cu elice.

Acum aveau avioane moderne Embraer 190-100/200 care aparțin unei serii de avioane cu reacție, cu corp îngust, cu rază scurtă și medie, care transportă de la 66 la 124 de pasageri și sunt produse de constructorul aerospațial brazilian Embraer, producător aflat pe locul trei în lume, după Boeing și Airbus.

După cu ceva mai mult de o oră de la decolare am început coborârea în preajma Aeroportului Frederic Chopin din Varșovia.

Deasupra Varșoviei

Reconstruită aproape integral după Al II-lea Război Mondial

După aterizare am urcat într-un autobus care ne-a dus la aeroport. Aici, în drum spre poarta de îmbarcare spre Amsterdam, ni s-a mai făcut un control de securitate.

Aeroportul din Cluj dispune acum de aparatură modernă care permite controlul laptopurilor direct în bagajul de cabină, fără a mai trebui să fie scoase din acesta. Aeroportul din Varșovia nu are încă asemenea aparatură. A trebuit să scot calculatorul afară, pentru verificare.

Pe Aeroportul F Chopin

Lângă poarta de îmbarcare spre Amsterdam am mers la un restaurant unde am mâncat câte un cârnat polonez cu varză călită, pe care l-am stropit cu o Coca-Cola rece.

Bibi cumpără mâncarea

Bibi sosește la masă

Ajunși la...

Coca-Cola

Înainte de îmbarcare

Suntem în același tip de avion Embraer 190-100/200

După aproape două ore de la decolare am început coborârea, pentru că eram aproape de Aeroportul Schiphol din Amsterdam.

Deasupra Olandei

În preajma Aeroportului Schiphol

După aterizare ne-am conectat la un burduf, am părăsit avionul și a urmat un drum lung până am ajuns la sala de bagaje. Am recuperat cele două valize și am stabilit cu Mihai locul în care ne vom întâlni.

Acolo el a urcat bagajele în mașină și ne-a dus la locuința lor.

Ne-am reîntâlnit cu Mădălina, cu nepoatele Clara și Adela, precum și cu Milo, câinele familiei.

După o cină, poate prea copioasă și după îndelungate discuții am ajuns să ne culcăm, destul de obosiți, zic eu.

19 August. Încă de dimineață Mădălina și fetele au mers la coafor. Pe la ora 11 am ieșit și noi (eu, Bibi, Mihai și Milo) și am mers în Piața Albert Cuyp, la cafeneaua Flamingo să le întâlnim pe fete. Aici am luat un espresso și un Coca Cola mic.

Am vizitat și piața, care întotdeauna este bine aprovizionată și în pas de plimbare ne-am întors acasă.

20 August. Am reluat plimbările pe un traseu utilizat destul de des în primăvară. De acasă mergeam pe bulevardul Churchill, treceam pe lângă hotelul Apollo, continuam pe bulevardul Apollo și apoi ne întorceam la benzinăria Shell, de unde pe lângă Aldi venim acasă.

Pe podul de lângă Apollo

Peste Zuider Amstel Kanaal

La fel și Bibi

23 August. Suntem în ziua Sărbătorii Naționale a României comuniste. Am ieșit la plimbare pe același traseu descris mai sus. Este foarte plăcută plimbarea aici în Amsterdam datorită spațiilor vaste ale orașului și a densității mici de pasageri pe traseu. Atât Churchill Laan, cât și Apollo Laan au la mijloc câte două alei de plimbare mărginite de arbori mari și bătrâni.

Pe Churchill Laan

După ce am parcurs peste trei kilometri (marcați pe telefon) am venit acasă și ne-am odihnit.

Imediat după ora 18 am ieșit, absolut toți, la una din numeroasele terase din vecinătatea casei. Fiecare, în afară de Milo, a comandat câte ceva (bere, cafea, sucuri, etc) și le-am conzumat în atmosfera plăcută a serii calde, o astfel de seară nefiind specifică acestui oraș, bântuit, mai tot timpul, de vânturile reci ale Mării Nordului.

La terasă

Adela

A fost o atmosferă foarte plăcută de care am beneficiat până s-a întunecat.

24 August. Este ziua în care ne vom duce în Dam și pe strada comercială Kalverstraat pentru a-i cumpăra lui Bibi cadou de ziua ei, care va fi mâine.

Am luat tramvaiul 12 din stația din apropiere și ne-am dus până în Dam. Aici se fac mari lucrări, inclusiv restaurarea Monumentului Național, care este acoperit pe patru părți de schele. Tramvaiele sunt deviate prin piață, unde li s-au construit linii noi.

În rest, piața este la fel de aglomerată, ca și întotdeauna, la orice oră din zi sau noapte.

Se restaurează Monumentul Național

Populație pe scările lui

Înconjurat de schele

Palatul Regal

Am intrat pe Kalverstraat, unde chiar lângă colțul străzii se află magazinul Desigual. Am mers să ne facem rondul aferent actualului sejur amsterdamez. Până Bibi alege și probează produsele care-i plac și care-i sunt accesibile, eu mă așez într-un fotoliu destinat soților iubitori de shopping, care la terminare se duc doar să achite nota de plată a nevestei.

Bibi probează la Desigual

La plată nu ni s-a dat decât o reducere de 10% deoarece în ultimele trei luni nu am cumpărat nimic din magazinul lor. Normal; atunci nu eram în Olanda!

Cumpărăturile au fost puse într-o pungă mare cu sigla magazinului, cu care am mers în continuare pe Kalverstraat și pe la alte magazine, dar nu am găsit nimic din ce doream să mai cumpărăm.

Pe Kalverstraat

Am traversat apoi Piața de Flori și am găsit cafeneaua noastră Studio Doi din nou închisă. Am impresia că a dat faliment.

Ajunși în Koningsplein am mers în stația tramvaiului 12, situată vis-a vis de vechia armurărie a orașului..

Vechia Armurărie (Bushuis)

Astăzi folosită de Biblioteca Universității din Amsterdam

În stație era afișat anunțul că tramvaiul nostru nu circulă pe aici la întoarcere.

Așa că am luat tramvaiul în sens contrar până la Centraal Station, urmând ca de acolo să luăm metroul până în apropierea casei.

Coborâți în subteran am apreciat răcoarea plăcută, în contrast cu căldura din tramvai, care ne-a provocat la amândoi câte o transpirație abundentă.

Am coborât la stația De Pijp, de unde ne-am dus acasă.

Aici populația a apreciat cadourile de la Bubu pentru Bibi, pe care le vedeam atunci pentru prima dată, deși eu le plătisem.

25 August. Mihai a vrut să facă niște cumpărături de la Ikea și ne-am oferit să-l însoțim și noi.

Am coborât toți trei, ne-am dus în parcarea în care se afla mașina pe care a închiriat-o și cu ea am mers spre destinație. Era o zi foarte călduroasă, temperatura ajungând către 30 gr C.

La Ikea am început căutarea articolelor necesare, de la restaurant. Am ales de aici cafea și răcoritoare, urmând ca celelalte să le căutăm în numeroasele încăperi ale magazinului.

În restaurant

Cu espresso

Și cu coca-cola (pepsi nu este)

Am început apoi căutarea colindând magazinul în sensul indicat de săgeți. Deși nu voiam să luăm nimic, am cumpărat și noi niște foarfeci de tăiat carnea de pui sau de alte animale mici și tinere. Ajunși la raionul de plante, Mihai a cumpărat o plantă tropicală în ghiveci, care sper să încapă în mașinuța noastră.

Am trecut pe la parter, la casierie apoi am ieșit cu cumpărăturile la mașină. Am reușit să plasăm planta, nu în portbagaj, ci în spate, lângă Bibi.

Ajunși acasă, sufrageria era împodobită cu stegulețe și cu afișe colorate cu urări (în englezește), pentru Bibi de ziua ei. Ramura mijlocie a familiei extinse i-a făcut lui Bibi cadou, un încărcător pentru telefon, fără fir. E suficient să pui telefonul pe un suport al încărcătorului și el se încarcă automat.

Planta lui Mihai

Spre seară toți șase am mers cu metroul până în Centraal Station și de acolo pe jos la restaurantul chinezesc New King. Aici o vom sărbători pe Bibi în familie. Ni s-a spus că trebuie să așteptăm puțin până se eliberează o masă. În timp ce așteptam trece prin fața noastră familia Sabo din Cluj, părinții și cei doi copii. Șansa de a ne întâlni tocmai aici, fără o programare prealabilă, este mai mare decât aceea de a câștiga la loto, dar nu cu foarte mult. Evident că este mai mare, pentru că evenimentul de a ne întâlni cu familia Sabo la Amsterdam, fără programare s-a întâmplat, pe când evenimentul de a câștiga premiul mare la loto nu ni s-a întâmplat nici nouă, nici cunoștințelor noastre.

Întâlnire întâmplătoare...

Cu familia Sabo

În față la New King

Tocmai am fost anunțați că avem masa, așa că tineretul a hotărât să se întâlnească a doua zi cu familia Sabo și să facă o plimbare cu barca pe canale.

Noi am intrat în local și copiii au comandat mâncarea ce o aleg întotdeauna pe bază de carne de pui, de porc, orez și tot felul de legume.

La restaurant

La New King

Ca și altă dată am reușit cu greu să mâncăm tot ce am comandat, dar noi ne-am străduit!

De aici am plecat pe jos, în pas de plimbare, trecând prin Cartierul Roșu și prin Dam, spre cealaltă stație de metrou Rokin, lângă care se află restaurantul nostru. Era o noapte caldă de vară și la ora respectivă trotuarele erau foarte aglomerate.

Am ajuns acasă și în timp ce Mădălina îl plimba pe Milo, noi trei am mai închinat câte un cocktail, preparat de Mihai, în sănătatea lui Bibi.

26 August. Bibi a fost felicitată de ziua ei de peste o sută de prieteni. A postat o poză pe Facebook și a mulțumit tutor acestor prieteni. Văzând poza au mai felicitat-o apoi și alte numeroase cunoștințe.

Poza postată pe Facebook

În vederea plimbării pe canale cu familia Sabo, Mihai nu a găsit liberă decât o barcă mai mică, în care nu încăpeam 10 persoane, așa că noi, ramura bătrână, am renunțat la această activitate, pe care bineînțeles că am fi agreat-o.

Când copii s-au întors de la promenada pe canale, care a durat aproape trei ore, ne-au spus că totul a fost foarte bine, interesant și plăcut, mai ales pentru oaspeți.

Familiile cu barca pe canale

Tații familiilor (Patres familias)

28 August. În una din plimbările noastre anterioare, am ajuns pe strada de lângă Churchill-Laan unde se află magazinul din care am cumpărat brânzeturi în primăvară. Acum am cumpărat brânză franțuzească Reblochon din care vom face un tartiflette, o mâncare din cartofi specifică provinciei Savoia.

Astăzi a venit timpul să o gătim.

Bibi, ajutată de Mihai, sub competenta mea consiliere și supraveghere, au aranjat ingredientele în vasul de Jena, apoi l-au pus în cuptor și după mai puțin de două ore tartifletul a fost gata de a fi mâncat!

Verificăm tarifletul

Pret-a-manger

Servim populația

O porție

Atât a mai rămas după prima fază

După ce fiecare și-a mâncat porția, am împărțit și cantitatea rămasă după prima fază și tartifletul a fost lichidat. Promitem că mai facem!

29 August. Am observat încă de la sosirea noastră, din această vară la Amsterdam, că foarte multe din cele o mie de poduri ale orașului sunt împodobite cu unul sau mai multe aranjamente florale. Nu fac excepție nici podurile aflate pe traseul nostru de plimbare.

Pod peste Noorder Amstel Kanaal

4 Septembrie. Mihai și Mădălina vor pleca mâine în concediu, noi rămânând aici cu fetele și cu Milo.

Mihai o duce pe Clara la o colegă care-și serbează ziua de naștere, după care se va întâlni cu noi la o cafea.

Am ieșit până pe Churchill Laan și apoi pe o stradă perpendiculară pe bulevard, numită Scheldestraat. Am găsit o cafenea cu mese pe trotuar și am comandat două espresso, după care i-am transmis lui Mihai unde suntem, ca să vină și el aici.

În Zuideramstel

La o cafenea pe Schelderstraat

A sosit Mihai

Poză portret (prim-plan clar și fundal în ceață)

Poza obișnuită

Am rămas la cafenea până a venit timpul ca Mihai să meargă să o aducă acasă pe Clara.

Am mers spre casă unde ne-am odihnit, în timp ce copiii împachetau bagajele de cală și de cabină.

Poze înainte de cină

5 Septembrie. Mihai și Mădălina au plecat în vacanță în Filipine. Noi am rămas în Amsterdam cu fetele care merg la școală și bineînțeles cu Milo.

Spre destinație survolează România

Aeroportul din Cebu

Vedere din camera de la hotel

În excursie

În așteptarea Carolei (Femeia Dulău), care în lipsa lor îl plimbă pe Milo de patru ori pe săptămână, noi ne-am odihnit pentru prima oară de la venirea noastră în Olanda.

Am mers apoi la Aldi unde am cumpărat pui și am făcut supă de carne și friptură.

10 Septembrie. După ce au plecat copiii, noi adulții ne-am ocupat în primul rând de fete și de Milo, apoi în al doilea rând de aprovizionare și de făcutul mâncării.

Bibi pleca în fiecare dimineață cu Adela la școala ei, schimbând pe drum două metrouri, apoi la sfârșitul programului mergând din nou la școală după ea și întorcându-se împreună acasă.

Clara merge la școala ei cu bicicleta și evident că tot cu ea vine înapoi. Fiind mai mare este mai independentă de noi, decât Adela.

Sâmbătă Clara s-a dus la o zi de naștere a unei colege, unde va și dormi, venind acasă numai a doua zi. Noi, împreună cu Adela am ieșit la plimbare cu Milo, până la Churchill Laan, de unde ne-am dus pe una din aleile din mijlocul bulevardului.

Pe o alee din Churchill Laan

Pe la mijlocul bulevardului ne-am întors, am trecut pe lângă Hotelul Okura și am continuat drumul până acasă.

11 Septembrie. Fiind duminică ne-am sculat mai târziu. Adela l-a scos pe Milo la plimbarea de dimineață și când s-a întors am luat toți trei micul dejun. Adela s-a instalat apoi la epi (iPad), profitând din plin de faptul că este weekend. În restul săptămânii fetele nu au voie la calculator, telefon, sau epi.

Noi am ieșit pe la prânz la plimbare undeva pe Apollo Laan unde am stat pe o bancă și am făcut poze.

Pe una din aleile de plimbare de pe Apollo Laan

Pe o bancă la umbră

Colaj: San Jose CA 2009.07.25-Amsterdam 2022.09.11.

Reveniți acasă am luat toți trei masa de prânz. Noi, ramura matură, ne-am uitat la televizor, în timp ce Adela și-a continuat plăcuta activitate de sfârșit de săptămână.

Spre seară s-a întors Clara și am cinat toți patru.

La ora 21 am culcat fetele pentru că urma o zi de școală.

12-17 Septembrie. Este a doua săptămână în care suntem singuri cu fetele. Programul a fost, în mare, același ca și săptămâna trecută.

15 sept. Le Pain Quotidiene

La câte o cafea

Timpul a trecut cu greu, dar am ajuns la weekend și a doua zi copiii vor reveni acasă.

18 Septembrie. Ramura mijlocie a familiei a ajuns acasă după amiază, foarte obosită. Au zburat cam douăsprezece ore din Filipine până în Dubai, acolo au făcut o escală de șase ore și apoi alte șase ore au zburat până la Amsterdam. Pe lângă asta mai aveau de recuperat o diferență de fus orar de șase ore.

19-21 Septembrie. A fost o perioadă mult mai lejeră decât atunci când ei au fost plecați. Noi ne-am plimbat și am făcut niște cumpărături pentru concediul ce va urma de la mijlocul săptămânii.

Tot la Le Pain Quotidiene

De data asta la câte o bere

Joi vom pleca la Paris cu TGV-ul și a doua zi vom merge de acolo în Insula Reunion cu avionul. Un zbor de peste 10 ore.

22 Septembrie. Pe la ora 7 și 30 min am mers împreună cu Mihai la stația de metrou, de unde am plecat spre Centraal Station.

Pe peron așteptăm TGV-ul.

Exact la ora 8 și 15 min trenul a venit, ne-am urcat în el și după o călătorie care a durat cu ceva peste trei ore am coborât la Paris în Gara de Nord.

9 Octombrie. La ora 18 și 14 min am coborât din TGV în Centraal Station, unde ne aștepta Mădălina, împreună cu nepoatele Clara și Adela.

Ne-au dus ele bagajele la stația de metrou, de unde ne-am dus cu toții acasă la ei. Mihai urma să sosească și el mai târziu de la Lisabona.

A fost rândul nostru să fim obosiți după zborul de ieri de unsprezece ore, după noaptea din hotelul din Paris și după călătoria cu trenul de mare viteză.

Eu nu mai rezistat și a trebuit să mă culc înainte de sosirea lui Mihai.

11 Octombrie. Ieri am ieșit afară foarte puțin, ne-am dus până la Aldi după niște cumpărături urgente. Astăzi ne vom duce în Piața de Flori ( Bloemen Markt) să cumpărăm bulbi de lalele și de alte câteva flori, pe care le vom cultiva acasă.

Am preferat să mergem cu tramvaiul, care ne lasă mai aproape de piață decât metroul. Am coborât la stația Koningsplein, am trecut strada și am intrat în piață. Prețul lalelelor și a florilor în general, este mai mare decât era anul trecut și cam de peste două ori mai mare ca acum 20 de ani.

Profitând că Studio Doi era acum deschis, am intrat să ne bem aici cafeaua înainte de cumpăra cele necesare.

Bibi la Studio Doi

A comandat un espresso și o prăjitură

Eu, un espresso și o bere

Am cumpărat bulbi de lalele și de amarilis cam din același loc de unde am luat și anul trecut. Acum vânzătorii erau doi tineri, tot marocani și unul din ei, drăguț, s-a oferit să ne ducă cumpărăturile până în stația de tramvai. I-am mulțumit și i-am promis că și anul viitor vom cumpăra tot de la ei.

Acasă am depozitat provizoriu cumpărăturile, la umbră, pe balcon.

12 Octombrie. Am ieșit la o plimbare pe un traseu, unde nu am mai fost de dinainte de vacanță. Am mers pe o alee de pe Churchill Laan, apoi pe una de pe Apollo Laan unde am stat la soare pe o bancă.

Bibi pe Apollo Laan

Și Bubu

A fost o zi foarte plăcută, de toamnă caldă, cum se spune în Ardeal.

16 Octombrie. Fiind o zi de duminică fiecare și-a urmat propriul program. Am luat micul dejun, pe rând și toți s-au pus la calculatorul sau telefonul propriu, petrecându-și dimineața de duminică în mod cât mai plăcut.

Pe la amiază familia s-a retras sus și a început împachetarea pentru vacanța de o săptămână în Portugalia.

Când împachetarea a fost cât de cât finalizată, am mers toți șapte (deci inclusiv Milo) să luăm în general câte o cafea, fiecare putând, în continuare, să-și personalizeze conzumația.

Era o zi foarte frumoasă, senină și caldă și toate terasele erau pline de clienți goniți afară din case de superba zi de toamnă.

Am unit două mese pe terasa cafenelei Flamingo, am comandat și am stat acolo mai bine de un ceas.

La Flamingo

Începe să sosească comanda.

Ne-am întors acasă în pas de plimbare și s-a continuat, până la cină cu definitivarea împachetării.

17 Octombrie. Pe la ora 11 toți patru au plecat la aeroport pentru cursa de Portugalia, unde vor petrece o săptămână de vacanță. Am rămas acasă doar noi doi și Milo.

Femeia Dulău vine, pe la prânz, luni, marți, joi și vineri și-l ia pe Milo la plimbare pentru cel puțin două ore, timp în care ne putem rezolva problemele noastre. În rest, el fiind un câine foarte curajos (Milo Inimă de Leu) nu stă singur în casă. Asta presupune că programul nostru este comun cu a lui Milo. Noi îl scoatem, obligatoriu, la câte o mică plimbare în fiecare dimineață și seară. În rest stăm în casă împreună.

18 Octombrie. Dimineața Bibi l-a scos pe Milo la plimbare și când au venit am luat toți micul dejun.

Pe la prânz a venit Carola și a plecat cu Milo și cu încă trei-patru câini undeva într-o pădure unde se joacă și aleargă aproape tot timpul, încât vine extrem de obosit acasă.

Noi nu am ieșit azi, am stat în casă și ne-am odihnit.

Seara ne-am plimbat toți trei, cam o oră pe la Hotelul Okura, pe cele două maluri ale canalului lângă care e construit.

Pe la ora 19, când s-a întunecat am venit acasă, am cinat și ne-am făcut fiecare câte un program de seară.

19 Octombrie. Fiind miercuri, pe la prânz, am ieșit noi cu reprezentantul canin al familiei la plimbare.

De la Hotelul Okura am mers pe aleile bulevardului Churchill, până la un capăt și înapoi.

Toamna olandezii nu mătură frunzele căzute pe alei, ci la lasă să ruginească. Fiind din nou o zi caldă și senină, frunzele căzute, dar și cele din copaci, colorau splendid peisajul din jur.

Pe Churchill Laan

Pogoară toamna peste Amsterdam

Milo caută

Copacii fără soț

Soțul fotografiază

Milo cu mine

Frumos!

Animație

După un timp rezonabil ne-am întors toți trei acasă, și nu am reușit să-l obosim pe cățel așa cum îl istovește Carola.

20-24 Octombrie. Programul nostru s-a desfășurat cam ca și în precedentele zile, între plimbările noastre, programul lui Milo cu Carola și programul lui Milo cu noi.

Tineretul s-a aflat în Portugalia unde s-au simțit foarte bine.

La Nazare

Fatima

Obidos

Cabo da Roca

În 24 septembrie au sosit acasă și a doua zi fetele s-au dus la școală.

26 Octombrie. Astăzi vom părăsi Amsterdamul și ne vom întoarce în România. Pe la ora cinci și jumătate eram deja în aeroport la Schiphol. Am îndeplinit toate formalitățile și am ajuns la poarta de îmbarcare spre Varșovia.