joi, octombrie 08, 2015

Amsterdam 2022

 Oraș: Amsterdam

Coordonate geografice: 52g21m2s N; 4g53m34s E

Țara: Olanda

Populația: 832699 locuitori (2015)

Data sejur: 10 Februarie-10 Martie

Locuința: Lutmastrass 13

10 Februarie. La ora 11 a venit Dani să ne ducă la Aeroportul din Cluj, pentru că vom pleca la Amsterdam. Zborul va fi efectuat de Lufthansa prin companiile sale asociate, Air Dolomiti, de la Cluj la Munchen și prin City Line de la Munchen la Amsterdam.

Înainte de ora 13 ne aflam la poarta de îmbarcare și așteptam.

Pe Aeroportul din Cluj



Bibi la Cluj

Așteptăm





Pentru că pe un aeroport...

Aproape tot timpul se așteaptă

După ce am depășit prima fază de așteptare, iată-ne îmbarcați în avionul lui Dolomiti.

În avionul Cluj - Munchen

Aripa văzută de la fereastră

După mai puțin de două ore de zbor am ajuns la Munchen. Am aterizat și avionul s-a legat la un burduf, (lucru care se întâmplă foarte rar la zborurile dinspre Cluj), iar pasagerii au coborât. În drum spre porțile G, de unde ne vom continua drumul spre destinație, am făcut un control de frontieră și un control de vaccinare.
Am văzut că se estima, ca la poarta G 63, de unde vom decola, drumul va fi parcurs pe jos în 17 minute. Noi l-am parcurs în 15! Am ajuns la poartă și din nou a început așteptarea.

Acum așteptăm...

La Poarta G 63


Mascați la poartă

Fără mască

Îmbarcarea s-a făcut după program și în scurt timp am fost în avion. Din nou am așteptat, dar de data asta decolarea!

În avionul de Amsterdam

Pe Aeroportul din Munchen

Avionul este aproape plin

Tipul avionului: Bombardier CRJ 900

Am decolat la ora indicată pe bilet ți totul s-a desfășurat normal. 


Am început coborârea

Și soarele coboară...

Pe cerul Olandei

După aterizare am coborât din avion și ghidați de o funcționară a aeroportului am urcat pe o scară, am intrat într-un burduf, de unde am continuat drumul spre sala de bagaje. Am ajuns acolo în 20 de minute și am văzut că numai vreo cinci pasageri, din tot avionul, aveam bagaje de cală. 
După ce le-am recuperat ne-am dus la ieșire să facem controlul pașapoartelor, a vaccinării și să depunem actul completat acasă, necesar intrării în Olanda. Nimeni nu ne-a cerut nimic și am ieșit.

Înțeleși cu Mihai ne-am dus la Departure 1, Poarta 15. I-am comunicat prin telefon poziția noastră, el a venit acolo cu mașina, am urcat și toți trei am pornit spre casă.

Acolo am reîntâlnit-o pe Mădălina și pe cele două nepoate, Adela și Clara, după trei luni de la plecarea noastră din Amsterdam. L-am reîntâlnit și nu în ultimul rând, pe cel mai tânăr membru al familiei, pe câinele Milo, care pur și simplu s-a cățărat pe noi de bucuria revederii. 

Somonul Mădălinei și...

Cocteilurile lui Mihai

După cină am mai stat de vorbă și am despachetat. Ne-am culcat destul de târziu, pentru că fetele nu aveau a doua zi școală.

11 Februarie. Pe la prânz am ieșit la o cafea și la o plimbare. Spre seară am ieșit la restaurantul chinezesc New King, să sărbătorim a 51-a aniversare a căsătoriei noastre.

Am plecat de acasă pe jos până la stația de metrou De Pijp (50 m), am coborât în subterană și am luat trenul spre nord până la stația Rokin. Am urcat la suprafață și am mers la restaurant străbătând Cartierul Roșu

La New King a trebuit să așteptăm aproape un sfert de oră în stradă, până s-a eliberat o masă.

Se hotărăște...

Ce să...

Comandăm

Fetele au ales primele: Pepsi Cola

Și noi, dar în oglindă

Mădălina, purtătoarea noastră de cuvânt, a comandat cele cinci sortimente pe care le luăm de obicei și am început să combatem.

Am reușit să mâncăm aproape tot, cu toate că am depus un efort considerabil, nu atât noi seniorii, cât mai ales tineretul matur.

Binedispuși, am părăsit restaurantul și tot pe jos am mers până la Central Station, de unde am luat metroul spre sud, până la stația noastră De Pijp.

Am ajuns pe jos acasă, unde noi am urcat, iar Mihai a coborât cu Milo la plimbarea de seară. Cât timp noi am lipsit, Milo a rămas singur în apartament, lucru pe care nu îl agreează de loc!

12 Februarie. Am ieșit la plimbare pe malurile unor canale plecând, de la hotelul japonez Okura. Destul de frecvent am fost pe aici și ne-am plimbat în luna octombrie, când vegetația se ruginea și au început să predomine culorile frumoase de toamnă.

În fundal Hotelul Okura

Colaj Amsterdam: 12 Feb 2022-22 Oct 2021

Pe malul canalului

Pe malul aceluiași canal




Colaj Amsterdam: 12 Feb 2022-22 Oct 2021

Colaj Amsterdam: 28 Aug 2004-12 Feb 2022


Am mers în continuare pe podul de la Hotelul Apollo unde am trecut pe celălalt mal al canalului. Tocmai a ieșit soarele și după nici cinci minute, parcă s-a încălzit și aerul și am intrat într-o atmosferă de primăvară.
Pe apă au apărut canotorii

În spate Hotelul Apollo

Bibi și umbra mea

Vedere de pe pod

La fel și eu









Colaj: Muir Woods 3 Iul 2009-Amsterdam 12 Feb 2022

Bibi pe pod




Colaj: San Francisco 6 Iul 2014-Amsterdam 12 Feb 2022

Am venit acasă pe strada Apollolaan, o stradă foarte frumoasă, largă, pe care se organizează diverse expoziții în cursul unui an.

13 Februarie. Pe la prânz am plecat noi, Mihai și fetele cu metroul până în stația Rokin și de acolo, pe jos până în apropierea lui Kelverstraat, unde pe o străduță se vând cartofi belgieni cu maioneză.

Cartofii au fost foarte buni, dar au trebuit mâncați afară, în picioare și oricât ai fi de atent nu se poate să nu te murdărești. În tot acest timp se făcea din ce în ce mai frig. Nu am mai rezistat prea mult și am fost nevoiți să ne întoarcem acasă, tot cu metroul.

Pentru cină Mădălina a gătit o friptură de vită în sânge. Am mâncat-o și a fost foarte bună.

Friptura de vită

În sânge

14 Februarie. Pe la prânz am ieșit la plimbare și ne-am dus până la Podul Nou de pe Amstel, (Nieuwe Amstelbrug, nr 101), pod despre care am mai scris în însemnările din anii trecuți.

Bibi pe pod





Colaj: Dej 9 Oct 2016-Amsterdam 14 Feb 2022



În spate Podul Toronto (nr 35o)


În drum spre casă ne-am oprit la o cafenea cu mese pe trotuar. Ca să putem comanda două espresso-uri, deși stăteam afară, a trebuit să-i dovedim chelnerului că suntem vaccinați. De la cafenea am vorbit cu familia Timar, extrem de bucuroasă că nepoata Teresa se află la ei, în vizită.

Ne-am continuat drumul spre casă tot pe jos.

15 Februarie. Eu iau micul dejun, de obicei, ultimul. Fiind considerat veriga slabă, aceea care cedează, întotdeauna la masă sunt acompaniat de Milo, care cu o privire de cerșetor simpatic, așteaptă să-i pice și lui ceva.

Milo mă asistă

Cu speranța că îi pică și lui ceva





18, 19,20,21 Februarie. Vineri 18 februarie, Mădă, Mihai și fetele au plecat pe la ora 7 la Aeroportul Schiphol pentru a merge în vacanță în fosta colonie olandeză Curacao. Insula este situată în Marea Caraibilor în nordul Venezuelei la latitudine de aproximativ 12gr N (jumătatea distanței dintre tropic și ecuator). Clima de acolo este identică cu cea de la Punta Cana din Republica Dominicană, unde am fost și noi acum o lună.

Am avut emoții cu efectuarea zborului, pentru că de două zile a început în nordul Europei furtuna Eunice. Au decolat însă la ora 10 și după 9 ore de zbor au aterizat la Willemstad. Destul de multe zboruri de după masă au fost însă anulate.

Eunice a fost un personaj biblic, din Noul Testament, evreică căsătorită cu un grec, mama episcopului creștin Timotei, cel încreștinat de Sf. Pavel, care a devenit principalul colaborator al acestuia.

Furtuna Eunice s-a manifestat prin ploi și mai ales prin vânturi puternice. În insula britanică Wight, din Canalul Mânecii, vântul a atins viteza de 190 km/h, în timp ce la Aeroportul Heathrow a ajuns la 110 km/h. În Germania, pe țărmul Mării Nordului a fost cod violet, în Irlanda 80000 de locuințe au rămas fără curent electric, în Franța au fost valuri de peste 9 m, iar la Cap-Gris-Nez rafalele de vânt au ajuns la 176 km/h. La Cap-Gris-Nez și la Cap-Blanc-Nez am fost prima dată la 5 aug 2001și apoi la 12 aug 2004, pe coasta franceză a canalului.

În Olanda furtuna a făcut patru victime, majoritatea prinse sub copacii doborâți de vânt. Deși vântul nu a avut viteze atât de mari ca cele de mai sus și aici au fost dezvelite acoperișuri și cum am mai spus au fost doborâți copaci. Joi și vineri piața Albert Cuyp, din cartierul nostru a fost închisă. Lângă noi la numărul 5 vântul a smuls coama unui acoperiș pe o lungime de aproape 10 m.

Acoperișul la nr 5

Smuls la coamă



În toate aceste zile am făcut plimbările cu Milo, toate cele câte trei cotidiene.

Milo...

Dimineața

Plimbare de seară

Pe vânt și ploaie

În timpul lui Eunice

Reprezentanții maturi și copiii familiei sunt foarte mulțumiți de casa, plaja și apa mării din insula tropicală Curacao.

Pe terasa casei unde locuiesc

Fetele în Marea Caraibilor

Adela

Sub umbrelă

Și adulții fac baie.

22 Februarie. În timp ce principala noastră preocupare a fost scoaterea lui Milo la plimbare, în Curacao fetele au fost la un acvariu, unde au înotat cu delfini.

Clara înoată cu un delfin

Aici cu doi

Copiii cu un delfin

Adela cu un delfin

Și Adela cu doi delfini

Trei cu doi

Acolo temperatura ziua ajunge până la 30 gr C. La noi este maxima de 10 gr, dar de la plecarea lor nu a apărut soarele.

28 Februarie. Am hotărât să mergem pe strada Warmond unde era vechea adresă și unde nu am mai fost din iunie 2019.
Am plecat din stația noastră Cornelis Troost (actor și pictor din Amsterdamul secolului al XVIII-lea), cu tramvaiul 12 și am coborât la celebra stație Museumplein (care deservește Rijksmuseum, Van Gogh Museum și Stedelijk Museum).
De acolo am luat tramvaiul 2, în sens contrar, din care am coborât la stația Hoofddorpplein. De aici până la fosta noastră locuință sunt în jur de 100 m. L-am întâlnit pe fostul nostru vecin, un turc care are la parter un magazin de legume și fructe.
Am mers în continuare până la capătul străzii unde începe un părculeț în care se găsea copacul cu ramuri până în pământ. Aici veneam acum trei ani cu fetele unde parcă ne aflam într-o colibă verde. Acum copacul are numai ramuri, frunzele urmând să apară mai târziu.

Copacul cu crengile până-n pământ

Bubu cu copacul



Bibi cu copacul


Semne de primăvară

Aici vine mai repede ca la noi

Cam la o distanță de treizeci de metri de copac s-a aflat acum trei ani un brăduț care era foarte viguros și avea înălțimea Adelei. L-am căutat să vedem cât a crescut, dar nu l-am mai găsit. Aproximativ lângă locul unde era Brăduțul Adelei se afla un alt brad, mai mic și cu tendința de uscare. 
Ne-a părut foarte rău că nu mai există Brăduțul botezat de noi al Adelei.

Bradul rămas

Mic și cu tendință de uscare

30 Mai 2019 Fetele cu Brăduțul- 28 Feb 2022 Brăduțul rămas

30 Mai 2019 Adela cu Brăduțul-28 Feb 2022 Cel rămas

Brăduțul rămas

Atunci și acum

Colaj: Atunci și acum

De la locul brăduțului am mers spre Vondelpark și ne-am oprit la restaurantul cu specific belgian Gent. Am luat loc la o masă de pe trotuar, aflată în plin soare și am comandat două espresso-uri.

Pe terasa...

De la Gent

Am revenit acasă cu cele două tramvaie.

3 Martie. Am luat tramvaiul 12 și ne-am dus cu el până în Dam. Am coborât în stație și ne-am deplasat până în fața Palatului Regal. Toată piața era scăldată în soare și plină de vizitatori.

În Dam

Cu Palatul Regal și Biserica Nouă



Și Bibi cu palatul și biserica


Biserica a fost numită Nouă de la darea ei în folosință în 1408


Am înaintat prin mulțime înspre Monumentul Național și am făcut poze și cu el. În niciuna din fotografiile de azi nu suntem împreună. Fiecare l-a pozat pe celălalt!

Cu Monumentul Național






Din piață am mers la cumpărăturile acestui sezon de sejur la Amsterdam. Altfel spus să cumpărăm cel puțin o poșetă de la magazinul Desigual.

Am intrat pe Kalverstraat, în magazinul aflat la o mică distanță de capătul străzii. Întotdeauna eu mă duc la fotoliile pe care proprietarul spaniol ni le pune la dispoziție, mie și altor soți iubitori de cumpărăturile consoartelor lor și acolo îmi scot telefonul și butonez. Bibi începe de acum să sondeze piața, să probeze și uneori, să-mi ceară competentele mele sfaturi. După destul de mult timp mă anunță că a ales și că putem merge la casierie să plătim. Dacă mai trebuie făcute și alte cumpărături mergem și le facem străbătând toți cei 700 m ai străzii comerciale.

De astă dată Bibi și-a găsit o poșetă care i-a plăcut, am cumpărat-o și ne-am limitat la atât.
Am străbătut toată strada Kalver până la Turnul Monetăriei (Monttoren din Muntplein). De acolo ne-am dus în Koningplay, străbătând Piața de Flori (Bloemenmarkt). 
În Koningplay se află stația tramvaiului 12 cu care vom merge acasă. Chiar vis-a-vis de stație am văzut o clădire care mi s-a părut extraordinar de frumoasă.

Bibi vis-a vis de stația de tramvai

Ajuns acasă am căutat în programul de pe telefon care identifică obiectivele fotografiate și am găsit care este clădirea în cauză.

Ea se numește Bushuis și a fost depozitul de artilerie (armurărie), proprietate al orașului Amsterdam. A fost construită prin 1550 și înainte de a fi depozit de arme a fost cămin pentru educarea fiicelor de pictori. 
Clădirea avea o fațadă îngustă și o latură foarte lungă pe strada perpendiculară fațadei. Prin 1603 nou înființata Companie A Indiilor de Est închiriază o parte a depozitului și începe să construiască alături noul sediu Casa Indiilor de Est (Oost-Indisch Huis) sub conducerea arhitectului Hendrik de Keyser, în stilul Renașterii Olandeze. Împreună cu aceasta se duc modificări și depozitului, tot ansamblul fiind terminat în 1606.
În Bushuis, la parter erau ateliere pentru reparat tunurile de mare calibru care erau introduse prin cele două porți masive ale clădirii. (Astăzi ele nu mai par așa de masive, pentru că strada s-a înălțat foarte mult de-a lungul anilor). Podul era rezervat depozitării armelor mai ușoare, iar etajul I servea ca sală de ședință pentru Heren Regeerders van de stad Amsterdam (Domnii Guvernatori ai orașului Amsterdam). La celelalte etaje erau birouri ale Companiei, locuințe ale funcționarilor superiori, precum și locuința maistrului șef al Armurăriei.
Parterul a rămas depozit de arme până în 1787, apoi a devenit grajd pentru cavalerie și Casa Regală. Compania Olandeză a Indiilor de Est a fost desființată în 1798. 


Bibi cu Bushuis


Construită în 1606

Detaliu

În Koningplein


Susținem Pace, Libertate, Democrație în Ucraina


Bushuis a fost restaurată mai temeinic în 1920 și apoi în 1976. 
Astăzi Bushuis și Casa Indiilor de Est sunt folosite de Universitatea din Amsterdam.

Pentru cină Mădălina a preparat Sushi din somon și ton.

S-a făcut sushi

Ingrediente: orez, ghimbir murat, wasabi, sos de soia, somon, ton, alge marine

Nu am mai mâncat sushi de vreo șapte ani, din California, când mai funcționa restaurantul Atlantic în Sunnyvale, care era destul de aproape de locuința noastră de pe Flora Vista din Santa Clara. (Strada Flora Vista era aproape de granița dintre cele două orașe ale Comitatului Santa Clara, cu capitala în San Jose).

6 Martie. A fost o duminică foarte frumoasă, așa cum au fost toate zilele săptămânii trecute. 
Am ieșit pe la prânz la o plimbare cu Bibi pe malurile unor canale din apropiere și după ce am parcurs vreo 2 km am poposit pe terasa cafenelei Fuel. Am comandat cele două cafele și am spus prin telefon familiei unde suntem.
Au venit și ei patru pe terasă și am savurat la soare cafelele și sucuri aproape o oră.

Am revenit acasă și pe la ora 5 (PM) am mers la stația de metrou De Pijp de unde am plecat spre restaurantul chinezesc New King. Am coborât în Central Station și de acolo am mers pe jos spre restaurant, străbătând și o parte a Cartierului Roșu.

Deși era destul de devreme, restaurantul era plin, ca la orice oră din zi sau noapte. Ne-au spus să așteptăm că în jumătate de oră o să avem masă. Așa s-a întâmplat, dar după 10 minute. Plasatorul-șef i-a spus la Mihai că atâta durează o juma' de oră chinezească.

Fetele la New King

Mimează băutul berii

De o parte a mesei

De cealaltă parte

Ne-am așezat

Discutăm ce să comandăm

Băutoarea de bere chinezească

Începători într-a chinezăriilor. Acceptăm totul.

După niște discuții între Mihai și Mădă au ajuns la consens în privința comenzii. Cele două ramuri extreme nu s-au băgat, din lipsă de competență (în ce privește bucătăria mandarină).
Felurile comandate au fost duse pe rând și am reușit să mâncăm aproape tot. Foarte puțin a rămas, așa de puțin, că nu a meritat să le ducem acasă în caserole.

Am străbătut acum o altă parte a Cartierului Roșu unde, în unele vitrine erau expuse doamne îmbrăcate în neglijeu, deși deja își făcuseră deja toaleta.

De la stația Rokin am mers spre sud până la al nostru De Pijp, unde am coborât și am mers pe jos până acasă.

7 Martie. Și în ziua de luni a fost o zi frumoasă, de primăvară, ca în toate zilele săptămânii trecute.
Imediat după amiază am ieșit la plimbare în zona canalelor, alegând malul cu soare, unde era mai cald. Am ajuns la podul de lângă Hotel Apollo și după ce l-am traversat am văzut primul copac înflorit din acest an, aici la peste 52 de grade latitudine nordică. Știm, citind vremea pe telefon, că la Dej, la numai 47 de grade ninge și noaptea sunt temperaturi negative, deci sigur n-a înflorit încă nici un copac în acest an.

Bibi și un copac cu flori

Flori delicate, roz.

Semne de primăvară...

La Amsterdam

Ne-am continuat plimbarea pe Apollolaan, apoi pe malurile altor canale. Trecând pe lângă cafeneaua Fuel, aceasta era închisă, lunea fiind ziua liberă a angajaților. A fost așa cum am spus o zi cu soare, ca și  toate zilele săptămânii trecute, dar a fost o zi fără vânt, cum rar se întâmplă în Amsterdam.
Am ajuns acasă odată cu Milo pe care Femeia-Dulău la adus acasă după o partidă de joacă cu alți trei câini, într-o pădurice din oraș.

În continuare am gătit pentru cină, că eram astăzi de serviciu.

9 Martie. În jurul prânzului am ieșit să facem ultimele cumpărături înainte de plecarea spre casă. Am mers în apropiere de Churchilllann, o stradă aflată pe traseul nostru de plimbare din zona canalelor, unde am cumpărat câteva sortimente de brânză.
Am dus cumpărăturile acasă și am plecat apoi la Aldi, de unde am cumpărat ciocolată nemțească și alte sortimente de brânză.
Revenind la domiciliu am intrat la Albert Heijn și am cumpărat o șampanie Pommery și un frumos buchet de flori.
Acasă am pregătit ceafa de porc pentru o friptură la cuptor, pe care o vom face peste o oră.

Peste trei zile, când noi nu vom mai fi în Amsterdam va fi aniversarea a 15 ani de la căsătoria civilă a copiilor. O vom sărbători diseară, în familia extinsă.
După ce a venit și Mădălina de la serviciu, i-am felicitat, cu anticipație și ne-am pregătit toți de festivitate.

La Mulți Ani!

Se procedează!

Felicitări sărbătoriților!



Bubu și Adela

Principalele ustensile ale sărbătoririi

După ce fetele s-au culcat, noi am mai stat încă la masă, pentru că a doua zi vom merge la aeroport numai spre seară.

10 Martie. Fetele au plecat la școală cu metroul și Mădălina la serviciu, iar noi am început lejer să sortăm lucrurile și apoi să le împachetăm.
Am luat masa de prânz, am cântărit geamantanele și pe la ora 16 am plecat cu Mihai cu mașina spre aeroport.

Am coborât la Departures și Mihai a dus mașina în parcare. Am fost singurii la depunerea bagajelor și am așteptat apoi să vină și Mihai.
Am mers împreună spre controlul de securitate și acolo ne-am despărțit.

După un sfert de oră de mers pe jos am ajuns la poarta noastră B 26 și am început așteptarea.

Așteptăm îmbarcarea



După ce ne-am îmbarcat am ocupat locurile noastre și așteptăm decolarea.

De la fereastra avionului

Avionul Lufthansa Regional CRJ900 Bombardier

În avion

Am decolat și după aproximativ o oră și jumătate am aterizat la Munchen. Am mers în cercetare pe la magazinele din aeroport și culmea, acum când eram sătui am văzut într-un restaurant cârnați bavarezi.

Am început să mergem spre poarta de unde se face îmbarcarea spre Cluj care, știam din experiențele anterioare, este cea mai îndepărtată de centrul aeroportului.

La poarta de îmbarcare

Munchen-Cluj




La ora cuvenită, fără nicio întârziere ne-am îmbarcat în micul avion al companiei Air Dolomiti și am decolat la timp.

Avionul Munchen-Cluj

Vedere de la fereastră


11 Martie.
Am aterizat la Cluj cu vreo 10 minute mai repede, ne-am dus cu autobusul în aeroport și am făcut controlul de frontieră.
La bagaje nu eram decât vreo trei dintre pasagerii avionului. Restul au avut numai bagaje de cabină.
A venit Dani care ne-a dus la Dej unde am ajuns pe la ora două. 
Am mâncat și apoi ne-am culcat, fără să mai despachetăm.
Ne-am trezit pe la ora 10 când erau -3 grade C. 

Au ieșit lalelele


Ghiocei


Curtea în soare (cu dinți)


Atât casa cât și curtea au fost găsite în regulă.









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu