Oraș: Amsterdam
Coordonate Geografice: 52g21m3s N 4g53m33s E
Țara: Olanda
Populația: 832699 locuitori
Data Sejur: 28 Februarie - 30 Martie; 13 Iulie - 31 August
Locuința: Lutmastraat 13
28 Februarie. Mai repede decât ne așteptam, a apărut Gabi, care ne va duce la Aeroportul din Cluj. Am pus bagajele în mașină, am verificat dacă am lăsat totul cum trebuie, am închis și pe la ora 10 am plecat.
Deși Gabi nu s-a grăbit pe la ora 11 eram în aeroport, cu o oră înainte de a se deschide checkin-ul.
Am mers la o cafenea și am așteptat acolo în fața a două espresso, unul cu lapte și altul dublu, până a trecut ora.
La checkin, în fața noastră se aflau lotul și angajații echipei de volei Alba Blaj care făceau deplasarea în Polonia cu ocazia unui meci.
După checkin, controlul de securitate și cel de frontieră, am mers la poartă și am așteptat îmbarcarea.
 |
| Pe Aeroportul din Cluj |
 |
| Așteptăm |
După îmbarcare am decolat cu o întârziere nesemnificativă de numai cinci minute. |
| În avionul Cluj-Varșovia |
 |
| Spre pista de decolare |
 |
| Tipul avionului M-Bra-R |
 |
| Avionul e plin (datorită voleibalistelor) |
După mai puțin de o oră ne aflam deasupra Varșoviei, după care am aterizat.
 |
| Survolăm Varșovia |
Am făcut transferul și la un restaurant de lângă poarta de îmbarcare am luat masa de prânz, deși în meniul lor nu se aflau cârnați polonezi cu varză.
 |
| Aeroportul Frederic Chopin Varșovia |
 |
| Apare Bibi |
 |
| Relaxată |
Aici am așteptat ceva mai mult timp, dar când a început îmbarcarea am fost printre primii care am traversat burduful.
 |
| Burduful de acces în avion |
 |
| Avion brazilian |
 |
| Avionul nu e plin |
Am aterizat la Amsterdam cu vreo 20 de minute mai devreme. Am mers pe jos până la benzile de bagaje, dar aici am așteptat o oră întreagă până le-am recuperat pe ale noastre.
Am urcat la Plecări (cum facem de obicei) unde ne-a așteptat Mihai cu mașina.
Peste o jumătate de oră eram la el în apartament, alături de Mădă, Clara, Adela și bineînțeles Milo.
După o scurtă conversație de rigoare am cinat, la o masă cumpărată chiar azi, o mâncare excelentă din pește (somon norvegian de Atlantic).
 |
| Familia... |
 |
| Pregătește cina |
După ce am stat destul de mult la un pahar de vorbă ne-am culcat, suficient de obosiți după călătoria de aproape 2000 de kilometri.
1-3 Martie. Am început să ne plimbăm, întâi prin apropierea casei, apoi traseul din toamnă pe bulevardele Churchill și Apollo.
 |
| Vedere de pe balcon |
 |
| Pe Kinderbrug (Podul Copiilor) |
 |
| În spate De Kom-intersecția a 5 canale |
 |
| Cu statuia din granit... |
 |
| "Mintea deschisă a oamenilor față de viață" |
 |
| Pe Kinderbrug (420). În spate De Kom |
 |
| În față la Apollohal |
 |
| Un copac înflorit |
 |
| Aici primăvara vine mai repede ca la noi |
 |
| Un copac cu flori și un colț senin de cer |
 |
| Bibi cu Milo |
 |
| Obosâtu-s Doamne, obosât |
 |
| Se vopsesc unghii |
Pe internet am aflat că echipa de volei Alba Blaj, cu care am călătorit în avionul Cluj-Varșovia a câștigat meciul cu o echipă poloneză din Lodz (3-2) și s-a calificat în Semifinalele Cupei CEV.
4 Martie. De dimineață Bibi s-a apucat să facă haioș. A frământat, apoi a preparat îndelung aluatul franțuzesc, respectând timpii de lipire și apoi de odihnă și spre seară a copt prăjitura în cuptorul încins la 250 gr C.Când s-au răcit le-a presărat cu pudră de zahăr.
 |
| Haioșul proaspăt copt |
 |
| Cantitatea finală |
 |
| Pudrat cu zahăr |
 |
| Bibi cu recolta |
5 Martie. Este duminică, așa că fiecare a avut până la amiază câte un program personal.
Pe la ora 13 am ieșit cu toții, inclusiv Milo, la o plimbare. Am mers pe jos pe niște străzi lăturalnice până la Rijksmuseum. În apropiere am luat loc pe terasa cafenelei Cobra, specializată în mic dejun, prânz și gustări, dar bineînțeles că și un bogat sortiment de cafele.
 |
| La Cobra |
 |
| Așteptăm comanda |
 |
| Încălzitorul atmosferei |
Se vor întâlni acolo cu două familii de prieteni și printre altele, vor sărbători aniversarea a 16 ani de la căsătoria lor civilă.
Noi, adică ramura mai în vârstă, fetele și Milo, rămânem acasă, prestând pe rând activitățile specifice. Fetele cu școala, Milo cu plimbările și noi cu coordonarea și organizarea în cele mai bune condiții a tuturor acestor îndeletniciri.
11 Martie. Fiind sâmbătă am ieșit noi cu Milo la plimbare. L-am dus pe traseul nostru, pe cele două bulevarde Churchill și Apollo și am profitat toți trei de vremea caldă și însorită.
 |
| Pe Churchill Laan |
După-amiază Clara s-a dus la ziua de naștere a Georgiei, o colegă de clasă originară din Australia.
12 Martie. I-am felicitat toți patru pe sărbătoriți și pe Face Time le-am cântat La Mulți Ani!
Pentru cină am comandat două pizza, din cele care le plac fetelor. Comisionarul a sosit spre seară și ne-a adus trei, una bonus din partea casei.
 |
| A sosit... |
 |
| Pizza |
 |
| Ne străduim |
Nu le-am putut mânca pe toate, așa că ce a rămas am pus-o mâncare la școală pentru fete pe luni.
14 Martie. Seara pe la ora 18 a aterizat avionul de Porto și peste o oră copiii erau acasă. I-am întâmpinat din nou cu un La Mulți Ani și le-am înmânat cadoul din partea noastră, o șampanie Pommery. (În 1991 am vizitat în Reims pivnițele unuia dintre cei mai importanți fabricanți francezi de șampanie: Madame Pommery. Vezi Jurnale de Călătorie 2 Septembrie 1991).
 |
| Câte un flut de șampanie... |
 |
| Pentru toată lumea |
 |
| A fost |
 |
| Nu mai este |
După masa care a urmat și după ce s-a terminat șampania le-am înmânat cadoul principal.Într-o zi din săptămâna trecută am mers cu Bibi la magazinul de lângă piață și am cumpărat încă un cuțit de bucătărie fabricat în Japonia. Vânzătorul ne-a întrebat dacă este cadou și la răspunsul nostru afirmativ, ne-a împachetat cutia roșie într-o hârtie albastră pe care a pus-o într-o plasă de pânză cu însemnele magazinului.
Acasă am observat că pe hârtia albastră se afla lipită cu bandă transparentă o monedă de aramă din 1974 de 5 cenți de pe vremea guldenilor. Alături era tipărită o etichetă pe care scria în engleză că obiectele tăioase nu se fac cadou, căci asta ar tăia prietenia. Așa că moneda va fi cadoul și nu instrumentul tăios din cutie. Au obiceiuri frumoase olandezii!
 |
| Anexa la cadou |
 |
| Care este |
 |
| O monedă |
Eu de 8 Martie i-am făcut cadou la Bibi un astfel de cuțit. La poporul nostru nu există superstiția că un element tăios pe post de cadou ar tăia prietenia. În mod sigur eu și Bibi vom păstra întreagă prietenia noastră, care deja este mai mult decât semi-centenară.
17 Martie. A fost o zi frumoasă și în plimbarea noastră pe cele două bulevarde am luat loc pe o bancă și am stat la soare.
 |
| Selfie |
 |
| Collage |
 |
| Bubu pe bancă |
 |
| Distins și sobru |
 |
| Bibi interesantă și inteligentă |
 |
| Collage |
18 Martie. După-amiază poștașul a adus un colet cu mai mulți pantaloni pentru Adela. Ea și-a ales numai o pereche, restul nefiindu-i pe plac. Sunt pantaloni de tip cargo (mai largi și se folosesc în toate zilele care nu sunt de sărbătoare).
 |
| Adela... |
 |
| Cu noii pantaloni |
 |
| Collage. 10 ani diferență |
Pentru cină Bibi a făcut 21 de șnițele și cartofi pai din opt tuberculi destul de mari.
Deși eu am fost cel mai slab mâncător, populația a reușit să epuizeze întreaga mâncare la o singură cină. Face Bibi niște șnițele bestiale! (Un citat puțin prelucrat după Mihai Mudure).
19 Martie. În acest weeckend Mădă a fost în vizită la Paris. Noi o vom aștepta în Gara Centrală în jurul orei 18. Pentru aceasta ne-am dus toți cinci la metrou, L-am luat și am coborât la stația Central Station. Ne-am dat un punct de întâlnire, după care toți ne-am dus pe jos la restaurantul chinezesc New King. Am luat loc la masă și am așteptat chelnerița să facem comanda, apoi să ne-o aducă.
 |
| Mădă cu fetele |
 |
| Noi și mâna Adelei |
 |
| Victorie |
 |
| Mihai (Detaliu) |
Am comandat un fel de supă cu găluște, pulpă de porc crocantă, carne de vită în sos hoi-sin, creveți în sos dulce-acrișor și vinete umplute cu pește. La toate garnitura a fost orez fiert, sărat cu soia-sos și iuțit cu sos sambal. De astă dată au comandat numărul optim de porții, care ne-au săturat, fără însă să mai rămână nimic.
Am plecat de la local pe jos spre stația de metrou Rokin, trecând prin Cartierul Roșu, unde în numeroase vitrine se aflau domnișoare, ceva mai sumar îmbrăcate, menite să atragă clienți în stabiliment.
Ajunși în Dam (unde există vizitatori la orice oră din zi sau noapte) am constatat că Monumentul Național, care se restaura în toamnă era acum gata. Am făcut câteva poze cu el în noapte.
 |
| În Dam |
 |
| La baza Monumentului Național |
 |
| În fundal Palatul Regal |
Am luat apoi metroul și ne-am întors acasă. Cât timp am lipsit Milo a fost cuminte și drept recompensă Mihai și Mădă l-au scos la o plimbare nocturnă.
20 Martie. A fost ultima zi a iernii astronomice. La ora 22h24m (HEC) are loc Echinocțiul de Primăvară când începe primăvara astronomică.
 |
| Adela în iarnă |
 |
| Se pregătește ultima cină din această iarnă |
21 Martie. Deja suntem intrați în primăvara astronomică.
 |
| Milo în primăvară |
 |
| În urmă cu 10 ore |
 |
| A avut loc Echinocțiul de Primăvară |
 |
| 20 Martie la 22h24m (HEC) |
După ora 12 am ieșit toți trei (cu Mihai) la o plimbare. Deși nu avea nici o legătură cu primăvara astronomică, vremea era însorită și caldă. Am mers pe traseul nostru obișnuit, doar că la sugestia lui Mihai ne-am dus mai departe pe Apollo Laan și am ajuns la liceul Clarei.
 |
| Salcia devine... |
 |
| Tot mai verde |
 |
| Cu o lebădă |
 |
| Selfie |
 |
| Cu liceul Clarei |
 |
| Amsterdams Lyceum |
 |
| Cel mai vechi liceu din Olanda |
 |
| Lyceumbrug |
Liceul din Amsterdam este o școală secundară care-i pregătește pe cei 1100 de elevi pentru a ajunge la studii universitare. A fost înființat în 1917 și clădirea în care funcționează din 1920 este un monument al orașului.Clara este elevă a liceului din vara lui 2022 când a intrat în anul I.
Aproximativ vis-a-vis de liceu se află controversatul monument Indie-Nederland (Indiile Olandeze).
 |
| Monumentul Indie-Nederland |
Indiile Olandeze au fost o colonie înființată imediat după 1600 și aflată pe teritoriul pe care este astăzi situată Indonezia. Indiile Olandeze au fost una dintre cele mai valoroase colonii, de pe glob, stăpânite de europeni.
În anul 1870 statul olandez stăpânea întregul arhipelag indonezian, mai puțin Sultanatul Aceh, un stat islamic din nordul Sumatrei, care controla o mare parte din prosperul comerț cu condimente pe bază de ardei.
Anul următor Guvernul Indiilor de Est Olandeze ocupă Acehul, spre nemulțumirea populației, inclusiv a conducătorilor săi.
În 1873, au avut loc discuții la Singapore între consulul american și reprezentanții Aceh, care cer Statelor Unite sprijin diplomatic împotriva olandezilor. Acest eveniment i-a dat guvernului de la Batavia pretextul deschiderii ostilităților.
Armata regală a Indiilor de Est a lansat două expediții în Aceh în 1873. A fost bombardată capitala Kuta Radja, iar trupele au invadat teritoriul sultanatului. Palatul sultanului a fost cucerit iar sultanul a murit la scurt timp. Olandezii și-au suspendat apoi operațiunile militare și au semnat un tratat cu noul sultan, în care acesta din urmă recunoaște suveranitatea olandeză. Cu toate acestea, supușii săi, sub influența religiei islamice, au refuzat să se predea. Trupele olandeze s-au confruntat cu războiul de gherilă, ostilitățile prelungindu-se până spre sfârșitul secolului. Războiul a absorbit o mare parte din bugetul colonial. În Olanda însăși, opinia publică a criticat din ce în ce mai mult guvernul Indiilor Olandeze, cu privire la gestionarea conflictului.
În 1898 a fost numit Guvernator Militar al Acehului generalul Joannes Benedictus van Heutsz, în atribuțiile sale intrând și comanda armatei olandeze care ducea războiul din nordul Sumatrei. Generalul a înființat mici unități militare, foarte mobile și special antrenate, care au avut succes împotriva tacticii de gherilă a adversarilor. În 1904 van Heutsz pune capăt Războiului Aceh, cel mai lung conflict militar din istoria Indiilor Olandeze de Est, astfel încât statul olandez devine stăpân pe întregul arhipelag indonezian.
Războiul a provocat 4.000 de morți în partea olandeză, inclusiv un general, și 25.000 în partea acehiană. Multe dintre acțiunile de luptă ale ambelor tabere ar putea fi considerate astăzi crime de război, dar la ora respectivă nu era încheiat nici Tratatul de la Haga și nici cel de la Geneva.
În Țările de Jos generalul J.B. van Heutsz a fost considerat erou național, numit Pacificatorul din Aceh.
În 1909 generalul se întoarce la Amsterdam, iar peste 10 ani, când îi moare soția, se stabilește în Elveția și Italia. Moare în 1924 la Montreux și peste cinci ani corpul neînsuflețit a fost reînmormântat la Amsterdam.
Numeroase companii și firme comerciale au contribuit cu sume substanțiale pentru construirea mausoleului generalului van Heutsz. Din banii rămași de la mausoleu, municipalitatea capitalei olandeze a hotărât ridicarea unui monument dedicat generalului. Acesta a fost amplasat lângă liceu și în 1935 a fost dezvelit de regina Wilhelmina.
Este reprezentată o figură feminină mândră pe un piedestal, îmbrăcată într-un sarong și ținând în mână un sul legal: personificarea autorității olandeze din Indiile de Est Olandeze. Doi lei stau lângă ea, unul cu laba sprijinită de stema Amsterdamului, celălalt purtând un scut și o sabie. Reliefurile de pe ambele părți ale piedestalului se referă la cultura, flora și fauna din Indiile de Est, inclusiv un antropoid flancat de două ancore, femei în picioare lângă un arbore de cacao, femei în picioare sub un arbore de cauciuc, plante și flori tropicale, un porumbel, un șarpe, păsări de pradă, arbori de bambus, un bananier și un tigru ghemuit. Totul este înconjurat de un ochi de apă și de un mic zid de piatră. Generalul însuși este înfățișat modest pe o placă rotundă de pe piedestal.
În deceniul al treilea din secolul al XX-lea, generalului i s-au ridicat mai multe monumente atât în Țările de Jos cât și în Indiile Olandeze, unul dintre ele tocmai în capitala Batavia (Jakarta).
În timpul Celui de-al II-lea Război Mondial Indiile Olandeze au fost ocupate de japonezi. După terminarea războiului s-a dezvoltat (sculat) sentimentul național al asupriților coloniali care au proclamat statul independent Indonezia. Au declanșat Revoluția Națională Indoneziană și au silit Regatul Țărilor de Jos să recunoască oficial suveranitatea Indoneziei în 1949. La începutul anilor 1950 monumentul generalului din Jakarta a fost demolat.
Și în Olanda, comuniștii și social-democrații, stimulați de ajutorul dezinteresat al Uniunii Sovietice, pentru lupta popoarelor împotriva imperialismului occidental, au protestat împotriva existenței monumentului închinat unei personalități, care a condus un război nedrept, în timpul căruia anumiți subordonați ai săi au comis atrocități împotriva populației băștinașe, care fie vorba între noi, a răspuns și ea cu atrocități cel puțin egale.
Se cerea, nici mai mult, nici mai puțin, decât demolarea monumentului.
 |
| Cu monumentul |
În decursul anilor monumentul a fost de numeroase ori agresat, dacă nu chiar vandalizat.În 1984 un telefon anonim anunța poliția că la monument a fost plasată o bombă. Geniștii au căutat, nu au găsit-o și au declarat că a fost o alarmă falsă. A doua zi însă un copil care se juca în apropiere a declanșat explozia și a fost rănit. O organizație ce purta numele unui sat din Aceh, care ar fi fost distrus de trupele olandeze, conduse de un subordonat al generalului van Heutz, și-a revendicat amplasarea bombei.
Guvernul olandez, cunoscut pentru toleranța sa, a îndepărtat de pe monument placa referitoare la van Heutz și a botezat respectiva operă de sculptură Indie-Nederland, adică monumentul Indiilor Olandeze, care arată relațiile dintre Indonezia și Țările de Jos.
Acum toată lumea este mulțumită!
Toți trei am intrat într-o cafenea din apropierea lui Olympiaplein, după care ne-am întors pe jos acasă.
A fost o excursie plăcută în care am parcurs mai mult de patru kilometri.
26 Martie. A fost o zi de duminică în care ne-am întâlnit cu familia Vasile, în formă lărgită.
Pe Athena și Flavian Vasile, copiii noștri i-au cunoscut în California, unde i-am întâlnit și noi, între anii 2010-2013.
Începând din 2013 ei s-au mutat la Paris. După ce ai noștri au revenit în Europa, cele două clanuri s-au întâlnit de mai multe ori pe an, fie la Paris, fie la Amsterdam.
În toamna lui 2018 ne-am întâlnit în Olanda, cele două familii extinse, formate din copii, părinți și bunicii paterni.
Acum Vasilii sunt din nou în Țările de Jos. Ne vom întâlni ca în urmă cu aproape cinci ani, în aceeași formație.
Mădălina a rezervat două mese într-un restaurant de lângă Rijksmuseum și ne-am revăzut acolo la ora 13 și 30.
Partea venerabilă a familiilor am ocupat o masă, iar tineretul alta mai mare.
 |
| Masa... |
 |
| Părinților și a copiilor |
Am povestit despre ce am făcut fiecare în ultimii cinci ani și am hotărât să petrecem un concediu împreună.Pe la ora trei am părăsit restaurantul și am mers împreună până în apropierea lui Rijksmuseum.
 |
| Familiile extinse |
Ne-am despărțit și Vasilii s-au dus la hotel, urmând ca spre seară să meargă cu TGV-ul la Paris. Noi am mers spre casă.
28 Martie. Am făcut o plimbare mai scurtă, pe un mic circuit ce include și hotelul japonez Okura.
 |
| Lângă hotelul Okura |
 |
| Alo... |
În drum spre casă am cumpărat pesmet, pentru că la cină Bibi a primit comanda să facă cât mai multe șnițele.Pe la ora șase seara ea s-a pus pe lucru și și-a îndeplinit cu succes misiunea.
 |
| Maldărul de viitoare șnițele |
 |
| Sunt fripte |
 |
| Cu cartofi pai |
Fetele au fost mulțumite. Și-au rezervat câteva felii să le ducă a doua zi la școală.29 Martie. A fost ultima zi întreagă, pe care o mai petrecem în Amsterdam în acest sejur. Am făcut o plimbate pe traseul obișnuit și la sfârșitul ei am intrat în cafeneaua Le Pain Quotidien.
 |
| Le Pain Quotidien |
 |
| Câte o cafea |
I-am telefonat lui Mihai și i-am invitat și pe ei, aici în vecinătate, la o cafea. După o jumătate de oră au venit împreună cu Milo. |
| Milo cafegistul |
 |
| Bibi și Mihai |
 |
| Mădă cu mine |
Toți cinci ne-am întors acasă și cu încetineală am început să împachetăm, pentru că mâine în zori vom porni spre casă.30 Martie. Mihai ne-a dus cu mașina la Schiphol și la ora 5 și 30 eram cu bagajele de cală predate și checkinul făcut.
Mihai s-a dus acasă, iar noi am intrat la controlul de securitate. Valiza lui Bibi este trasă deoparte și după ce o deschide polițistul scoate ditamai-ul cuțit japonez. Bibi l-a depozitat în valiza ei de cabină, imediat după ce l-a primit și acolo a rămas!
Singura variantă de a nu pierde cadoul de la mine a fost să-i dăm telefon lui Mihai și el să revină la aeroport. Bibi va ieși afară și-i va înmâna corpul delict.
Cam asta s-a întâmplat în minutele următoare, doar că nu așa de repede cum am povestit mai sus!
Noi am revenit la controlul de securitate, l-am trecut acuma cu succes și am reușit să ne îmbarcăm în timp util.
 |
| Suntem în avionul de Varșovia |
 |
| Tipul avionului |
 |
| Avionul nu este prea plin |
Am zburat bine, conform programului și pe Aeroportul Frederic Chopin am făcut transferul și ne-am dus la poarta de la care ne vom îmbarca spre Cluj. |
| Într-un restaurant din zona porții de îmbarcare |
 |
| Nu au cârnați polonezi |
 |
| Așteptăm îmbarcarea |
Și aici ne-am îmbarcat printre primii și am fost plăcut impresionați că avionul de Cluj era legat la un tunel, netrebuind să ne trambalăm cu autobusul până într-o oarecare văgăună a aerogării, unde era pitită aeronava noastră. |
| Burduful prin care am accesat aerovehiculul companiei Lot |
Și acest zbor a decurs normal, astfel ca după aproximativ o oră survolam dealurile înalte din preajma Clujului. |
| După dealuri urmează Clujul |
Am aterizat. Autobusul ne-a dus în incinta în care am făcut controlul de frontieră, apoi am așteptat să preluăm bagajele.După astea l-am sunat pe Gabi, spunându-i unde să ne găsească.
Ne-am îmbarcat pentru a treia oară, dar acum în mașina lui Gabi și am plecat spre Dej.
Am ajuns acasă înainte ca soarele de primăvară să fi apus, luând în primire confortabila noastră locuință, atât la interior cât și la exterior.
 |
| Începe... |
 |
| Primăvara |
 |
| Lalele |
 |
| Gazonul după iarnă |
Mâine vom începe sejurul în țară cu o tură masivă de reaprovizionare.
13 Iulie. Spre sfârșitul lui iunie, Mihai ne-a solicitat să mergem la Amsterdam în perioada în care ei sunt în concediu și să stăm acolo inclusiv de ziua lui Bibi. Am acceptat și după ce am căutat biletele de avion am stabilit plecarea pe data de 13 iulie.
Zborul era planificat la ora 6 de pe Aeroportul din Cluj cu escală la Munchen.
La ora 4 și 30 (încă noaptea) s-a prezentat Dani și ne-a dus cu mașina la aeroport. Am făcut controlul de securitate, apoi cel de frontieră și când ne-am dus spre poarta de îmbarcare am văzut că s-au făcut ceva schimbări. Pasagerii stăteau în picioare, așezați la cinci cozi imense, pentru cele cinci zboruri care plecau într-un interval de 15 minute în jurul orei șase.
 |
| Pe aglomeratul Aeroport din Cluj |
Într-un târziu a început îmbarcarea și am mers la autobusul care ne-a dus la avionul companiei Air Dolomiti.
 |
| În avionul Cluj - Munchen |
Am decolat conform programului și peste mai puțin de o oră și jumătate am aterizat la Munchen.
Am făcut transferul și în drum spre poarta noastră am intrat să luăm câte o cafea.
 |
| Sosește Bibi cu cafeaua muncheneză |
Întotdeauna, în toate aeroporturile, poarta noastră este o poartă prea îndepărtată! Așa și Poarta G 44 care se află la 15 minute de mers pe jos.
 |
| Așteptăm îmbarcarea la G 44 |
După îmbarcare, ne-am ocupat locurile în avionul de Amsterdam, care în final a fost plin.
 |
| În avionul de Amsterdam |
 |
| La locurile 20 A și B |
 |
| Aripa văzută din interior |
 |
| Tipul avionului |
Zborul a decurs normal și înainte de termen am aterizat.
 |
| Survolând Olanda |
Ne-am îndreptat spre ieșire, după care am urcat, ca de obicei, la Departure, unde l-am contactat telefonic pe Mihai, care a venit cu mașina și ne-a luat la el acasă. Acolo ne așteptau Mădălina , Clara și evident Milo. Adela era la școală și va veni acasă pe la ora 16.
14 Iulie. Am ieșit la prima plimbare din sezon, una mai scurtă pe Churchill Laan, benzinăria Shell, magazinul Aldi și acasă.
Lângă Hotelul Apollo se află un fel de lac numit De Kom care leagă între ele cinci canale, fiecare fiind traversat de câte un pod. De la începutul verii fiecare pod este împodobit cu ghivece mari de panseluțe, petunii, mușcate și câte o verdeață de efect. La Podul Copiilor (Kinderbrug cu nr 420) am făcut câteva poze și acum și le-am comparat cu cele făcute în toamnă sau primăvară.
 |
| Pe Kinderbrug |
 |
| Kinderbrug 2023.07.14-2023.03.03 |
 |
| În fundal De Kom |
 |
| Kinderbrug 2023.07.14-2023.03.03. |
 |
| De Kom 2023.07.14-2023.03.03 |
 |
| 2023.07.14. Collage |
Spre casă am cumpărat ciocolată de la magazinul Aldi.
15 Iulie. Fiind sâmbătă dimineața toată lumea se trezește și-și face programul după propria voință. Noi am luat micul dejun, fetele s-au jucat cu iPad-urile iar părinții au dormit până târziu.
Când s-a trezit Mădă a preparat un mic dejun la cuptor și au mânat și ei, dar mai târziu ca noi.
După micul dejun, fetele împreună cu Mădălina au mers la cumpărături iar noi împreună cu Mihai ne-am dus la o cafea.
Am găsit o cafenea cu mese pe trotuar pe Scheldestraas. Este o stradă perpendiculară pe Churchill Laan, foarte circulată, pe care o folosim și noi când mergem la aeroport.
Ne-am limitat numai la cafea, că restul produselor erau organice și nu am încredere într-o astfel de bere.
 |
| La cafeneaua... |
 |
| Cu mese... |
 |
| Pe trotuar |
Am stat acolo de vorbă mai bine de un ceas și apoi ne-am întors acasă.
17 Iulie. La liceul Clarei în ultima săptămână de școală nu se mai fac decât activități nedidactice: excursii, vizite, vizionări de spectacole etc.
Astăzi toți elevii vor participa la o seară de dans, care începe la ora 8 seara și se termină în funcție de clasa în care sunt. Cei din anul I pleacă acasă la ora 22 și 30, cei din anul al II-lea la 23 și 30, ș.a.m.d., anul al IV-lea încheind la ora 1 și 30.
 |
| Clara pregătită pentru petrecere |
Și noi făceam în liceu, pe la începutul anilor 1960 astfel de serate, care se numeau Reuniuni Tovărășești.Clara a plecat cu colega ei Georgia și amândouă au fost aduse acasă la terminare de tatăl Georgiei.
18 Iulie. Am hotărât să preparăm o mâncare numită ciolent.
Este o hrană foarte veche preparată de evrei încă din antichitate, care se mânca la sabat. Se folosesc ingredientele fasole, arpacaș, carne afumată de gâscă sau curcan, carne proaspătă de vițel, vită, oaie sau miel, ouă și alte alimente kosher (care sunt permise de a fi consumate de evrei).
Vineri seara, după apusul soarelui, oala cu ciolent era dusă la brutarul comunității, acesta o băga în cuptorul pentru pâine încins, și-o lăsa la gătit până a doua zi, când era adusă acasă pentru masa de prânz. Astfel era îndeplinită interdicția de a lucra de sabat.
Noi folosim un mod de preparare totalmente nekosher, folosind și carne de porc afumată sau proaspătă.
Împreună cu Bibi am pregătit masa de prânz pentru mâine. Am parcurs mai multe etape pregătitoare și în final am montat ciolentul într-o cratiță mare de fontă cu capac etanș. Asta din cauză că nu avem aici oală de lut.
 |
| Bibi a terminat... |
 |
| Montarea ciolentului. |
Seara am pus cratița de fontă în cuptorul preîncălzit la 180 gr C și am așteptat aproape o oră și jumătate până au dat primele clocote.
 |
| Se pune în cuptor |
Am vrut să reduc temperatura la 110 gr C și să-l las în cuptor toată noaptea. Populația nu a fost de acord, așa că voi continua coacerea mâine dimineață.
19 Iulie. Am aprins cuptorul înaintea orei 7, l-am lăsat cam o oră la temperatura de 180 gr C, apoi l-am redus la 110 gr și l-am lăsat să meargă.
În jurul orei 13 am ieșit, noi doi, împreună cu Clara și Milo la o plimbare pe traseul nostru obișnuit.
 |
| Pe Podul Copiilor |
Am revenit acasă și pe la ora 15 am controlat ciolentul. Totul era gata, fasolea moale, șunca moale, carnea de pasăre foarte fiartă, inclusiv oasele moi pe la încheieturi. Am decis să oprim fierberea.
Seara la cină am mâncat ciolentul și toată lumea a fost încântată de felul în care a reușit.
20 Iulie. Adela s-a dus la școală, asta fiind pentru ea ultima zi din acest an școlar. Clara a plecat cu clasa ei în Amsterdamse Bos, (Pădurea Amsterdam) un parc al municipalităților orașelor Amsterdam și Amstelveen, care se întinde pe mai mult de 900 de hectare. Scopul excursiei este plimbatul cu barca.
După ce fetele termină cu activitatea școlară de final, toți patru vor pleca în vacanță pe Coasta de Azur.
Mihai a plecat să ia în primire mașina, pe care a închiriat-o, pentru a o folosi cu familia în concediu. Cu ea va merge la școală și o va aduce pe Adela acasă. Clara se va întoarce și ea și vor pleca spre sudul însorit.
Cu ceva înainte de ora 16 au plecat spre Maastricht. De acolo au trecut în Belgia, apoi în Luxemburg, apoi în Franța. Seara s-au oprit și au dormit la un hotel, undeva între Metz și Dijon.
Noi seniorii am rămas acasă cu tânărul Milo, urmând să ne ocupăm în special de el: plimbarea din fiecare dimineață și seară și de la prânz, în zilele când Karola (Femeiea Dulău), nu îl duce la alergările tri-săptămânale.
21 Iulie. Tineretul si-a continuat drumul spre sudul Franței. Seara au ajuns în Villefranche-sur-Mer și s-au instalat în apartamentul pe care l-au închiriat și care avea vedere spre un golf mărginit la est de Cappe - Ferrat.
 |
| Vedere din apartament. În fundal Cappe-Ferrat |
 |
| Mihai |
 |
| Clara ia în primire |
 |
| Sufrageria |
 |
| Bucătăria |
 |
| Cale ferată |
Noi ne-am îndeplinit absolut toate îndatoririle.
26 Iulie. Programul nostru zilnic a devenit ca un șir convergent: este monoton și mărginit! Dimineața, de obicei înaintea micului dejun, Bibi iese cu Milo la o plimbare de scurtă durată. Dacă este zi în care vine Karola, îl duce ea în jurul prânzului, pentru aproximativ două ore la alergările din pădure, iar seara îl scoatem împreună la o plimbare de cel puțin o jumătate de oră în jurul Hotelului Okura. Dacă Karola nu este programată, atunci îl plimbăm noi și la prânz. Și așa în fiecare zi, domnule!
 |
| În Piața Cornelis Troost |
 |
| Ne odihnim în părculeț |
 |
| Collage |
27 Iulie-1 August. Atâta timp cât tineretul era în vacanță, noi am petrecut în modul descris mai sus.Ei au profitat de peisajul superb al Rivierei Franceze și de mașina ce o aveau la dispoziție, care le-a permis să străbată întreaga Coastă.
 |
| Instantanee din vacanță |
1 August. Tineretul a plecat din sudul Franței în 30 iulie și au făcut două escale, până acasă, în Grenoble și în Reims.
 |
| Grenoble |
 |
| Reims |
 |
| Mașinuța |
La întâi august, imediat după ora 12 au sosit acasă, la Amsterdam. Bibi i-a așteptat cu un munte de șnițele, proaspăt prăjite, care au fost devorate în întregime! Au concurat cu succes cu sofisticatele produse culinare mâncate pe țărmul Mediteranei, cuprins între Saint-Tropez și Monte-Carlo.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu