. După ce am ajuns cu peripeții la nava
Când a fost strigat numărul nostru, cam pe la ora 14 și 30, ne-am prezentat la un ghișeu, de unde am ieșit la cheiul unde era ancorată nava.
Am urcat pasarela și ajunși pe navă, în primul rând ni s-a urat bun venit și ne-au invitat să facem fotografii, pe care în lungile seri de iarnă să le arătăm strănepoților, povestindu-le despre această minunată croazieră.
și am intrat în cabina, care deschisă, își aștepta noii locatari. Bagajele nu sosiseră încă, dar am găsit
care se îngrijește de cabina noastră. Surpriza plăcută era faptul că aveam la cabină o ușă dublă care se putea deschide, dar nu se putea ieși pe acolo, cabina nefiind cu balcon. Este o evoluție față de anul trecut!
Ne-au fost aduse pe rând valizele și am transferat lucrurile din ele în dulapuri.
La difuzoarele din cabine s-a anunțat în trei sau patru limbi că la orele 16, la un anumit sunet al sirenei, toți pasagerii îmbarcați la
, îmbrăcați cu vestele de salvare. Este un exercițiu de alarmare!
navei și acolo ne-am ocupat locurile în cazul unui eveniment care va face necesară părăsirea navei.
După terminarea alarmei am revenit în cabină. Prin ușa descrisă mai sus am văzut că a început să plouă. Ne-am luat niște haine și am urcat cu liftul la
. Ceremonia era foarte asemănătoare cu cea de plecare din port a navei
. Și aici, la comanda
Am revenit la cabină și ne-am îmbrăcat pentru cină. Aceasta
Ajungând la fața locului am văzut că masa noastră era de două persoane. Chelnerul, care mai târziu aveam să aflăm că era filipinez, ne-a adus meniul și am văzut că structura cinei era ca și anul trecut în cealaltă croazieră. Erau mai multe mâncări la alegere la
Noi, în ultimii ani mâncăm destul de puțin sau deloc la masa de seară. Așa că din mulțimea de feluri am ales foarte puțin și din ce am ales am mâncat deasemenea puțin.
Prin hublourile imense ale restaurantului se vedea că nava plutește pe un canal care leagă
, care vorbeau franțuzește. Am intrat cu ei în vorbă și am aflat că sunt belgieni francofoni. Locuiesc tocmai în orășelul
. Și ei s-au păcălit cu portul de îmbarcare din centrul
După cină am mers la un birou unde se poate face un transfer de pe cardul nostru bancar pe cardul de bord. Acesta este cel mai important document al nostru pe navă: numai cu el putem să ne îmbarcăm și să debarcăm, numai cu el putem achita cumpărăturile pe care le facem la magazinele, barurile, restaurantele de pe navă și nu în ultimul rând numai cu el putem folosi navetele
Am revenit la cabină și aici l-am cunoscut pe steward, care ne-a dat încă două perne și am stabilit cu el când să facă curățenie în cabină.
. Ne-am trezit la ora 5 și 45, ne-am odihnit și înainte de 7 ne-am dus să luăm micul dejun. Am fost tot la restaurantul
, acesta fiind mai aproape. Un chelner ne așeza, în ordinea sosirii la mese, astfel ca toate locurile să fie ocupate. Apoi mergeam la bufet unde ne alegeam din mulțimea de mâncări expuse și veneam la locurile noastre de la masă.
Noi ne-am rezervat de pe internet câte o excursie în fiecare din porturile unde ancorează nava și am precizat limba în care dorim să vorbească ghidul. Prețul excursiilor ni s-a tras automat de pe cardul de bord, încărcat acum cu cardul bancar.
am asistat la o mostră de ineficiență italiană. Angajatele
de pe navă erau urcate pe scenă și-i chemau la microfon pe excursioniști să le dea câte un ecuson cu numărul autocarului. Cum nu toți erau prezenți, îi chemau de la microfon încă o dată pe cei care absentaseră. Aceștia bineînțeles că încă nu veniseră, așa că evenimentul se repeta în continuare. Când în sfârșit terminau cu un autocar se trecea la următorul și se cam întâmpla la fel ca și la precedentul.
, așa că am debarcat și ne-am dus la autocar. Când am ocupat locurile era ora 9 și 45.
Afară bătea un vânt cum n-am mai întâlnit decât în urmă cu 50 de ani, când în armată, slujindu-mi
, noi în trei zile din iulie 2001 putem spune că am văzut tot ce se putea vedea în micuțul oraș (vezi
(deși sunt francofon, folosesc denumirile în flamandă), de care este legat printr-un canal de vreo 12 km. Este al doilea port al
În autocarul nostru (nr 40) se dădeau explicații în limbile italiană și franceză. Ghidul vorbea rar limba italiană și oarecum îngrijit, astfel că înțelegeam aproape totul din expunerea lui în această limbă. În franceză mai făcea unele mici greșeli (sesizate de Bibi), dar și pe aceasta o vorbea mai rar așa că înțelegeam destul de bine. Ne-a spus că a fost profesor de neerlandeză și pe parcursul excursiei ne-am convins că este un naționalist flamand.
După o oră și jumătate autocarul a făcut o haltă de scurtă durată, într-o parcare din jurul localității
După mai puțin de 15 km am oprit din nou, de astă dată la primul obiectiv al vizitei noastre:
. Din 1956 s-a construit monumentul dedicat acestui eveniment, care reprezintă molecula de fier. Înălțimea lui depășește 100 de metri și a fost renovat timp de doi ani până în 2006 ( la 50 de ani de la începutul construirii lui).
Autocarul a parcat cam la 100 m de monument. Ghidul ne-a dat o pauză de o jumătate de oră și noi, de voie am vizitat împrejurimile.
Am trecut prin mai multe cartiere, unele centrale, altele periferice și am văzut un oraș curat, cu clădiri frumoase, unele vechi de mai multe secole, altele ridicate în ultimii 50 de ani. Multe dintre ele erau celebre și cu competență ne-au fost prezentate de ghid.
. Este o statuie de bronz amplasată în piață în 1848, fiind prima statuie ecvestră din oraș.
. După asediul din 1099 a devenit primul suveran latin al
. Nu a vrut să se încoroneze ca rege, spunând că el nu va purta o coroană de aur știind că
a purtat o coroană de spini. În anul următor moare, în urma unei boli, zic creștinii, sau ucis de o săgeată zic cronicile musulmane. În ziua de
, condus de un rege olandez. Cum populația teritoriului era majoritar catolică, iar a provinciilor din nord protestantă, între ele au izbucnit conflicte care au culminat cu
Dacă era după ghid, vizitarea bisericii ar fi fost foarte expeditivă. Noi am mai rămas încă înăuntru după ce el a ieșit împreună cu ceilalți excursioniști.
Grupul stătea afară, în fața catedralei și a mai stat încă destul timp și după venirea noastră. Ghidul tocmai explica cum că în Brussel este o populație de limbă neerlandeză de peste 70%, în timp ce școlile de această limbă sunt numai în proporție de 30%. Afirmația lui este contrazisă de statistici. 90% din populația capitalei (valoni, flamanzi și străini) vorbesc limba franceză. Încă imediat după independență, elita, chiar și cea flamandă vorbea franceza, o limbă, atunci, rafinată, limba diplomației și a culturii. Astfel că franceza a fost folosită de o parte din ce în ce mai mare a populației. În școală sunt învățate ambele limbi și marea majoritate a belgienilor le vorbesc pe amândouă, cu mai multă sau mai puțină dragoste.
Suntem în a treia etapă a vizitei, plimbare pe jos prin centrul orașului.
Chiar din fața catedralei am intrat într-un mic parc și am trecut pe lângă bustul regelui
Baudouin I. Statuia îl reprezenta tânăr, așa cum arăta în 1951, la vârsta de 21 de ani, când a devenit suveran al
Belgiei, după abdicarea tatălui său. A domnit până la moartea sa în 1993, survenită în timpul unei vizite în
Spania.
 |
| Bustul regelui Baudouin I |
În
Brussel sunt trei statui unde personajele fac pipi. Una este a unei fetițe cuoscută sub numele de
Jeanneke Pis. Cea mai celebră, care și este simbolul orașului, este a unui băiețel și este cunoscută sub numele de
Manneken Pis. Cea mai nouă, din 1998, este a unui câine, care și el comite actul fiziologic și are numele
Zinneke Pis.
În plimbarea noastră
per pedis le-am văzut pe primele două. Fetița se află pe o stradă laterală, îngustă, care este și fundătură. Este închisă cu un grilaj, probabil ca vreun iubitor de artă să nu o fure! Statuia este din calcar, cu înălțimea ceva mai mare de o jumătate de metru și este relativ recentă, din anul 1987.
 |
| Jeanneke Pis |
 |
| Zăvorâtă în dosul grilajului. |
Există mai multe legende referitoare la
Manneken Pis. Ghidul ne-a spus că majoritatea sunt false, inventate în scop turistic. Se pare că mai aproape de adevăr este că
unui om bogat din oraș i-a dispărut copilul, în vârstă de aproximativ doi ani. Tăticul îngrijorat a organizat echipe de căutare care s-au răspândit peste tot, în toată urbea. A doua zi dimineața băiețelul a fost găsit făcând pipi într-o grădină din preajma casei. În acea grădină tăticul fericit a amplasat o statuie care îl reprezenta pe băiețel comițând respectivul act. Acesta s-a întâmplat prin secolul al XIV-lea.
Respectiva statuie a dispărut, probabil a fost furată, dar în anul 1618 este consemnat faptul că actuala statuie de bronz exista în oraș. Este opera sculptorului
Hieronimus Duquesnoy, are înâlțimea de aproximativ 60 cm și a fost amplasată lângă
Piața Mare până în 1965. Atunci a fost înlocuită cu o copie, originalul fiind depus la
Muzeul orașului Brussel (
Broodhuis sau
Maison du Roi). Tot aici se află peste 700 de costume ale băiețelului, la anumite evenimente fiind îmbrăcat cu câte un astfel de costum.
 |
| Manneken Pis |
 |
| Înconjurat... |
 |
| Întotdeauna... |
 |
| De turiști |
 |
| Acum de Bibi |
 |
| Și de Bubu |
Printre altele,
Belgia este și țara ciocolatei! O mare contribuție la asta o are capitala sa unde își au sediul două dintre cele mai mari companii producătoare de ciocolată din lume. Peste tot, dar mai ales în zona centrală, se află numeroase magazine unde se vinde, poate, cea mai bună ciocolată din
Europa. De remarcat sunt cele aflate în
Galeriile Regale Sfântul Hubert.
Galeriile au fost inaugurate de regele
Leopold I în 1847 și sunt în număr de trei. Două sunt mai mari, având lungimea de peste 100 de metri,
Galeria Regelui, respectiv
a Reginei și una mai mică așezată lateral,
Galeria Prințului. Se găsesc aici peste 50 de buticuri unde se vând obiecte de lux (inclusiv ciocolată), există deasemenea cafenele, restaurante, un teatru și un cinematograf.
 |
| Magazine de ciocolată |
 |
| Animație |
 |
| În Galeriile Regale... |
 |
| Sfântul Hubert |
Ne-am deplasat spre
Piața Mare, trecând pe lângă o sculptură a lui
Julliann Dillens, care din 1898 este expusă în stradă. Dacă trecătorii ating piciorul statuii, atunci cu siguranță vor avea noroc! Statuia este din bronz, are patina învechită datorată secolului de existență, înafară de respectivul picior care are aceeași culoare, proaspătă, ca la inaugurare.
 |
| Statuia lui Julliann Dillens |
 |
| Expusă în stradă |
 |
| Bibi va avea noroc! |
Piața Mare (
Grote Markt sau
Grand Place) este piața centrală a capitalei belgiene. Are o formă dreptunghiulară cu dimensiunile de 110x68 m și este înconjurată, printre altele, de
Casele Breslelor (
Guild Houses),
Primăria (
Stadhuis sau
Hotel de Ville) și de
Casa Regelui (
Broodhuis sau
Maison du Roi).
Pe acest loc exista o piață în aer liber încă din secolul al XI-lea care s-a dezvoltat odată cu orașul. În secolul al XV-lea s-a construit aici în trei etape
Primăria. Turnul ei are aproape o sută de metri înălțime și în vârf se află statuia
Arhanghelului Mihail, patronul orașului, care exercită cea mai plăcută dintre ocupațiile sale:
tocmai ucide un demon. Vis-a-vis de
Primărie ducele de
Brabant a construit în prima jumătate a secolului următor
Casa Regelui (unde de fapt nu a locuit niciun rege). Tot atunci negustorii bogați și breslele și-au construit case de-a lungul laturilor pieței.
Spre sfârșitul secolului al XVII-lea o armată a lui
Ludovic al XIV-lea execută un atac de artilerie împotriva
Primăriei și distruge aproape în întregime piața, în timp ce
Primăria, obiectivul atacului, a avut cele mai mici stricăciuni. În următorii ani piața a fost reconstruită și s-a reușit o îmbinare armonioasă între stilurile,
gotic, baroc și Ludovic al XIV-lea.
Începând din 1971 în
Piața Mare se amenajează în luna august al fiecărui an impar un imens covor de flori, format în majoritate din begonii de diferite culori, care se așază pe o suprafață cu aria de peste 1800 mp sub diverse forme. Fiind un an par și în plus nefiind luna august noi nu ne-am putut bucura de vederea respectivului aranjament floral.
 |
| În Piața Mare |
 |
| Clădirea... |
 |
| Primăriei |
 |
| Cu turnul... |
 |
| De 96 de metri |
 |
| Casa Ducilor de Brabant |
 |
| Casele Breslelor |
 |
| Guild Houses |
 |
| Casa Regelui |
 |
| Primăria |
Ghidul ne-a dus într-un colț al pieții unde o tăbliță amintea că în respectiva clădire a locuit cândva
Karl Marx. Nu s-a putut abține și ne-a vorbit prea elogios, zic eu, despre acest ziarist german de etnie evreiască. Hei
ghidușule, se vede că nu ai trăit în nicio
societate socialistă mai puțin sau mai multilateral dezvoltată! De fapt casa marelui dascăl al omenirii servea drept reper, unde să ne întâlnim peste o oră.
Am traversat piața și am luat loc pe terasa unui restaurant. Cum să fii în
Brussel și să nu mănânci un cornet de
frites (cartofi prăjiți), cu maioneză și să nu bei o bere belgiană? În momentul în care chelnerul ne-a servit cu cele două sortimente, pentru prima dată în acea zi a apărut soarele.
 |
| Pe terasa lui Brussels Brasserie |
 |
| Din Piața Mare. |
După ce ne-am terminat
conzumația am mers pe câteva străduțe din jurul pieței unde am cumpărat bineînțeles ciocolată, pentru copii și mai ales pentru nepoate.
 |
| Ciocolată... |
 |
| Belgiană |
La ora stabilită ne-am reunit tot grupul la casa lui
Marx și am făcut o fotografie împreună.
 |
| Grupul |
Am mers pe jos la parcarea autocarului și acesta ne-a dus spre
Zeebrugge. Ghidul a început să-și etaleze cunoștințele sale de civilizație italiană, cântându-ne la microfonul autocarului, șlagărul întregului continent european al anului 1959
Marina-Marina, lansat atunci de
Rocco Granata, italian care la zece ani a emigrat cu părinții în Belgia.
Ajunși în port am coborât din autocar și am constatat că vremea era la fel de neprietenoasă ca dimineața la plecare.
Am urcat pe navă și nu am mai luat masa de prânz, după cartofii din
Piața Mare, ci ne-am dus direct în cabină.
După-amiază la ora 5 am părăsit portul belgian tot în acordurile melodiei lui
Andrea Bocelli, Con te Partira.
La cină ne-am întreținut cu vecinii noștri belgienii. Chiar de la început chelnerul nostru ne-a deschis o sticlă de vin roșu de
Sicilia zicând că este din partea casei. Mai târziu, la întrebările noastre a spus că este din partea lui
Maitre d'Hotel, șeful acestui restaurant și a celui aflat deasupra lui. La sfârșitul cinei l-am rugat pe chelner să-l cheme ca să-i mulțumim.
Maitre a sosit, ne-a spus că locuiește în
Brașov și că este originar din
Sălaj, tocmai din orașul lui Betty. Am discutat puțin despre situația care ne-a pus față-în-față și i-am mulțumit pentru gest. Ne-a spus că noi suntem singurii români din această croazieră și că ne vom mai întâlni în zilele următoare.
După cină ne-am retras în cabină. Toată noaptea nava, cu o viteză constantă de aproximativ 20 de noduri a străbătut
Canalul Mânecii spre
Dover. La miezul nopții pe navă s-a schimbat ora, dând ceasul înapoi la fusul orar al
Marii Britanii.
Oraș:
Dover
Coordonate geografice:
51g07m39s N; 1g18m44s E
Țara:
Marea Britanie
Populația:
28100 de locuitori
Data sejur:
15 Mai
Locuința:
Costa Mediterranea cab 4110
15 Mai. Telefonul mobil ne-a trezit la ora 6 și 30. Cum afară era foarte întuneric și noi foarte obosiți, mi-am dat seama că ieri când am mutat ceasul, nu l-am dat înapoi ci înainte. Era ora 4 și 30, deci ne-am trezit cu două ore înainte. Eu am mai reușit să adorm și m-am trezit fără telefon la o oră rezonabilă.
Am fost la micul dejun, de astă dată la un restaurant de la Puntea 9, care era foarte mare și era cu bufet suedez și cu zeci, dacă nu sute, de sortimente de mâncare.
Am revenit la cabină și avertizați de
Diario di Bordo, am luat cu noi pașapoartele pentru că ne vom aștepta la un sever control al
Poliției de Frontieră, datorită migranților care vreau să invadeze
Marea Britanie.
Am fost din nou la
Teatru Osiris, unde repartiția excursioniștilor la autocare se făcea încet și greoi, exact ca și ieri.
Din portul
Dover se puteau face mai multe excursii, inclusiv la
Londra. Noi am ales o excursie în care vizitam
Canterbury, majoritatea timpului fiind rezervat catedralei.
După un timp am fost repartizați, ne-am debarcat și am trecut repede, aproape în fugă, prin controlul de frontieră.
Am luat loc în autocar și imediat ne-am îndreptat spre
Canterbury.
 |
| Nava ancorată în Dover |
 |
| În autocar |
 |
| Prin Dover |
 |
| Stânca albă de calcar a coastei engleze |
Teritoriul orașului
Canterbury a fost locuit din cele mai vechi timpuri. În secolul I DC era prima așezare a unui trib celtic care ocupa aproape tot
Kentul. După ce împăratul roman
Claudius a cucerit
Britania, în anul 43, romanii au reconstruit orașul, dotându-l cu forum, templu, teatru și băi publice.
După retragerea romană din secolul al V-lea orașul decade, iar peste o sută de ani se așează în zonă o populație saxonă.
La sfârșitul secolului al VI-lea, papa
Grigore cel Mare trimite în regiune un călugăr, cel care avea să devină
Sfântul Augustin de Canterbury, pentru a-i încreștina pe saxoni.
După ce
Augustin și-a îndeplinit misiunea, a construit în oraș o mănăstire și o catedrală, devenind primul
Arhiepiscop de Canterbury.
În următoarele două secole catedrala se extinde, iar în secolul al X-lea se înființează o nouă mănăstire benedictină, alături de cea a lui
Augustin.
In timpul invaziei vichingilor din 1011 catedrala este distrusă în mare proporție, dar se reconstruiește, în anii următori. La un an de la debarcarea lui
Wilhelm Cuceritorul (1066) un incendiu distruge catedrala în întregime.
Normanzii reconstruiesc catedrala, în stil roman, între 1070 și 1077, anul în care a fost și sfințită.
Peste un secol, în 1170 este ucis în catedrală arhiepiscopul de atunci,
Thomas Becket, de către patru cavaleri ai regelui
Henric al II-lea. Scandalul creat de acest asasinat a făcut ca regele să declare că nu el l-a ordonat și a contribuit ca să se facă anual, un mare pelerinaj în catedrală, în memoria arhiepiscopului, care între timp a fost sanctificat. Aceste pelerinaje au fost benefice atât pentru dezvoltarea edificiului de cult cât și pentru propășirea orașului.
Un nou incendiu distruge peste patru ani catedrala și este reconstruită în stil gotic. Ea devine cea mai importantă biserică din regat, iar
Arhiepiscopul de Canterbury are cea mai înaltă funcție în
Biserica Catolică Engleză.
După reforma religioasă începută în 1533, regele
Henric al VIII-a făurește
Biserica Anglicană și
Catedrala din Canterbury devine lăcașul fundamental al noii religii. Regele desființează toate mănăstirile și ordinele călugărești, iar în 1538 ordonă distrugerea moaștelor
Sfântului Thomas Becket, interzicând pomenirea numelui său.
Catedrala a fost mărită continuu, având astăzi trei nave și deasemenea a fost restaurată periodic, fiind una din cele mai importante construcții religioase din lume.
După al doilea război mondial orașul, destul de distrus de bombardamente și-a restaurat cea mai mare parte a vechilor clădiri, păstrând patina medievală, dar îmbinată cu o mare doză de lux.
Din punct de vedere economic,
Canterbury ocupă al doilea loc în
Kent, aici contribuind din plin și turismul (numai catedrala este vizitată de peste un milion de turiști anual).
Orașul are trei universități și câteva alte instituții de învățământ superior. Cu cei peste 31000 de studenți la o populație de numai 43000 de locuitori,
Canterbury este orașul cu cel mai mare raport
studenți / număr de locuitori din
Marea Britanie.
În oraș există mai multe teatre, cel mai mare fiind cel care poartă numele poetului local
Christopher Marlowe, celebru și pentru viața aventuroasă pe care a dus-o în epoca elisabetană. Pe lângă spectacole de teatru aici se mai țin și concerte, spectacole de operă, balet și dansuri mai mult sau mai puțin moderne.
Autocarul a intrat în oraș trecând pe lângă fortificațiile care în evul mediu au completat vechile ziduri romane de apărare.
 |
| Fortificații... |
 |
| Medievale... |
 |
| Ale orașului |
Din parcarea autocarului și până la catedrală am străbătut orașul la pas, iar acolo unde a fost cazul, ghidul ne-a vorbit despre obiectivele turistice întâlnite pe traseu.
 |
| Cu grupul |
 |
| Teatrul Marlowe |
 |
| Povestirile din Canterbury |
 |
| Statuia lui Marlowe (mică) și a muzei sale (mare) |
 |
| Teatrul Marlowe |
 |
| Imagini din oraș |
 |
| Statuia lui Chauser |
 |
| Ghidul cu paleta |
 |
| Bibi cu Chauser |
 |
| Și eu |
 |
| Muzeul... |
 |
| Regal |
 |
| In fundal intrarea... |
 |
| Pe domeniul catedralei |
 |
| Iisus Hristos |
 |
| Ultimele indicații ale ghidului |
 |
| Catedrala se repară |
 |
| Intrarea... |
 |
| Vizitatorilor |
 |
| Printre schele |
Din fața intrării ghidul s-a despărțit de noi urmând să ne revedem peste două ore. Fiecare vizitează catedrala pe cont propriu, așa că noi am luat toate cele trei nave la rând, încercând să vedem cele mai interesante lucruri.
În 1991 am văzut patru dintre marile catedrale din nordul
Franței (vezi
Fayet 1991). În următorii aproape 30 de ani am văzut numeroase biserici și catedrale din diverse țări europene și din
Statele Unite. Și catedrala din
Canterbury, ca și cea de ieri de la
Brussel m-au impresionat, dar nici pe departe așa de tare cum m-a impresionat catedrala din
Reims în septembrie 1991.
 |
| Imagini din catedrală |
 |
| Amvon |
 |
| Altarul |
 |
| Lumânări pentru morții noștri |
 |
| Ajunși la ieșire |
Am vizionat catedrala și la exterior, făcând înconjurul ei pe aleile domeniului, care este un imens parc.
 |
| Imagine panoramică |
 |
| Imagine panoramică |
Am revenit în oraș, printre cochetele case, din care multe erau medievale și la
Espresso Bar Nero am băut fiecare câte o cafea excelentă. La plecare Betty a cumpărat un pachet din respectiva marcă de cafea și câteva cutii cu ciocolată fabricată în oraș.
 |
| Din nou în oraș |
 |
| Pe trotuar... |
 |
| La câte o cafea |
Înainte de ora 14 am ajuns la punctul de întâlnire, unde s-au adunat majoritatea membrilor grupului.
 |
| La... |
 |
| Punctul... |
 |
| De întâlnire |
Ghidul ne-a dus în parcarea autocarului pe un alt drum, decât azi-dimineață.
 |
| Casa în care a locuit Thomas Becket |
Am plecat cu autocarul spre
Dover, trecând prin comitatul
Kent, care la acestă dată este plin de verdeață.
 |
| Cu autocarul... |
 |
| Spre Dover |
 |
| Prin... |
 |
| Kentul |
 |
| Plin... |
 |
| De verdeață |
 |
| Castelul Dover |
 |
| Nava... |
 |
| Ne așteaptă |
 |
| Ancorată în port |
După ce ne-am îmbarcat am mers la cabină, ne-am schimbat, am urcat cu liftul la
Puntea 9 și am luat masa de prânz.
După masă am urcat la
Puntea 10 și apoi la
Puntea 11 de unde, profitând de splendida zi senină am făcut poze cu portul britanic.
 |
| Coasta albă a Angliei |
 |
| La Puntea 10 |
 |
| Imagini... |
 |
| Panoramice |
 |
| Un remorcher |
 |
| Farul portuar |
 |
| Coasta |
 |
| Albă |
 |
| Efect fotografic |
 |
| La Puntea 11 |
Ne-am dus în cabină pentru siestă și după ora șase am mers la cină la
Argentieri. Și atunci și în toate zilele următoare ne-a așteptat la masa de seară sticla de vin roșu sicilian.
La cină s-a anunțat la difuzoare că ridicarea ancorei din acea seară, care era planificată pentru ora 20 se va amâna cu aproximativ o oră. Am aflat că din cauză că un autocar cu turiști, care au făcut o excursie la
Londra nu a sosit încă, probabil din cauza ambuteiajului de pe șosea.
Am plecat la
Puntea 3 să facem o plimbare pe promenada navei. Aici am văzut turiștii de la
Londra cum se îmbarcau. La scurt timp nava a părăsit portul, tot în acordurile cântecului lui
Andrea Bocelli.
 |
| Am lăsat... |
 |
| În urmă... |
 |
| Portul Dover |
 |
| S-a format... |
 |
| Siajul |
 |
| Spre Le Havre |
De la
Puntea 3 am urcat scările la cabina noastră. Am observat că nava se clătina mai tare decât în zilele trecute.
Canalul Mânecii nu se dezminte prin valurile pe care le posedă o destul de mare perioadă de timp.
Oraș:
Le Havre
Coordonate geografice:
49g29m39s N ; 0g6m29s E
Țara:
Franța
Populația:
183900
Data sejur:
16 Mai
Lociunța:
Costa Mediterranea cab 4110
16 Mai. În timp ce ne luam micul dejun la
Puntea 9, se făceau manevrele de acostare a navei în portul
Le Havre. Acesta este cel de-al doilea port al
Franței ( după
Marsilia) și a fost înființat în 1517, în estuarul de vărsare a
Senei în
Marea Mânecii, de către regele
Francisc I (1515-1547).
Mai târziu, ca și în zilele precedente am mers la
Teatrul Osiris, unde la fel de greoi am fost
ecusonați pentru excursia de la
Honfleur.
Peste aproape o oră ne aflam totuși în autocar și părăseam zona portuară. Acum 14 ani am trecut prin
Le Havre și am făcut o scurtă oprire în oraș (vezi
Rennes 2004). Ca și atunci și acum am trecut peste
Sena pe podul
Normandia, după care destul de repede am ajuns la destinația noastră, orășelul
Honfleur.
 |
| Spre Honfleur |
 |
| Cu autocarul |
 |
| Spre... |
 |
| Podul... |
 |
| Normandia... |
 |
| Pod suspendat... |
 |
| Lung de 2 km |
Honfleur este un orășel cochet, cu clădiri vechi și frumoase, multe dintre ele cu acoperișuri din ardezie, clădiri pictate în secolul al XIX-lea de pictorii preimpresioniști și apoi impresioniști care au fost atrași de peisajele din împrejurimi. Merită să fie amintiți
Gustave Courbet,
Eugene Boudin,
Claude Monet,
Paul Signac,
Georges Seurat și desigur ar mai fi și alții. Datorită lor am auzit și noi de
Honfleur și în consecință a fost unul din motivele că am ales această excursie.
Portul
Honfleur a fost folosit încă din secolul al XI-lea în comerțul cu
Anglia, apoi după marile descoperiri geografice s-a dezvoltat comerțul cu teritorii din actuala
Canadă, ca în prima jumătate a secolului al XIX-lea să fie cel mai mare port francez de unde se făcea comerț cu sclavi. Depunerea din ce în ce mai multă a noroiului la intrarea în port și dezvoltarea rapidă a portului
Le Havre, aflat tot în estuarul
Senei vis-a-vis de el
a făcut ca
Honfleurul să decadă, astăzi funcționând cu un volum mic de mărfuri tranzitate prin el.
 |
| Ajunși în Honfleur |
 |
| În parcarea... |
 |
| Autocarului |
 |
| Este o zi splendidă de primăvară |
Am făcut o plimbare pe jos, ghidul ducându-ne să vedem obiectivele turistice ale micuțului oraș care are o populație de numai 8000 de locuitori. Numărul turiștilor aflați zilnic aici depășește cu siguranță de câteva ori numărul locuitorilor.
 |
| Plimbarea pe jos prin orășel |
 |
| Vechiul magazin al sării (Autorizat de Colbert) |
 |
| Galeria Chaye |
 |
| Ghidul (franceză și spaniolă) |
 |
| În spatele... |
 |
| Galeriei |
 |
| Stradă medievală |
 |
| Fosta pușcărie (acum Muzeu Etnografic) |
 |
| Portul de agrement (Vechiul Bazin) |
 |
| Muzeul Marinei |
 |
| Cheiul Saint-Etienne |
 |
| Biserica Sf. Caterina în fundal |
 |
| Paleta ghidului |
Imediat după
Războiul de 100 de Ani (1337-1453), datorită distrugerilor produse și nevoii de reconstrucție a apărut în
Franța o criză, în primul rând a materiilor prime și apoi a meșterilor calificați. În
Honfleur ea s-a manifestat în inexistența pietrei pentru construcție și a pietrarilor care să lucreze cu ea. Cum biserica lor a fost distrusă complet, localnicii au hotărât să-și construiască singuri o biserică din lemn, având în vedere că în oraș existau numeroși dulgheri, constructori de corăbii. Astfel s-a ridicat în acel secol al XV-lea cea mai mare biserică de lemn din țară, care are forma unei carene de corabie răsturnată. Aceasta a fost închinată sfintei
Caterina de Alexandria, o martiră creștină de la începutul sec al IV-lea de pe vremea împăratului roman
Maxentius. Acesta din urmă este inamicul pe care
Constantin I la învins în anul 312. Clopotnița bisericii a fost construită într-un loc separat de aceasta, pentru că fiind înaltă era expusă trăsnetelor, care ar fi incendiat biserica.
 |
| Biserica Sf. Caterina |
 |
| Eglise Sainte-Catherine |
 |
| Are forma carenei de corabie răsturnată |
 |
| Foarte dur tipul |
 |
| Dar și tipa |
 |
| Veșmintele de luna Mai ale Fecioarei |
 |
| Și florile albastre |
 |
| Stâlpii de susținere nu au aceeași lungime |
 |
| Lumânări... |
 |
| Pentru... |
 |
| Morții noștri |
 |
| Clopotnița clădită separat |
 |
| Astăzi Muzeul Eugene Boudin |
După vizitarea bisericii, ne-am petrecut timpul rămas până la întâlnirea cu grupul, plimbându-ne prin oraș și făcând cumpărături în diferite magazine. Ultimul punct nu l-am prea onorat, deoarece mărfurile expuse, majoritatea cu caracter turistic erau scandalos de scumpe. Localnicii trăiau din turism și în cele 7 luni de sezon pe an, fără rușinare, mulgeau tot ce puteau de pe bieții vizitatori (care cei mai mulți se lăsau).
Încet-încet ne îndreptam spre
Primărie, punctul în care toți ne vom întâlni cu ghidul.
 |
| Vaporaș de plimbări prin estuar |
 |
| Cercetarea vitrinelor |
 |
| Pe cheiul Saint Etienne. spre punctul de întâlnire |
 |
| La o terasă pe trotuar |
 |
| Așteptăm să apară grupul |
 |
| Bar Bistro... |
 |
| Les Imprresionnistes |
 |
| Punctul de întâlnire: Primăria |
După ce au apărut toți excursioniștii, ghidul ne-a condus în parcarea autocarului, cu care am plecat spre nava care ne aștepta în
Le Havre.
 |
| La întoarcere... |
 |
| Din nou... |
 |
| Podul... |
 |
| Normandia |
 |
| Pe pod, peste Sena |
 |
| Spre portul Le Havre |
Ne-am îmbarcat pe navă și ne-am dus direct la Puntea 9 și am luat masa de prînz. Am făcut apoi poze cu portul și ne-am retras în cabină, unde ne-am odihnit în apele teritoriale franceze.
 |
| Orașul Le Havre |
 |
| Pe Puntea 10 |
 |
| Pe Puntea 11 |
După cină am mers pe
Puntea 10 și 11 și am asistat la plecarea navei din port.
 |
| De undeva de sus |
 |
| Părăsim... |
 |
| Portul... |
 |
| Le Havre |
 |
| Intrăm în Marea Mânecii |
Am coborât pe puntea de promenadă și am făcut pe ea mai multe tururi, în timp ce valurile deveneau tot mai mari și nava a început ușor să se clatine.
 |
| Un companion |
 |
| Șalupa pilotului... |
 |
| Însoțește nava |
Clătinați și noi odată cu nava, am mers la cabină, imediat după ce a început să se însereze. Urmau 36 de ore pe mare, în drum spre portul
Hamburg.
17 Mai. O zi pe mare. Am mers mai târziu la micul dejun și apoi am coborât să ne plimbăm pe
Puntea de Promenadă. Am abandonat însă repede acțiunea, pentru că era înnorat, frig și bătea un vânt destul de violent. Neputându-ne duce nici la plimbare, nici la piscină și neavând chef de audiții muzicale am hotărât să mergem mai târziu să ne înecăm cumva necazul, că vremea s-a schimbat în rău.
Am mers la
Puntea 2, la
Grand Bar, unde Betty a luat un
Daiquiri, eu un
Remi-Martin și fiecare câte un
Espresso. Cum sonda cu care măsoară
ăștia coniacul era
tare nicuță, m-am străduit să îl sorb în cantități suficient de mici, ca să dureze un timp decent
conzumația.
 |
| A sosit comanda |
 |
| Cu daiquiri |
 |
| Coniacul |
Am fost apoi la masa de prânz, după care, profitând de faptul că a apărut soarele, am parcurs o dată întreaga potcoavă a punții de promenadă.
Știam din
Diario di Bordo că astăzi va fi
Cina de Gală, așa că ne-am îmbrăcat adecvat.
Sosiți la masă, i-am găsit deja instalați pe vecinii noștri belgieni. Masa este decorată festiv, chelnerii sunt îmbrăcați în negru și la sfârșit se va servi șampanie (pe lângă cotidianul nostru vin roșu).
Când s-a ajuns la șampanie, cei mai talentați dintre membrii personalului, ne-au felicitat din nou, pentru că am ales această croazieră și au ținut un spectacol, cântând câteva melodii italiene, fiecare foarte ritmată. În final au defilat de-a lungul sălii noastre și a celeia de deasupra, într-un șir format din cel puțin o sută de persoane. Am filmat întreg spectacolul, care este foarte drăguț, dar aici în jurnal nu pot încărca filme.
 |
| La Cina |
 |
| Festivă |
 |
| De cealaltă... |
 |
| Parte a mesei |
 |
| Vecinii belgieni în timpul spectacolului |
 |
| Efect fotografic |
De la restaurant la cabină, datorită
Cinei de Gală (și în special vinului și șampaniei) am parcurs drumul, folosind
mersul legănatu (al fetelor de la Căpâlna).
Ne-am culcat destul de devreme, pentru că de mâine vom intra în programul cotidian, cel al excursiilor.
Oraș:
Hamburg
Coordonate Geografice:
53g33m4s N: 9g59m36s E
Țara:
Germania
Populația:
1763000 locuitori
Data Sejur:
18 Mai
Locuință:
Costa Mediterranea cab 4110
18 Mai. Mergând la micul dejun am observat că nava acostase deja în portul hanseatic.
După micul dejun și toaleta de dimineață ne-am dus la
Teatrul Osiris. Fiind în
Germania, țara în care lucrurile se fac bine, cu precizie și la timp, parcă și operațiunea de
ecusonare a mers mai repede.
Am ales o excursie
Descoperă Hamburgul și imediat ce am debarcat ne-am și urcat în autocarul 39, care ne-a fost repartizat, unde ne aștepta ghida de limbă franceză.
În anul 808 împăratul
Carol cel Mare (742-814) construiește pe teritoriul actualului oraș prima clădire stabilă: un castel numit
Hammaburg, situat undeva pe lângă
Elba, pentru a se apăra împotriva năvălitorilor slavi.
În secolul al IX-lea orașul se dezvoltă, devine sediul unei episcopii, dar în următoarele secole este ocupat și de mai multe ori distrus de către vikingi, polonezi și danezi. Deasemenea a fost la un pas de distrugere și din cauza inundațiilor, incendiilor sau molimelor, precum și a bombardamentelor din cele două războaie mondiale. După fiecare catastrofă prin care a trecut s-a reconstruit și a devenit mai bogat decât înainte.
Împăratul
Sfântului Imperiu Frederick I Barbarosa dă în secolul al XII-lea
Hamburgului statutul de
Oraș Liber Imperial, prin care acesta este scutit de taxe. Aceasta face ca el să devină unul din cele mai importante porturi comerciale din nordul
Europei.
În 1241 alianța comercială dintre
Lubeck și
Hamburg generează
Liga Hanseatică, o federație comercială și defensivă a mai multor porturi din nordul
Germaniei și a unor comunități comerciale germane din
Marea Baltică,
Olanda,
Suedia,
Polonia,
Rusia și țările baltice. Datorită comerțului liber și priceperii în afaceri, majoritatea orașelor
Hansei au beneficiat de o ridicată bunăstare a locuitorilor lor.
De această înaltă prosperitate s-a bucurat și
Hamburgul. În oraș s-au ridicat clădiri rezidențiale frumoase, trainice și confortabile, s-au ridicat și clădiri publice, monumentale cu o arhitectură desăvârșită care și astăzi fac numai cinste localității. Existența banilor a dus și la dezvoltarea în oraș a culturii și artelor.
Între 1810-1814
Hamburgul a fost alipit
Imperiului lui Napoleon, (când pentru prima dată locuitorii au plătit impozite), iar după căderea acestuia a fost declarat stat suveran. După 1871 face parte din
Imperiul German, din
Republica de la Weimar, din al
III-lea Reich și din
Republica Federală Germania.
Acum numele oficial este
Orașul Liber și Hanseatic Hamburg și este unul din cele 16 landuri federale ale
Germaniei. Cu cele peste 1,7 milioane de locuitori este cel de-al doilea oraș al țării. Situat pe fluviul
Elba, aproape de
Marea Nordului și
Marea Baltică, este al treilea dintre cele mai tranzitate porturi europene (după
Rotterdam și
Anvers).
În prezent este unul dintre cele mai industrializate orașe ale
Germaniei. Sunt foarte dezvoltate industriile de prelucrare a materiilor prime, de exemplu a cuprului, industria produselor cosmetice (
Nivea), precum și întreținerea și repararea avioanelor. În
Hamburg există șantiere navale care fabrică nave uriașe, de croazieră și comerciale, precum și nave mijlocii și mici, inclusiv nave de război.
Universitatea din oraș, înființată acum un secol are 40000 de studenți, printre absolvenții ei existând șase laureați ai
Premiului Nobel, precum și numeroși oameni de știință, cultură și artă.
Autocarul ne-a dus prin zona portuară spre centrul orașului.
 |
| Zona... |
 |
| Portului Hamburg |
 |
| Clădiri... |
 |
| Din... |
 |
| Centrul... |
 |
| Orașului |
 |
| Una... |
 |
| Din gările hamburgheze |
Am trecut cu autocarul prin noul cartier
Hafencity construit în acest mileniu pe locul în care era fostul port al orașului. Pe 220 de hectare au fost construite hoteluri, magazine, clădiri de birouri și zone rezidențiale.
 |
| Prin cartier |
Ghida noastră duce în timpul liber o viață sportivă foarte aventuroasă. Ne-a arătat locurile în care s-a răsturnat cu caiacul, unde a căzut cu bicicleta și unde a fost atacată de o lebădă.
Autocarul a oprit și noi turiștii am făcut o scurtă haltă la
Terminalul Feribotului Uhlenhorst.
 |
| Cu ghida |
 |
| Lebede dormind |
 |
| La terminalul feribotului |
Am mers mai departe și acum am înțeles că în această excursie vom descoperi
Hamburgul mai mult din autocar. Am trecut pe lângă multe locuri frumoase și celebre, despre care ghida ne-a dat explicații competente, dar
verba volant și majoritatea dintre ele au fost uitate.
 |
| Arteziană... |
 |
| În mijlocul lacului |
 |
| Gara Centrală |
 |
| Studio cinematografic |
 |
| Tribunalul Districtului și Curtea Regională Superioară Hanseatică |
Am coborât a doua oară din autocar pentru a vizita
Biserica Evanghelică Sankt Michaelis. Aceasta este cea mai celebră biserică din oraș și cea mai importantă în stil baroc din nordul
Germaniei. Ea domină orașul cu turnul său înalt de peste 130 m, prevăzut cu cele patru ceasuri, cele mai mari din țară, fiecare având un diametru de aproape 8m. În turn la înălțimea de 106 m se află o platformă de unde se oferă o priveliște asupra întregului oraș, care se află la o altitudine de numai 11m deasupra nivelului mării. Biserica dispune de 2500 de locuri pe bănci și la nevoie de încă cel puțin 500 în picioare.
Este cea mai celebră biserică pentru că a trebuit construită de trei ori.
Prima dată a fost ridicată între 1647-1669, iar în 1750 turnul a fost lovit de trăsnet, a luat foc și s-a prăbușit peste biserică, astfel că și aceasta a ars în întregime.
Din anul următor a început reconstrucția bisericii care a fost finalizată în 1786. Avea exact forma actuală cu turnul din lemn acoperit cu cupru. Peste 120 de ani, în timpul unor lucrări la tabla de cupru, prin care se infiltra apa de ploaie, turnul a luat din nou foc, a ars complet și de la el s-a aprins și nava.
După lungi discuții, dacă să se reconstruiască sau nu, din anul următor, 1907 s-au demarat lucrările și în 1912 biserica a fost edificată, turnul fiind construit nu din lemn ci dintr-un beton armat, tratat astfel încât să devină impermeabil și ignifug.
Spre sfârșitul celui de-al doilea război mondial zona a fost foarte bombardată de aliați și s-a reușit, după multe încercări, să fie atins de o bombă și naosul
acestui foarte important obiectiv militar.
În 1947 a început reparația, care s-a terminat în 1952. Din 1983 are loc o masivă renovare a bisericii care continuă și astăzi.
 |
| Biserica Sankt Michaelis |
 |
| Ceasurile cu diametrul de 8m (care merg cu precizie nemțească) |
 |
| Ascultăm explicațiile ghidei |
 |
| Statuia din bronz... |
 |
| A Sf. Mihai ucigând un diavol (ca la Primăria din Brussel) |
 |
| În interior |
 |
| Altarul |
 |
| Orga |
 |
| Folosită... |
 |
| Și pentru concerte |
 |
| Lumânări pentru morții noștri |
De la biserică am continuat să vedem orașul din autocar, după care am făcut o foarte scurtă oprire în
Piața Primăriei, somați fiind să nu ne îndepărtăm de grup.
 |
| Imagini din Turul Orașului |
 |
| Biserica Sf. Nicolae (ruină în urma bombardamentelor din al II-lea r.m.) |
Primăria din Hamburg (Rathaus) este a șasea primărie a orașului, toate cele dinaintea ei fiind distruse în urma unor calamități naturale. Cea de-a cincea a dispărut în timpul marelui incendiu din 1842.
Construcția primăriei s-a desfășurat între 1884 și 1897 îmbinându-se mai multe stiluri arhitectonice, predominant fiind cel renascentist german. Este construită din granit și gresie și are acoperișul din cupru. O lege valabilă și astăzi interzice clădirilor din anumite zone ale orașului să aibă altfel de acoperișuri, decât din ardezie sau cupru.
Fațada clădirii are 111 m cu un metru mai puțin decât înălțimea turnului central. Pe fațadă se află 20 de nișe cu statui de bronz, de 600 kg, ale unor împărați sau regi germani, de la
Carol cel Mare, până la
Francisc al II-a, ultimul împărat al
Sfântului Imperiu (1792-1806).
Clădirea are peste 600 de camere și este sediul
Parlamentului și al
Guvernului din
Orașul Liber și Hanseatic Hamburg.
 |
| Primăria |
 |
| Turnul de 112m înălțime |
 |
| La al 3-lea nivel: nișele cu statuile împăraților |
 |
| Din nou statuile împăraților |
 |
| Doi împărați |
 |
| Turnul |
 |
| Mulți turiști |
 |
| Fațada din granit și gresie cu acoperiș de cupru |
Am părăsit
Piața Primăriei (Rathausmarkt), ne-am urcat în autocar și ne-am îndreptat spre port.
 |
| Spre port |
 |
| Autobus... |
 |
| Amfibiu |
Am urcat pe navă și ne-am dus în cabină să ne schimbăm. După atâta timp cât am stat în autocar moralul nostru a cam coborât până aproximativ la straturile de sus ale subsolului. Ca să-l ridicăm cât de cât am decis ca înainte de masă să trecem pe la
Grand Bar de la
Puntea 2.
 |
| Cafea și coniac |
 |
| La Grand Bar |
 |
| La mulți ani! |
 |
| Așa, da! |
 |
| Cafea... |
 |
| Coniac |
Am fost la
Puntea 9 și am luat masa de prânz, după care am mers spre cabină.
 |
| Orașul văzut de pe navă. Celebra Elbphilharmonie în fundal |
 |
| În cabină avem o reproducere de Andreescu |
La cină, la
Restaurantul Argentieri era
Seara Italiană, tot cu meniu special și cu spectacol artistic, asemănător cu cel de ieri. După spectacol chelnerii au dansat cu toate doamnele de la mese.
 |
| Vecinul belgian |
Am mers apoi în cabină unde ne-am echipat pentru o ieșire pe punte să urmărim cum navigăm pe
Elba.
 |
| Am părăsit Hamburg |
 |
| Celebrul Paralelogram |
 |
| Trecem pe lângă... |
 |
| Sate... |
 |
| Și orășele... |
 |
| De... |
 |
| Pe... |
 |
| Elba |
Ne-am retras în cabină, în timp ce nava își urma drumul spre
Bremerhaven.
Oraș:
Bremerhaven
Coordonate Geografice:
53g5m32s N ; 8g47m38s E
Țară:
Germania
Populație:
108000 locuitori
Data Sejur:
19 Mai
Locuință:
Costa Mediterranea cab 4110
19 Mai. Când am ajuns pe
Puntea 9 pentru micul dejun, nava era deja ancorată și portul se afla într-o ceață destul de deasă. Existau doar două posibilități:
sau se va face timp frumos,
sau nu se va face!
La
Teatrul Osiris operațiunea de
ecusonare a mers destul de repede, așa că am debarcat și ne-am instalat în autocarul 44, cu care am făcut excursia la
Bremen. Numele excursiei era
Bremen Liber. Adică ni se oferea un autocar care ne va duce la
Bremen (60 km) și acolo fiecare, în mod liber, vizitează orașul, urmând să revină la autocar la ora stabilită.
Portul
Bremerhaven este al doilea port al
Germaniei, în ce privește traficul de mărfuri, și al nouălea din
Uniunea Europeană. El a fost înființat în 1827, la vărsarea fluviului
Weser în
Marea Nordului, ca port avansat al
Orașului Hanseatic Bremen. În timpul celui de-al doilea război mondial a fost principala bază a marinei germane de război. Acum deține un record european, fiind portul prin care se transportă cel mai mare număr de autoturisme anual.
 |
| În autocar... |
 |
| Prin... |
 |
| Bremerhaven |
Cei aproximativ 60 de km i-am parcurs cam în trei sferturi de oră și am coborât în
Bremen într-o parcare din apropierea
Gării Centrale. În ce privește evoluția vremii, s-a realizat prima posibilitate: s-a făcut un timp extraordinar de frumos!
 |
| În Bremen |
 |
| Autocarul și Gara Centrală |
Bremen este un oraș în nordul
Germaniei cu o populație de peste 500000 de locuitori. Împreună cu
Bremerhaven formează un land federal
Orașul Liber și Hanseatic Bremen.
Orașul este un important centru industrial și comercial. Este lider european în construcții aero-spațiale. Multe din ansamblurile de fabricație, care necesită o înaltă tehnologie, ale avioanelor
Airbus (elemente de aripă, de sistem de aterizare, de fuzelaj, de cabină) sunt fabricate la
Bremen. În oraș există o fabrică
Mercedes-Benz care produce mai multe serii ale acestor autoturisme. Se prelucrează o importantă gamă de produse alimentare, atât pentru
Germania, cât și pentru
UE și întreaga lume.
Este deasemenea un remarcabil centru cultural și artistic. Orașul dispune de numeroase muzee de istorie și de artă, precum și de admirabile monumente.
Foarte aproape de parcarea autocarului, care era lângă
Gara Centrală este
Piața Orașului (
Marktplatz). Ea are forma unui patrulater oarecare cu laturile de lungimi de 50, 54, 60 și 75 de metri. Piața a fost creată între anii 1200 și 1300 dar la mijlocul secolului al XIX-lea a fost reproiectată.
Cea mai importantă clădire din piață este
Primăria (
Rathaus) care a fost ridicată între 1405-1410 în stil gotic. Imediat în fața ei, la mai puțin de 10 m (peste liniile de tramvai), se află statuia patronului orașului, cavalerul
Roland, nepotul lui
Carol cel Mare (742-814). El a fost considerat în
Evul Mediu protectorul orășenilor împotriva abuzurilor nobililor. Statuia este din calcar și are o înălțime de peste 5 m și a fost amplasată aici în anul 1404. La un capăt al
Primăriei se află o altă statuie celebră, dar mult mai nouă, statuia
Muzicanților din Bremen. A fost executată și amplasată aici la începutul anilor 1950. Este inspirată dintr-un basm al
Fraților Grim.
Un măgar, un câine, o pisică și un cocoș, urmau să fie uciși pentru că, bătrâni fiind nu mai sunt utili societății. Ei fug și hotărăsc să meargă la Bremen să se facă muzicanți. În împrejurimile orașului găsesc o casă care era locuința unor hoți. Făcând un fel de piramidă, câinele așezându-se pe măgar, pisica pe câine și cocoșul pe pisică, ei reușesc să-i sperie pe hoți și să le ia locuința.
Statuia reprezintă tocmai piramida de care am pomenit mai înainte.
O altă clădire reprezentativă este
Catedrala din Bremen (
Sankt Petri Dom). Ea a fost construită în secolul al XI-lea, în stil roman din gresie și cărămidă, pe fundația altei biserici mai vechi. În cei aproape 1000 de ani de existență construcția a fost adăugată, reparată, restaurată, etc. și unele elemente ale sale au devenit și în stil gotic. Are o fațadă cu lungimea egală cu înălțimea celor două turnuri gemene, de aproape 100 de metri. Ca și multe alte biserici vechi din
Germania a fost la început catolică, dar după
Reforma lui Martin Luther (1517) a devenit protestantă.
Și celelalte clădiri situate pe laturile pieței sunt foarte frumoase și bine întreținute, unele dintre ele făurite într-o combinație dintre stilul arhitectonic al
Germaniei de Nord cu cel flamand.
Liberi am început vizita noastră în oraș, așezându-ne la o masă din
Marktplatz a restaurantului
Beck's Bistro în lumina și căldura mângâietoare a soarelui de primăvară germană. Betty și-a luat cafeaua de dimineață, iar eu o bere.
 |
| La o cafea... |
 |
| Și o bere |
 |
| Vorbește cu nepoatele care sunt la Paris |
Am început să vizităm obiectivele din piață.
 |
| Casele în stil... |
 |
| Germano-flamand |
 |
| Catedrala... |
 |
| Sfântul Petru |
 |
| Drumul Crucii... |
 |
| Și Răstihnirea |
 |
| Acoperișul de cupru cu patina vremii |
 |
| Fațada de nord |
Am intrat apoi în interiorul domului.
 |
| Vitralii |
 |
| Altarul |
De la catedrală am mers în apropiere în centrul comercial, unde am făcut unele cumpărături, dar mai mult am privit mărfurile expuse. Printre altele am cumpărat și ciocolată fabricată în oraș, pe care în zilele următoare să o comparăm cu cea din
Brussel sau din
Canterbury.
 |
| Spre centrul comercial |
 |
| Galerii comerciale |
Am revenit în
Marktplatz și ne-am plimbat de-a lungul
Primăriei.
 |
| Primăria |
 |
| Statuia lui Roland |
 |
| Înaltă de peste 5 m |
 |
| Imagine panoramică a pieței |
 |
| În... |
 |
| Spatele... |
 |
| Statuei... |
 |
| Lui Roland |
 |
| Prin... |
 |
| Piață |
 |
| Doi skateboard-iști au aterizat lângă Bibi |
 |
| Statuia Muzicanții din Bremen |
Am ieșit din piață și am înconjurat-o pe niște străzi paralele cu cele patru laturi ale ei.
 |
| Domul între doi pereți |
 |
| Pe niște scări... |
 |
| Palestinieni demonstrează în fața Domului împotriva Israelului |
Pentru că se cam apropia ora de întrunire a grupului am mers spre parcarea autocarului. Pentru că toți am fost excursioniști disciplinați autocarul a plecat spre
Bremerhaven la ora planificată.
La amândoi ne-a plăcut foarte mult orașul
Bremen, cu frumoasele sale clădiri vechi și foarte bine întreținute. Poate că la această impresie a contribuit și vremea extraordinară de mijloc de primăvară. În orice caz
Bremenul ne-a plăcut mai mult decât
Hamburgul înnorat de ieri!
 |
| Turn de televiziune în Bremen |
 |
| Bremen |
 |
| Castani înfloriți în Bremerhaven |
Ne-am îmbarcat pe navă, ne-am schimbat în cabină și în drum spre masa de prânz am poposit pentru ultima dată la
Grand Bar de la
Puntea 2.
 |
| Câte... |
 |
| Un coniac... |
 |
| La Grand Bar |
Am mers apoi la
Puntea 9 și am luat masa de prânz. După masă ne-am retras în cabină și ne-am odihnit pentru ultima dată pe
Costa Mediterranea.
După masa de seară, am reglat ultimele socoteli cu chelnerul care ne-a servit în toate cele șapte seri și ne-am despărțit de vecinii noștri belgieni. I-am mulțumit și compatriotului nostru pentru cadoul primit și ne-am dus la cabină. Acolo am reglat aceleași socoteli și cu
stewardul nostru, după care am ieșit la o ultimă plimbare pe
Puntea de Promenadă.
 |
| Spre Amsterdam |
În cabină am împachetat în cele două valize, lăsând numai lucrurile necesare pentru dormit și pentru a doua zi. Cu mult înainte de ora limită (12 noaptea) am lăsat valizele în fața ușii pentru ca
bagajiștii să le ducă pentru debarcare. În cursul nopții vom intra în posesia facturii, în care vedem cum biroul financiar ne-a tras plățile pentru lucrurile consumate pe navă în timpul croazierei.
Oraș:
Amsterdam
Coordonate Geografice:
51g21m8s N; 4g50m58s E
Țară:
Olanda
Populație:
750000 de locuitori
Data Sejur:
20 Mai
Locuință:
Varmondstraas 196-2
20 Mai. Când ne-am trezit, primul lucru a fost să citim factura scoasă din cutia poștală. Toate plățile pe care le-am făcut erau trecute corect în ea.
Am mers la
Puntea 9, unde am luat micul dejun și ne-am întors la cabină. Conform instrucțiunilor primite cu o seară înainte, ne-am luat lucrurile și ne-am dus la
Teatrul Osiris, de unde toți pasagerii care vom debarca în
Amsterdam vom părăsi nava, pe rând, conform unei planificări. Noi trebuia să debarcăm în seria a treia, aproximativ pe la ora 11.
 |
| Teatrul Osiris |
 |
| Așteptăm... |
 |
| Debarcarea |
 |
| În Westpoort Amsterdam. |
Treburile însă au mers mult mai repede! Pe la ora 8 și 30 a venit rândul seriei noastre să debarce. Am coborât pe țărm, ne-am ridicat bagajele și ne-am urcat în unul din numeroasele
Autobuse Costa, care ne vor duce din
Westpoort la o gară din oraș, de unde putem lua metroul, tramvaiul sau trenul electric spre destinația voită.
Ajunși în respectiva gară i-am dat un telefon lui Mihai, care se afla cu familia la
Paris. El a comandat telefonic un
uber taxi, care ne-a dus acasă.
Am despachetat și ne-am preparat mâncare, lucru pe care nu-l mai făcusem deloc în săptămâna de croazieră.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu