Dej - Cegled

Într-o zi de vineri, care pica şi în data de 13, am început Vacanţa din vara anului 2012.

Încă din luna mai am ales traseul şi ne-am rezervat prin internet zilele şi mai ales nopţile de sejur, într-o serie de hoteluri convenabile. Când am făcut rezervarea la hotelul nostru din Regensburg am bătut o tastă greşită şi astfel am şi plătit pe loc cazarea. Mai târziu, când plăteam la faţa locului, regretam că nu am făcut greşeala asta la toate rezervările, deoarece în luna iulie euro era mult mai puternic în comparaţie cu leul decât în luna mai.

Participam la această excursie eu (Radu), soţia mea Betty, şeful de jure al familiei Timar, Ghiţă şi şefa de facto Rodica. Nu trebuie să pomenesc cine este şeful familiei noastre că e de la sine înţeles. Vorba lui Creangă: Nu ştiu cum sunt alţii, dar noi mai trăim încă în matriarhat. (Adevărul este că noi bărbaţii suntem şefi, dar cum ne iubim foarte mult soţiile, lăsăm aproape totul după ele).
Mijlocul de transport este maşina noastră Skoda, aceeaşi cu care toţi patru am mai fost în 2008 la Amsterdam şi în 2011 la (pardon) Pula în Croaţia.

Planul iniţial prevedea să plecăm sâmbătă, dar Ghiţă a avut ideea să împărţim prima etapă, cea mai lungă, în două, aşa că vom pleca cu o zi mai devreme şi vom dormi în Cegled, la acelaşi hotel unde eu cu Betty am mai dormit în februarie.

Plecarea a fost stabilită pentru ora 9. La ora 9 şi 5 minute Rodi ne-a dat un telefon şi ne-a spus că tomai ies pe uşă, deci în 5 minute vor fi la noi unde vor lăsa maşina lor.

Au sosit după o jumătate de oră, din cauza unui sens giratoriu, zic ei, care se construia şi eu ştiu că lucrările îi afectau numai cei care circulau în sensul contrar lor.


Am plecat cu această mică intârziere şi nu ne-am mai oprit până la Floreşti, unde se găseau doi din nepoţii Timarilor, la ceilalti bunici.

Aici am stat aproximativ o oră, după care am plecat spre Oradea. Am ajuns aproape de frontiera de la Borş când am oprit la o benzinărie Lukoil de unde am luat motorină şi masa de prânz. Era o zi caniculară şi se putea trăi numai la umbră.

Alimentaţi cu toţii şi noi şi maşina, am trecut în Ungaria, am mers până la Puspokladany, apoi pe drumul naţional N4 şi undeva înainte de Szolnok am oprit la o benzinărie de unde am cumpărat Matrica, valabilă de mâine, timp de o lună.

Am continuat drumul pe N4 pe care l-am părăsit atunci când a trebuit să intrăm pe drumul de Cegled. GPS-ul ne-a dus până pe strada Morilor (Malom utca) la Hotel Garni unde aveam cazarea şi în care am mai stat în luna februarie.

Timarii au primit camera noastră de azi-iarnă, iar noi una vecină. Camerele erau foarte curate, deşi mobilierul era vechi. La baie aveam apă termală sulfuroasă, la fel ca şi în iarnă.

Inainte de mancare

Dupa mancare

Parcarea de la hotel

Am mâncat în sala de mese şi apoi am mers în oraş. Cegled-ul are 30000 de locuitori, este ceva mai mic decât Dejul, dar are foarte multă verdeaţă. Este plin de flori, de arbuşti ornamentali, dar şi de arbori mari şi bătrâni, care erau plasaţi pe toate străzile pe care am trecut.

Am intrat în grădina de vară a unui restaurant unde am băut bere ungurească. După canicula din timpul zilei, s-a mai răcorit puţin şi pe terasă a fost chiar plăcut.

Am revenit la hotel şi după o plimbare pe toate canalele televizorului din dotare, ne-am culcat şi am dormit foarte bine.