Budapesta Marţi

Am coborât toţi patru la micul dejun şi în sfârşit, am ajuns la unul ca lumea. Era ceea ce ungurii numesc villas reggeli (mic dejun cu furculiţa). Erau di tăti, de la ouă fierte şi omletă la tot felul de mezeluri bune, de la unt la tot felul de dulceţuri, de la ceaiuri la cafea, şi bineînţeles multe altele. Păcat că la vârsta noastră nu putem mânca pe săturate, în special dimineaţa, decât cu ochii. Cel puţin eu am ales în mod moderat, am mâncat şi pe un sfert flămând, am urcat în cameră si m-am pregătit de ieşirea în oraş.

Recepţionerul ne-a spus cum să ajungem în centru, luând un autobus şi un metrou. Eu, care aveam mai mult de 65 de ani, am beneficiat de gratuitatea transportului în comun. Ceilalţi vor trebui să mai aştepte, nu mult, ci foarte puţin, putem spune!

Ajunşi în centru, ne-am luat bilete la Autobusele Verzi, echivalentul budapestan al companiei pariziene Autobusele Roşii. Biletele noastre erau valbile tot două zile, în care puteam urca şi coborî în orice staţie, dar spre deosebire de Paris, aici mai erau cuprinse două croaziere pe Dunăre, una ziua şi alta noaptea. Comentariile asupra traseului se ascultau la căşti şi erau şi în limba română.

Ne-am urcat la etaj, în primul autobus care a sosit şi am intrat pe Bulevardul Andrassy. Am trecut pe lângă Opera Maghiară construită timp de nouă ani, începând din 1875.

Bulevardul a fost construit din 1871, la ideea primului ministru al Ungariei între 1867-1871, contele Gyula Andrassy. Acesta voia să fie replica budapestană a lui Champs Elysees. Bulevardul este comparabil în lungime (are peste 2 km), dar este mult mai îngust decât omologul său parizian. Din 1885 poartă numele contelui, dar după al doilea război mondial a purtat mai multe nume, inclusiv cel al lui Stalin. Din 1990 şi-a recăpătat numele actual.

Opera.

Pe Bulevardul Andrassy.

La capătul bulevardului se află Piaţa Eroilor. Aici s-a construit între 1896-1906 Monumentul Mileniului, care comemora 1000 de ani de la încreştinarea ungurilor. Este format din două coloane semicirculare cu statui ale regilor şi principilor conducători maghiari şi o coloană de 45 de metri care are în vârf statuia Arhanghelului Gavril.

Monumentul Mileniului.

Arhanghelul Gavril.

Regii din stânga

Sacru şi profan.

În piaţă se află şi clădirea Muzeului de Arte Frumoase care găzduieşte cele mai valoroase opere de artă din Ungaria.

Muzeul Artelor Frumoase.

Am continuat călătoria şi am ajuns la Sinagogă, a doua ca mărime din lume, după cea din New-York. Construită între 1844-1859, are două turnuri gemene înalte de peste 40 de metri. Restaurarea ei s-a încheiat în 1996, pentru care s-au strâns peste cinci milioane de dolari, de la evreii răspândiţi în întreaga lume. O contribuţie serioasă a avut şi o fundaţie a actorului Tony Curtis, evreu ungur originar din Timişoara.

Sinagoga

Când am ajuns la Palatul Regal am coborât din autobus, pentru a-l vizita.

Construcţia Palatului a început în secolul al XIII-lea şi a ajuns aproape de terminare pe vremea lui Matei Corvin.

În 1686 armatele habsburgice conduse de Eugeniu de Savoia au eliberat Buda de sub stăpânirea otomană şi în luptele duse, Palatul a fost distrus aproape în întregime, fiind necesară reconstrucţia sa.

Înainte de a intra în Palat se poate, printre altele, admira, de la înălţime, Dunărea cu Podul cu Lanţuri şi clădirea impunătoare a Parlamentului.

Cu Eugeniu de Savoia.

Cu Parlamentul în dreapta.

Cu Parlamentul în stânga.

Podul cu lanţuri.

Podul cu Lanţuri este al doilea pod stabil construit pe partea navigabilă a Dunării, după Podul de Piatră de la Regensburg. El a fost proiectat de inginerul englez William Clark şi a fost dat în folosinţă în 1849, la 703 ani după Podul de Piatră. Lungimea sa este de 375 de metri.

Sediul Parlamentului Ungariei este cea mai mare clădire din ţară. Ea a fost construită între anii 1885-1904. Materialul faţadei este un calcar alb, care cu timpul s-a deteriorat, astfel încât, clădirea este tot timpul în reparaţie sau restaurare.

Fântâna lui Matei Corvin.

Ca orice rege...

Era şi vânător.

Cu statuia grăjdarului.

Aşteptându-l pe Ghiţă.

După vizta la Palatul Regal am revenit la autobus şi am mers cu acesta până la Podul Elisabeta. Aici am coborât şi în pas de plimbare ne-am dus până la debarcaderul de unde se făcea croaziera pe Dunăre. Am ocupat loc pe vaporaş şi când acesta a plecat am văzut clădirile şi monumentele oraşului din absolut alt unghi, pentru majoritatea dintre ele, unul mai favorabil. De la debarcader am mers până la Insula Margareta, după care ne-am întors la punctul de plecare.

Croaziera pe Dunăre.

Cu hrana...

Spirituală alături.

Parlamentul...

Cu faţada albă de calcar.

Palatul Regal.

Statuia Libertăţii.

Podul Elisabeta.

După ce am coborât de pe vaporaş am mers pe jos până pe strada Vaci şi în împrejurimi, în centrul comercial al oraşului. Aici doamnele au început să colinde prin magazine, în timp ce eu şi Ghiţă, plictisiţi, le aşteptam afară. Ne-am enervat şi ne-am dat întâlnire cu ele peste un ceas, timp în care noi am mers pe o terasă la o bere.

În centrul...

Comercial al...

Oraşului.

La ora întâlnirii am aflat că doamnele nu au cumpărat nimic, dar au sondat piaţa şi probabil că au făcut şi un studiu de marketing.

Am mers agale până la staţia de metrou şi am ajuns acasă cu cele două mijloace de transport în comun.

Intrarea în staţia de metrou.

Nu am mai avut energia să mergem pe malul Dunării, iar de croaziera de noapte nici vorbă! Poate mâine! Ne-am dus cu toţii la culcare, să fim apţi pentru vizitele de a doua zi..