miercuri, iulie 25, 2012

Budapesta Miercuri


Am mers la micul dejun şi am avut curajul să mâncăm ceva mai mult decât marţi.

Ne-am dus apoi spre centru cu autobusul. După ce am coborât din el, Betty şi-a dat seama că şi-a uitat la hotel biletul de la Autobusele Verzi. A vrut să se întoarcă după el, dar nu am lăsat-o. La nevoie ne vom cumpăra altul. Am mers de acolo cu metroul şi ne-am dus în staţia de unde am cumpărat ieri biletele. Aici o funcţionară a recunoscut-o şi i-a dat un duplicat.

Am parcurs în parte traseul de marţi, apoi a urmat o porţiune nouă şi am urcat cu autobusul pe Dealul Gellert, noi dându-ne jos la Citadelă.

Citadela este o fortăreaţă construită de austrieci după ce au înăbuşit revoluţia de la 1848. Rolul ei era de a ţine sub control populaţia, împiedecând eventualele revolte. După aproximativ 50 de ani, Citadela a fost predată autorităţilor budapestane.

După 1945 Citadela a fost ocupată de unităţi ale Armatei Sovietice eliberatoare staţionate în Ungaria. Prin anii 1960 s-a permis vizitarea ei de către public în scop turistic. În faţa Citadelei se află imensa Statuie a Libertăţii, vizibilă din aproape orice punct al oraşului. Ea comemorează eliberarea Ungariei de sub jugul fascist. După mai puţin de 50 de ani şi ruşii predau Citadela autorităţilor maghiare.

Statuia Libertăţii.
Citadela oferă o privelişte magnifică asupra Budapestei şi în special asupra falezlor Dunării.

Privelişte...

De la Citadelă.

Servantul 1 lunetist.
Ne-am plimbat destul de mult şi doamnele au reuşit să cumpere aici lucruri pe care nu le-au găsit în Vaci utca şi nici în centrul comercial. Am luat masa de prânz într-un restaurant aflat în zidul cetăţii. Acesta, foarte îngrijit, avea mobilier din secolul al XIX-lea,

Când am coborât cu autobusul de pe Citadelă era foarte cald şi controloarea a dat doamnelor pălării, pe care să le folosească până la coborâre.

Cu pălăriile...

Din partea casei...

Pentru folosinţă.

Bastionul Pescarilor.
Ne-am dat jos din autobus la staţia la care ne-am urcat. Am făcut o plimbare pe jos pe Bulevardul Andrassy şi am ajuns în Piaţa Eroilor, pe care am străbătut-o, evident tot per pedes (precum apostolii).

Am luat câte o îngheţată pe terasa unei cofetării şi noi ne-am hotărât să mergem spre hotel. Timarii, mai antrenaţi, au zis că mai rămân să se mai plimbe. Am renunţat cu toţii la croaziera de noapte de pe Dunăre. (Poate altădată)!

Lângă hotel am făcut cumpărături de la un magazin. Când a început să se întunece, au sosit şi Timarii. Am ieşit împreună la o plimbare pe aleea de pe malul Dunării.

Reveniţi la hotel ne-am culcat în ultima noapte de vacanţă, petrecută într-un pat străin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu