Barcelona Luni

După ce ne-am sculat am luat un mic dejun mai mult decât consistent, am pus toate vasele la spălat în maşină, ne-am împachetat şi am aşteptat să sosească individul care ne-a închiriat apartamentul.

Acesta a sosit cu cinci minute după ora fixată, a constatat că totul e în regulă şi ne-a dat înapoi garanţia pentru apartament.

Am plecat din casă şi am mers în portul de agrement, unde aseară am hotărât să facem o croazieră.

Singur Mircea a fost împotriva acestei propuneri şi el s-a oferit să stea cu bagajele în timp ce noi ne plimbăm cu vamporu.

Am luat vaporaşul Las Galondrinas, primul care pleca la momentul respectiv. Mela a vrut să rămână pe puntea de jos a vaporului, lângă pardoseala transparentă, care îi permitea să vadă o parte din lumea subacvatică. Ceilalţi trei am urcat la puntea superioară, aflată în aer liber. Aveam acum antrenament de pe autobuse.

Mircea rămâne cu bagajele.

Croaziera în Portul Barcelona.

În briza...

Blândă a Mediteranei.

Statuia lui Columb.

Zgârie...

Nori.

Sagrada Familia la vreo 6 km.

Navă olandeză...

De croazieră.

Spre debarcader.

Spre debarcare.

Pe ţărm.

Se pregătesc pentru următoarea croazieră.

După debarcare s-a reîntregit grupul şi am mers într-un mall aflat chiar în port, unde doamnele şi-au luat cafeaua. În semn de protest eu cu Mircea am luat câte o bere.

În mall.

Am stat destul de mult pe scaunele terasei aflată chiar lângă mare, apoi consultând ceasul am decis să ne ducem din timp spre aeroport cu metroul.

Am ieşit din port, am trecut ultima dată pe lângă Monumentul lui Columb şi am coborât în staţia de metrou de pe La Rambla.

O altă fată de la Informaţii, la fel de drăguţă ca cea de sâmbătă, ne-a cumpărat de la automat un bilet de cinci persoane, valabil pe metrou şi apoi pe trenul subteran care ne va duce la aeroport.

În subteran, în drum spre peron mi s-a întâmplat un lucru care a fost premieră în toate metrourile cu care am călătorit până atunci (Bucureşti, Moscova, Kiev, Viena, Amsterdam, Paris, Londra, Roma, Milano, Budapesta şi San Francisco). Un grup de trei indivizi în uniformă ne verificau biletele. Bineînţeles că eram în regulă şi ne-am continuat drumul spre peron.

Am mers cu metroul până în staţia de unde trebuia să luăm trenul subteran.

L-am luat şi după un timp ni s-a părut că trenul este suspect de neaglomerat. Identificându-l pe harta transportului subteran, am văzut că respectivul tren, părăsea la un moment dat linia spre aeroport. Am coborât la prima staţie şi l-am aşteptat pe cel bun. Acesta a sosit după o jumătate de oră şi era cum trebuie: foarte aglomerat.

În aeroport ne-am dus în sectorul unde activa Compania Wizz Air şi cum mai erau trei ore şi jumătate până la zbor, am luat câte o bere dintr-un mic restaurant din apropiere.

După ce a mai trecut timpul am predat bagajul, am intrat la controlul vamal şi după o bună doză de aşteptare ne-am îmbarcat.

Zborul a decurs în condiţii normale şi cu ceva înainte de miezul nopţii am aterizat la Cluj.

Carmen a luat un taxi până acasă, iar noi patru am fost duşi la locuinţa cuscrilor de către Olimpiu, un nepot al lui Mircea care lucrează la aeroport.

Am luat cheile de la maşină, am scos-o din garaj şi pe la ora 12 şi jumătate PM am plecat la Dej.

Am călătorit bine, am despachetat şi când ne-am trezit dimineaţa am mai atârnat pe peretele cu amintiri din călătorie o farfurioară cumpărată din Barcelona, reprezentând Sagrada Familia.

Amintiri din călătorii

Sagrada Familia

În grădină începeau să îmbobocească lalelele.