Dej-Barcelona

Fiind vineri 13 aprilie, aceasta este data la care vom merge la Barcelona, pentru o scurtă vacanţă de Paşti.

Ideea a fost sugerată de Mela încă de la începutul anului când ne aflam amândouă familiile în America.

La noi patru s-a asociat şi Carmen, astfel încât am hotărât ca sejurul să fie de Paşti, pentru a putea să participe şi cei doi, încă aflaţi în slujba statului. Pentru ceilalţi trei pensionari, data nu constituia o problemă, căci pensionarii au şase sâmbete şi o duminică pe săptămână.

Comunicând între noi prin email-uri sau telefonic, planul excursiei a fost încet-încet pus la punct, încă de la sfârşitul lui februarie.

Cea mai mare contribuţie a avut-o Carmen care a cumpărat biletele de avion, apoi a rezolvat cazarea, închiriind un apartament pe perioada sejurului şi rezervând bilete la o seară de dansuri spaniole într-un restaurant.

Am mers cu maşina la Cluj la cuscri şi datorită lui Mircea, am avut posibilitatea să o las într-un garaj al unui vecin de-al său.

Fiecare aveam câte un bagaj de mână. În sacoşe aveam mâncarea şi ustensile de bucătărie care vor fi puse la Carmen în bagajul comun de cală.

Am luat un taxi şi toţi patru, eu, Betty, Mircea şi Mela am plecat din vreme spre locuinţa lui Carmen.

Aici am organizat umplerea geamantanului care va fi depus în cala avionului. Deja am constatat că fiecare a pus prea multă mâncare. Aceasta, pe lângă că nu încăpea în geamantan, nici nu putea fi mâncată în scurta noastră excursie. Cu greu am făcut o selecţie şi în sfârşit, a fost gata împachetat şi bagajul de cală.

Cum mai erau două ore până la zbor am plecat spre aeroport, cu două taxiuri.

Nefiind încă mulţi pasageri şi cum check-in-ul era făcut online, am predat rapid bagajul de cală şi cu permisele de zbor în mână am trecut de controlul vamal.

În sala de aşteptare am luat loc şi am discutat, acum faţă în faţă, despre programul şederii la Barcelona.

Timpul a trecut şi ne-am îmbarcat în Airbus-ul companiei Wizz-Air.

Zborul a durat aproximativ două ore şi am aterizat pe Aeroportul din Barcelona.

După recuperarea bagajului de cală, am ieşit din aeroport şi am luat două taxiuri care să ne ducă la apartament.

În faţa intrării ne aştepta omul de legătură, anunţat telefonic că venim, care ne-a introdus în apartament şi ni l-a predat. Noi i-am plătit chiria şi garanţia, el ne-a dat trei rânduri de chei şi urmează să ne întâlnim luni la ora zece, când îi vom preda noi apartamentul.

Locuinţa noastră temporară se afla pe un bulevard larg (Passeig Dell Colom), cu câte trei benzi de circulaţie pe sens plus spaţiu verde şi două alei pietonale între ele. De la balcon vedeam Mediterana cu Portul de Agrement, cam la 40 de m de clădire. La dreapta, cam la 50 de m se găsea coloana cu statuia lui Cristofor Columb.

Vedere de la balcon.

Portul de Agrement

Statuia lui Cristofor Columb

Aveam trei dormitoare, două băi, o bucătărie şi o sufragerie mare. În bucătărie erau toate dotările, inclusiv maşină de spălat vase.

Ne-am repartizat dormitoarele, am despachetat şi am cinstit apoi succesul călătoriei noastre de până aici. Cinstirea s-a făcut la alegere, cu ţuică, lichior, vişinată sau coniac.

Dormitorul nostru.

Baia noastră şi a lui Carmen.

Sufrageria.

Dormitorul cuscrilor.

Baia cuscrilor.

După ce am cinat şi Dumnezeu ne va ierta că cina nu a fost de post, am ieşit la o plimbare în împrejurimi.

Carmen şi Cristofor

Din stradă ne-am îndreptat spre Monumentul lui Cristofor Columb. Este o coloană de piatră în vârful căreia se află statuia navigatorului. Ansamblul are 80 de metri înălţime şi a fost inaugurat în anul 1888. Liftul care duce turiştii în vârf este cel de la inaugurare, el funcţionând şi în prezent.

La câteva zeci de metri de monument se termină cel mai celebru bulevard pietonal din Barcelona, La Rambla. El începe chiar din centrul Barcelonei, Piaţa Cataloniei, are lungimea de aproximativ un kilometru şi se sfârşeşte, cum am mai spus, aproape de Monumentul lui Columb. La Rambla este veşnic aglomerată, indiferent de ora din zi sau din noapte în care te afli pe ea.

În timp ce ne plimbam s-a întunecat, dar strada era foarte bine luminată. Deşi plasate discret, se vedeau nişte tăbliţe care sfătuiau trecătorii să fie atenţi la hoţii de buzunare.

După ce am parcurs cam o jumătate din La Rambla ne-am întors şi am găsit un mercado  deschis până la ora două noaptea. De aici am cumpărat apă minerală gazoasă.

Ajunşi acasă am mai băut câte un pahar de vin, sec sau şpriţ, după preferinţă, apoi ne-am dus la culcare.