Cegled-Dej

Când m-am trezit, Betty m-a anunţat că ninge încă de azi-noapte. Bine că nu am observat, că altfel, precis nu aş mai fi putut dormi.

Am fost singurii care am luat micul dejun, în sala pregătită pentru acesta. Mîncarea era pusă pe masă, era pe bază de mezeluri şi de brânzeturi, era bună şi din abundenţă. Datorită vremii nu prea aveam poftă de mâncare.

Cînd am plecat era ziuă şi ningea destul de slab. Am lăsat în urmă Cegledul, am rulat vreo 10 minute pe un drum judeţean şi am ieşit la N4.

Am oprit la Fegyvernek, unde la plecare am cumpărat Matrica. Am făcut plinul de motorină şi apoi ne-am continuat drumul.

Când am părăsit N4 în Puspokladany, la vreo 60 de km de frontieră, a început să ningă ceva mai tare. Din când în când trebuia să folosesc ştergătoarele de parbriz.

Am continuat drumul şi când am trecut pe teritoriul românesc, aici ningea din abundenţă.

Respectând viteza legală şi fără să frânez, am traversat Oradea şi am luat-o spre Cluj. Şoseaua devenea din ce în ce mai puţin aglomerată, mai ales în afara localităţilor.

Nu mă simţeam deloc în largul meu, pentru că nu am mai condus pe zăpadă.

În judeţul Bihor poliţia îi oprea pe şoferii de TIR şi îi obliga să parcheze, ne mai lăsându-i să continue drumul.

Am întâlnit utilaje ale drumarilor, care au îndepărtat zăpada, astfel că stratul era de numai 2-5cm.

Încet, încet, porţiunea parcursă creştea şi am ajuns în Cluj tocmai la o oră de vârf când principalele artere erau foarte aglomerate.

 Am traversat şi Clujul, iar şoseaua spre Dej era mai practicabilă.

Am ajuns acasă şi strada noastră era plină de zăpadă. În faţa casei vecinul Joo şi Dana au îndepărtat zăpada şi astfel am putut intra în curte.

Zăpada de pe strada noastră

Intraţi în curte

Cred că a fost cel mai dificil traseu pe care l-am parcurs în cariera mea de 43 de ani de când sunt şofer.

Am descărcat maşina şi am pus-o în garaj. Betty şi- depozitat şi ea băutura adusă, după care ne-am
retras în casă la căldură.

Sunt făloasă!

Îmi ajunge cel puţin un an.

În casă.