Mosonmogyarovar-Regensburg

După un somn odihnitor, ne-am făcut toaleta de dimineaţă şi la ora 6 am coborât la micul dejun. Acesta a fost foarte bogat, cu mâncăruri la alegere şi la discreţie. Eu am fost foarte cumpătat, fiind şofer, dar Betty a combătut voiniceşte apărând onoarea familiei în ce priveşte cantitatea de mâncare ingerată.

O angajată care a venit în schimbul de zi, în timp ce noi mâncam, a spus că afară erau -22 gr C.

Am dus bagajele la maşină, ne-am cam chinuit cu dejivrarea parbrizului şi ghidaţi de GPS am ajuns la autostrada spre Austria. Atât autostrada cât şi câmpul erau fără zăpadă.

Am ajuns repede în ţara vecină şi pe un vânt înfiorător de tare şi de rece, am coborât la magazinul benzinăriei de la graniţă, de unde am cumpărat vigneta austriacă.

Aici a sunat şi telefonul mobil să mă felicite, căci era ziua mea.

Am plecat mai departe, am ajuns pe centura foarte modernă a Vienei, despre care am mai scris şi altă dată şi urmând indicatoarele, acelea vizuale, care coincideau cu cele verbale, date de GPS, destul de repede rulăm pe autostrada de Linz.

La Sternberg am luat motorină la o pompă de pe autostradă şi am plătit preţul record de 1,6666 de euro/litru.

Am traversat Austria, am trecut în Germania si după 100 de km aproximativ, am ajuns în apropierea Regensburgului.

Deşi am locuit de mai multe ori în acest hotel, rezervat în Regensburg, el fiind mai la periferie, dar lângă autostradă, nu am vizitat niciodată centrul oraşului şi monumentul său cel mai de preţ: Catedrala Sf. Petru cunoscută şi ca Domul din Regensburg.

Acum am fixat GPS-ul pe Dom Plaz 3 şi acesta ne-a ghidat până în faţa măreţului edificiu. Am găsit destul de greu un loc de parcare şi când am coborât din maşină ne-a izbit un frig mai pătrunzător decât cel din România.

Am înconjurat Domul şi am făcut poze din toate poziţiile favorabile. În centrul istoric al oraşului se află faţada de vest, străjuită de cele 2 turnuri gemene, înalte de 105 m, care se cam văd de peste tot din oraş. Aici sunt şi porţile de intrare, deschisă fiind numai una secundară.

În Dpm Plaz.

Lângă...

Zidurile...

Catedralei.

Cu turnurile.

Cu faţada.

Am intrat şi înăuntru am găsit câţiva turişti, care alături de noi, înfruntau frigul extrem acumulat între zidurile de piatră.

În interiorul...

Catedralei.

Lumânări pentru morţii noştri.

Vitralii.

Catedrala a fost construită începând din secolul al XIII-lea, este şi astăzi de rit catolic şi este prima catedrală gotică din Germania de sud. Lungimea sa interioară este de 86 m, iar lăţimea şi înălţimea, tot interioare, de 35 respectiv 32 m. Nu are dimensiunile marilor catedrale franţuzeşti, dar este impresionantă. Datorită faptului că în Regensburgul medieval se aflau cele mai celebre ateliere de fabricat vitralii, Domul este înzestrat la toate ferestrele cu cele mai frumoase dintre acestea.

Intrarea secundară.

Piaţa din faţa intrării...

Văzută de pe...

Treptele Catedralei.

Frigul şi îmbrăcămintea noastră neadecvată nu ne-au permis să lungim prea mult vizita, aşa că fără să mai vedem Dunărea şi alte obiective turistice, am fixat GPS-ul pe adresa hotelului şi la ora 3 PM ne aflam instalaţi în camera care era bine încălzită.

După o oră am mers în vecinătate la un restaurant frecventat cel mai mult de şoferii de TIR-uri, pentru că acolo era o mare parcare, foarte aproape de autostrada A3.

Am comandat bere şi câte o porţie de friptură. Fripturile erau foarte bine gătite, dar erau foarte mari, anume pentru şoferul care a condus continuu toată ziua şi aici îşi ia unica masă, care trebuie să-l sature. Ne-am străduit şi noi şi am mâncat aproape toată friptura renunţând însă la o parte din garnitură.

La Restaurantul Şoferilor.

Friptura de vită Media.

Friptura argentiniană

Ne-am întors la hotel, unde mai târziu am băut, în cinstea zilei mele de naştere, şampania cumpărată în Ungaria.

Am dormit bine, urmând ca a doua zi să pornim într-o nouă etapă a  călătoriei noastre hibernale.