Amsterdam Miercuri

După micul dejun ne-am echipat, am scos maşina din parcare şi ne-am dus în Amstelveen la cumpărături.

Amstelveen este un oraş satelit al Amsterdamului, nedelimitat de el, dar cu o conducere administrativă proprie. Aici s-a aflat căminul unde a stat Mihai cât timp a fost student şi masterand.

Încă de acum zece ani am descoperit în zonă, un magazin Aldi care avea mărfuri mai deosebite, majoritatea fiind fabricate în Germania.

Am fixat GPS-ul pe adresa magazinului şi acesta ne-a dus de la hotel pe Ring (Autostrada A10), care este centura Amsterdamului şi apoi pe nişte străzi până în parcarea lui Aldi.

Am făcut cumpărăturile şi apoi m-am gândit să-i fac o surpriză lui Betty. Am fixat pe GPS adresa apartamentului lui Mihai, care momentan este închiriat şi am plecat cu maşina.

După un timp a văzut că nu mai mergem pe unde am venit, dar i-am zis că am schimbat drumul de întoarcere.

Mai târziu şi-a dat seama că am ajuns în Belgienplein, acolo unde se află locuinţa fiului nostru şi unde ne-am petrecut câteva vacanţe de vară. Nevastă-mea a apreciat gestul meu şi după ce am parcat maşina, aproximativ în faţa apartamentului său, am mers până la intrarea blocului, am făcut un tur al pieţii şi am intrat în magazinul Albert Hein din vecinătate.

Intrarea în bloc.

Stânga sus, apartamentul lui Mihai.

Piaţa Belgiei arăta mult mai mohorâtă şi neprimitoare decât vara, spaţiile ei verzi erau acoperite de o zăpadă care începea să devină murdară şi oamenii nu manifestau acea voioşie specifică olandezilor. Poate că nu numai iarna, dar şi criza îşi avea rolul său.

Am revenit la hotel, am descărcat o parte din cumpărături şi ne-am parcat.

Parcarea...

Hotelului.

După ce am mâncat a dispărut ceaţa şi s-a făcut o zi frumoasă.

Ne-am gândit că ar fi bine să ieşim în jurul hotelului la o plimbare pe un soare, care s-a dovedit apoi a fi cu dinţi.

Am ajuns la un lac, care era plin mai ales de părinţi inconştienţi, care inclusiv cu copii de toate vârstele, unii în cărucioare, patrulau pe gheaţa a cărei grosime şi rezistenţă, efectiv nu aveau de unde să o cunoască. Programele de televiziune îi sfătuiau pe cetăţeni să nu se urce pe gheaţa canalelor sau a lacurilor, deoarece aceasta se putea sparge în orice moment.

Deşi nu s-a întâmplat nimic rău, am condamnat respectiva situaţie!

Pe malul...

Unui lac...

Îngheţat.

Mi-am acoperit capul.

Pe malul unui canal.

Pe măsură ce soarele apunea se făcea tot mai frig, până am fost nevoiţi să ne retragem la hotel.

Seara a sosit Mihai, am cinat la restaurantul hotelului, după care a luat maşina şi a mers la hotelul lui cu ea.

La televizor s-a anunţat că a început turul cu patinele, pe gheaţa canalelor care unesc 12 oraşe, tur care nu s-a mai ţinut de 12 ani, evident din cauza iernilor mai călduroase (sau poate normale).