Amsterdam Joi

Astăzi vom face plimbarea pe care nu am ratat-o în niciuna din vizitele noastre la Amsterdam.

Am plecat pe jos de la hotel până în staţia de tramvai. Când a sosit, l-am luat şi am avut deja o surpriză: biletul s-a scumpit cu 20 de eurocenţi. Şi aici merg lucrurile bine, dacă preţurile se măresc în cursul săptămânii la o dată total nerotundă.

Am coborât în Koningsplein. De aici am trecut în Piaţa de Flori, care avea mult mai puţină marfă decât vara. Existau însă bulbi de lalele, de anul trecut, pe care n-am avut curaj să-i cumpărăm ca nu cumva să îngheţe în portbagaj, în nopţile de pe drumul de întoarcere. Dacă cumva scăpau de îngheţ, i-am fi plantat numai în octombrie, aşa că nu  merita să-i transportăm acum.

Piaţa de Flori...

Iarna.

După ce am traversat Piaţa de Flori am ajuns la Turnul Monetăriei şi de acolo am luat-o pe strada ce duce în Rembrandtplein, piaţă vestită pentru terasele şi cafenelele sale, vara înşirate pe trotuar, dar mai ales pentru localurile ei de noapte.

Pentru noi însă, punctul cel mai atractiv al pieţei îl constituie marea statuie a lui Rembrandt, aşezată pe un soclu foarte bine proporţionat ca înălţime. Am mai scris în Jurnalul de Vacanţă din 2008 despre statuie şi despre statuile din bronz ale personajelor Rondului de Noapte, aflate la picioarele soclului.

Acum, după aproape patru ani, statuia pictorului este întoarsă cu 180 de grade, iar personajele Rondului de Noapte lipsesc, aflându-se în Rusia, (ţara celor doi sculptori care le-au executat), unde au fost subiectul unei expoziţii itinerante în mai multe oraşe, începând cu Moscova.

Cu statuia...

Lui Rembrandt.

În spatele statuiei.

Din piaţă am mers pe o stradă îngustă, unde încăpeau numai cele două perechi de şine ale tramvaiului şi am ajuns la Podul Albastru, despre care am mai scris acum patru ani.

Pe Podul...

Albastru.

Pe sub pod, Amstelul nu era îngheţat în totalitate, dar era plin de sloiuri. Printre ele înotau calme două lebede şi mai mulţi pescăruşi.

Lebede şi pescăruşi.

De pe o parte a podului se vedea Stopera, cu sala în care am închinat şampania de onoare cu ocazia căsătoriei civile a lui Mihai cu Mădălina.

Stopera.

 De cealaltă parte se vedea Magere Brug, ţinta plimbării noastre.

Magere Brug.

Am coborât pe malul Amstelului, am admirat somptuasele case din secolul al XVII-lea şi am ajuns la Podul Slab (Magere Brug). Este cel mai vechi pod existent în Amsterdam şi a fost construit cam pe când se năştea Rembrandt. Nu am avut norocul să-l vedem cum se ridică, pentru că vapoarele nu circulau pe Amstelul plin de sloiuri. Am revăzut clădirea, care deşi parcă de zece ani este tot mai înclinată, stă bine mersi alături de celelalte două.

La Podul Slab.

Adică Magere Brug.

Clădirea care parcă se tot înclină.

Trecând Magere Brug am revenit pe celălalt mal la Podul Albastru, apoi în Rembrandtplein şi de acolo la Turnul Monetăriei.

Această plimbare o făceam, de obicei, la sfârşitul lui august când peste Amsterdam sufla un vânt neplăcut de început de toamnă. Faţă de vântul de astăzi, acela era o briză, dacă nu plăcută, măcar uşor de suportat.

De la Turnul Monetăriei am mers pe Kalverstraat în căutarea unui magazin de jucării. Diseară suntem invitaţi la naşii olandezi ai lui Mihai, Raymond şi Djintri. I-am văzut ultima dată în 2008 şi între timp li s-a născut o fetiţă Kayol, care are acum în jur de trei ani.

Am găsit magazinul de jucării şi am cumpărat pentru Kayol un fel de fântână arteziană, prevăzută şi cu o turbină, cu care se putea juca în timp ce făcea baie. Pusă la robinetul vanei, fântâna arunca jeturi de apă de diferite forme şi mărimi, iar turbina se învârtea. Ne-a plăcut jucăria şi i-am cumpărat una şi Clarei, pe care Mihai să i-o ducă în America.

Pe Kalverstraat...

Cu jucăriile.

Am revenit în Koningsplein şi ne-am întors cu tramvaiul la hotel.

Seara, după ora şase a venit Mihai şi împreună am mers cu maşina în orăşelul satelit al Amsterdamului unde locuia Familia lui Raymond. Am mai fost la ei prin 2004, la câteva luni după ce s-au mutat în casă nouă.

Am întâlnit o familie fericită, care după naşterea copilului foarte dorit a devenit şi una împlinită.

Cu Djintri şi cu Kayol

Am luat o cină deosebită, cu mâncare chinezească dusă de la New King, dar şi cu unele mâncăruri surinameze gătite de Djintri.

Fetiţa e foarte drăguţă şi vorbăreaţă şi s-a ataşat de noi. Când Raymond a dus-o la culcare a dorit să adoarmă cu noi, adică cu omama şi opapa.

Am mai pomenit de schimbările intervenite în viaţa noastră de când nu ne-am mai văzut şi într-un târziu, Mihai ne-a adus la hotel, el de acolo mergând la hotelul lui.

S-a încheiat astfel, poate cea mai plină zi din actualul nostru sejur amsterdamez.