Regensburg-Amsterdam

Ne-am trezit după un somn odihnitor şi după efectuarea toaletei de dimineaţă am coborât cu bagajele la maşină.

Era mult mai frig decât în Ungaria şi parbrizul mult mai jivrat. Am pornit motorul, am orientat jetul de aer, care după un timp a devenit cald, spre parbriz şi numai după vreun sfert de oră a început să se zăreasca ceva prin el.

Am plecat atunci şi ne-am urcat pe autostrada A3 înspre Nuremberg. După vreo 20 de min geamurile s-au dezgheţat. Am oprit apoi într-o parcare unde mi-am dat jos haina şi am rămas în cămaşă, în maşină fiind suficient de cald.

Am trecut, pe rând, de Nuremberg, de Wurzburg şi în apropierea de Frankfurt  într-o parcare, am mâncat în restaurantul său câte un grosse fruhstuck (bogat mic dejun nemţesc).

Autostrada era curată, dar pe câmp era un strat subţire şi neomogen de zăpadă veche.

În jurul Koln-ului am observat că reparaţiile la autostradă, care se făceau încă de acum 7-8 ani erau aproape gata. Existau câte 4 benzi pe sens şi în anumite locuri era abandonat vechiul traseu în favoarea unor porţiuni lungi în linie dreaptă. La alţii se poate!

În apropiere de Weiskirchen am mai făcut un plin de motorină, aceasta fiind mai ieftină decât în Austria. După o scurtă plimbare prin parcare am plecat mai departe.

Imediat ce am trecut graniţa în Olanda, câmpul a devenit plin de o zăpadă proaspătă, destul de mare, căzută probabil cu o zi înainte. Autostrada era însă curată şi uscată. Am încercat să respect toate restricţiile olandeze de viteză, multe dintre ele exagerate şi am ajuns în apropierea Utrecht-ului.

Intrând aici pe autostrada A2 spre Amsterdam, am văzut că faţă de 2008, când am trecut ultima dată pe aici, s-au făcut modernizări masive, acum autostrada având câte 6 benzi pe sens, pe o mare porţiune, până aproape de capitală. Şi la olandezi se poate!

Ghidat de GPS am trecut de Ghindă şi repede am ajuns la Ducu, la locuinţa sa din cartierul Nieuw Sloten.

Aici ne-am întâlnit cu Ducu şi cu Lali, dar şi cu Mihai sosit în urmă cu o zi din America. Acesta a fost, de fapt, scopul călătoriei noastre, să fim împreună cu fiul nostru în Amsterdam, aproape o săptămână unde el se afla în interes de serviciu.

Ducu şi Lali au fost foarte drăguţi şi primitori. Ducu a preparat o mâncare thailandeză într-un wok. Din el ieşeau în anumite momente nişte flăcări înalte de peste o jumătate de metru. Mâncarea a fost excelentă, simţindu-se în ea picanteria asiatică.


După ce am mâncat, Mihai a venit cu noi la hotelul pe care l-am rezervat tot pe internet. Când au fost gata formalităţile de la recepţie, am mers toţi trei în cameră şi aici Mihai mi-a înmânat cadoul lui de ziua mea, o sticlă cu o şampanie franţuzească de marcă. Am fost foarte bucuros de dar, mai ales pentru că eu nu pot să-mi permit să cumpăr un astfel de articol.

Am stat şi am povestit despre ce s-a mai întâmplat în cele trei săptămâni de la plecarea noastră din America şi mai ales despre nepoata noastră Clara.

Cum Mihai trebuia să facă o serie de cursuri la o distanţă destul de mare de hotelul său, i-am propus să ia el maşina, noi putând umbla pe jos, cum stă bine turistului în Olanda.

Urma să ne întâlnim după ce îşi termina el programul, stabilind telefonic unde şi când.

După plecarea lui ne-am instalat în camera mare de hotel, prevăzută cu o baie mare, multe dulapuri şi o noutate pentru noi, încălzită din pardoseală.

Am privit un timp programul de la televizor, dar ca la orice hotel acesta este anost, deşi existau numeroase canale, atât în olandeză cât şi în engleză.

După un timp ne-am culcat, fiind obosiţi după cei peste 700 de km parcurşi.