Regensburg-Cegled

Deoarece ne-am culcat devreme, ne-am şi trezit devreme. Ne-am făcut toaleta de dimineaţă, am împachetat şi înainte de ora şapte ne aflam în sala hotelului unde se servea micul dejun.

Era tot bufet suedez. Te puteai servi la discreţie, cu pâine, unt, mezeluri, o gamă variată de pateuri de uns pe pâine, cafea, ceai, ouă fierte şi altele. Fiind şofer, micul meu dejun, pe care mi l-am impus, a fost mult mai sărac decât cel al lui Betty.

Am dus bagajele la maşină şi după ce s-a dezgheţat parbrizul am plecat spre rampa de urcare pe aceeaşi autostradă A3, înspre Passau.

Autostrada era destul de liberă, fiind duminică, majoritatea TIR-urilor au interdicţie de circulaţie în Germania, Austria şi Ungaria, adică pe tot traseul nostru.

Am oprit la restaurantul benzinăriei de la intrarea în Austria, unde Betty a băut o cafea şi eu un pepsi. Vigneta cumpărată la plecare, ca şi Matrica, de altfel mai erau încă valabile  pe teritoriul austriac şi ungar.

Am plecat mai departe spre Viena. Spre bucuria noastră, era o zi splendidă, cu cer senin, numai bună de călătorit iarna, pe o autostradă uscată. În apropierea orăşelului Ybbs ne-am oprit la o benzinărie şi am făcut plinul cu motorină.

Am plecat mai departe, am trecut de Viena, am intrat pe autostrada de Budapesta, am ajuns la centura M0 a Budapestei, de unde am trecut pe autostrada M5.

Aici am oprit la parcarea cu Pensiunea Venus, vis-a-vis cu pensiunea cu acelaşi nume de pe partea cealaltă, pe care am vizitat-o la plecare.

Am cumpărat câteva sticle cu şampanie ungurească BB şi ne-am dus apoi la restaurant să luăm masa de prânz. Am luat câte un gulyas care a fost şi mai bun decât cel de vis-a-vis şi într-o cantitate mai mare (10 dl, după cum a spus chelnerul).

La Pensiunea Venus în 2009

 Pentru că acest gulyas este mâncat de o mulţime de oameni, care au stomacul mai mult sau mai puţin puternic, el nu este foarte condimentat la gătire, cum ar cere reţeta. De aceea i se aduce clientului un bol cu un condiment sub forma unei paste concentrate, numit Eros Pista (Pişta cel forţos) şi clientul îşi face mâncarea cât vrea el de iute.

Acest procedeu suplineşte modul tradiţional de a găti gulyas-ul, cu condimentul natural format din ardei foarte iuţi şi din boia foarte iute, fierte de la început în compoziţie, dar nici pe departe nu-l egalează. A fost totuşi bun!

Gulyas-ul unguresc

Iute şi fierbinte.

 Am plecat mai departe spre Cegled, un oraş de vreo 30000 de locuitori, aflat în apropierea drumului naţional N4, Budapesta-Debreţin. Aici am rezervat o cameră la un hotel, tot prin internet.

Am găsit repede adresa hotelului, dar asta numai datorită GPS-ului. Fără el ne-am fi descurcat foarte greu.

Era încă ziuă când ne-am cazat, într-o cameră mai veche, dar extrem de curată, bine încălzită şi prevăzută cu o baie care funcţiona cu apa caldă termală, sulfuroasă, după miros.

După ce am testat programele diferitelor canale TV existente şi lămurindu-ne de calitatea lor, ne-am culcat, cu gândul la ziua de mâine, ultima zi a călătoriei noastre.