Rembrandtplein, Magere brug, Muntplein

Fiind o zi de vară mi s-a permis şi mie să ies în oraş. Încă mai iau antibioticul, deşi nu mai am febră, dar se zice că tratamentul nu trebuie întrerupt cel puţin cinci zile. Am propus să mergem la Magere Brug (Podul Slab), cel mai vechi din cele o mie de poduri existente în Amsterdam (construit în jurul lui 1600). Ne place foarte mult cartierul şi în fiecare an venim pe aici.

În sfârşit sosesc!

Le tot aşteptăm.

Hortensiile din curte.

Am mers cu tramvaiul, am traversat apoi pe jos Piaţa de Flori şi am luat-o spre Rembrandtplein.

În staţia...

De tramvai.

Piaţa...

De...

Flori.

Automat de gustări reci.

Aici, într-un părculeţ se află o frumoasă statuie a lui Rembrandt încă tânăr, foarte mare şi bine executată.

În 2006, cu ocazia celei de-a 400-a aniversare a naşterii pictorului, Primăria Amsterdamului a plasat la picoarele statuii în jur de 20 de statui ale principalelor personaje din "Rondul de Noapte", care au fost turnate în bronz de către doi sculptori ruşi. Statuile sunt independente, pot fi mutate în orice poziţie şi sunt cu ceva mai mari decât mărimea naturală a personajelor.

Rembrandt...

Şi...

Personajele...

Rondului...

De...

Noapte.

Executate de...

Doi sculptori ruşi.

Rondul de Noapte este poate capodopera lui Rembrandt. A fost comandată de Banning Cock şi van Ruytenburch, căpitanul şi respectiv locotenentul unei companii de gardă civică din Amsterdam. Era la modă atunci ca "soldaţii-cetăţeni" ai acestor companii să-şi facă un portret de grup, aşa cum în zilele noastre s-ar fotografia. Majoritatea acestor portrete de grup erau o sumă de portrete individuale, unde ei stăteau aliniaţi pe unul sau mai multe rânduri, sau se aflau la masă, sau erau aşezaţi în alte poziţii statice.

Rembrandt i-a surprins adunându-se probabil pentru instrucţie. A creat o compoziţie în care pe lângă cei 18 plătitori a câte 100 de florini (o sumă destul de mare atunci), mai apăreau încă 10 personaje, plus un băiat, două fete şi un câine, toate astea necesare pentru a-şi îmbogăţi compoziţia.

Nu toţi plătitorii se văd la fel. Dacă căpitanul, locotenentul şi un archebuzier sunt pictaţi în întregime, unii dintre ei sunt numai de la genunchi în sus, alţii numai din profil iar altora li se văd numai capetele acoperite de căşti. Olandezii fiind un popor de negustori, pretindeau ca la plată egală, să fie şi reprezentare egală, fapt care a generat un conflict ce s-a extins de la plătitori-pictor la opinia publică-pictor. Roger Avermaete, profesor la Institutul de Arte Frumoase din Anvers zicea că: "...toţi aceşti clienţi vanitoşi n-au scăpat destinului lor: nu mai există Banning Cock, nici Ruytenburch, nici archebuzierii, degeaba le-am tot repeta numele; dar rămâne Rondul de Noapte, o capodoperă".

Când am văzut acum doi ani statuile personajelor mi-am zis că cei doi sculptori ruşi au rezolvat, după aproape 400 de ani, conflictul dintre cele două părţi. Orice privitor se poate învârti în jurul fiecărei statui, o poate privi din orice unghi doreşte, dar nu se poate apropia de statuia lui Rembrandt; eventual numai de soclul ei. Parcul este veşnic plin de turişti care se fotografiază cu statuile personajelor. Foarte puţini se fotografiază cu statuia lui Rembrandt. Noi am făcut poze şi cu Rembrandt (facem asta de şapte ani) şi cu aproape toate personajele Rondului de Noapte.

Din Rembrandtplein am mers la Podul Albastru, căruia i se trage numele de la culoarea cu care e vopsită partea sa superioară, mărginită din loc în loc de sfere aurite. Este un pod peste Amstel, este destul de lung şi are câte două benzi pe sens plus piste de biciclete. Jos în stânga podului se află o clădire foarte modernă numită "Stopera" care găzduieşte Primăria si Opera din Amsterdam. Aici s-au căsătorit civil, anul trecut, Mihai cu Mădălina.

Căsătoria Civilă. Stopera de pe Podul Albastru. (2007)

De...

Pe...

Podul...

Albastru.

La fel...

Şi...

În continuare.

Locuinţe pe apă.

Magere Brug în fundal

În dreapta podului, la cam 300 de metri se află Magere Brug.

Am mers pe mal spre el pe lângă nişte clădiri frumoase datând de pe la sfârşitul secolului al XVII-lea, unde parcă te aştepti ca în faţa lor să fie trăsuri nu automobile.

Magere Brug.

Până în 2003 pe Magere Brug circulau şi maşini în sens unic. Anul următor a fost restaurat şi acum circulă pe el numai pietoni şi biciclişti. Când trebuie să treacă pe Amstel ambarcaţiuni mai mari, podul se ridică de la mijloc în două părţi, ridicarea făcându-se de obicei cu un dispozitiv electric, dar se poate face şi manual cu o roată, asemănătoare cu cârma unei corăbii. Cele două părti ale podului sunt foarte bine echilibrate şi eu personal l-am văzut pe podar ridicându-le manevrând roata cu o singură mână.

De cealaltă parte a podului sunt trei case înalte şi cu faţade înguste iar cea din dreapta parcă în fiecare an este mai înclinată faţă de celelalte două. Şi aceste locuri sunt pline de turişti care evident fac poze sau filmează.

Podul.

Cele trei case.

Casa din dreapta mai înclinată.

Am revenit la Podul Albastru pe celălalt mal, mărginit şi el de case vechi, dar bine restaurate şi întreţinute.

Pe strada care începe după Rembrandtplein se află Teatrul Tuschinski, un foarte luxos cinematograf, construit în 1921 de evreul de origine poloneză al cărui nume îl poartă. În timpul ocupării Olandei de către nemţi, acesta a fost omorât la Auschwitz. Clădirea este remarcabilă prin îmbinarea stilurilor arhitectonice l'art deco, l'art nouveau et l'ecole d'Amsterdam. Astăzi face parte din cel mai mare lanţ de cinematografe din Olanda: Pathe.

Am trecut pe lângă Turnul Monetăriei, care datează cam de pe la 1600, prin Piaţa de Flori, din apropierea careia am luat tramvaiul şi am venit acasă.

În depărtare...

Turnul Monetăriei.

Cu celebrul cinematograf.

Pentru că am umblat destul de mult pe jos, am luat un prânz copios şi ne-am făcut siesta ca şi în Mallorca.

Mai înspre seară am hotărât să mergem în Vondelpark, cel mai mare parc din Amsterdam, situat chiar în centrul său. Numele vine de la scriitorul şi dramaturgul olandez Joost van den Vondel (1587-1679), născut la Koln, trăit la Amsterdam, de religie protestantă, care apoi a trecut la catolicism. Chipul său a fost pe o bancnotă valabilă până la introducerea euro-ului. Vondel are o statuie în parcul ce-i poartă numele. Parcul se întinde pe câteva zeci (mai precis 48) de hectare, are alei asfaltate pentru plimbarea pietonilor şi a bicicliştilor, alei neasfaltate pentru pietoni, spaţii verzi unde poţi să te plimbi sau să faci plajă, locuri în care poţi să faci friptură la grătar şi fiind în Olanda, foarte multe flori, specifice fiecărui anotimp. Sunt deasemenea câteva restaurante cu terase în aer liber.

După o plimbare în parc am vizitat câteva străzi cu case frumoase din împrejurimi şi ne-am întors acasă cu tramvaiul luat din dreptul lui Rijksmuseum.