Oglinda din baie - Van Gogh

Dimineaţa Mihai şi cu mine am continuat munca şi am reuşit, înainte ca el să meargă la serviciu, să montăm masca de chiuvetă. Alcătuirea arăta foarte bine!

Montăm...

Masca...

De...

Chiuvetă...

Şi oglinda.

Diferite faze...

Ale...

Execuţiei...

Şi apoi...

Finalul.

Am ieşit foarte puţin afară, doar la cumpărături jos, pentru că vremea era urâtă, cu ploaie şi cu un vânt rece.

După masa de prânz ploaia a stat şi am zis să mergem la Muzeul Van Gogh.

Pânzele pictate de Van Gogh, înafara celor dăruite de arist şi a Viei Roşii, unica care s-a vândut în timpul vieţii sale, au fost preluate de Theo Van Gogh, fratele lui Vincent. Acesta moare la şase luni după pictor şi tablourile îi rămân văduvei lui Theo. O mică parte dintre ele au fost vândute, dar grosul colecţiei va fi moştenit prin anii 1920 de fiul lui Theo, Vincent Willem Van Gogh, devenit cu timpul  inginer mecanic.

La bătrâneţe, prin anii 1960, acesta înfiinţează Fundaţia Van Gogh, care cu ajutorul statului olandez va începe construcţia unui muzeu, unde să fie adăpostită opera pictorului.

Muzeul se dă în folosinţă în 1973, panglica fiind tăiată de nepotul artistului, trecut de optzeci de ani. Au fost achiziţionate şi alte picturi ale lui Van Gogh, precum şi ale altor pictori contemporani cu el. Aici se află cea mai bogată colecţie de tablouri a artistului, numărul lor trecând de două sute.

Muzeul se află pe linia tramvaiului nostru şi după ce am stat la o coadă, am intrat şi ne-am depus hainele la garderobă. Este a treia vizită la acest muzeu şi nu ne interesează decât strict picturile artistului.

Le-am revăzut expuse în ordine cronologică, prima oară temeinic, ascultând în cască comentariile (evident pe franţuzeşte), apoi am revenit mai în fugă, încercând şi reuşind, în majoritatea cazurilor, să recunoaştem tablourile fără a mai citi etichetele de pe ele.

Odihnindu-ne pe o bancă, s-a întâmplat ca din locul acela să vedem picturile noastre preferate, ale căror reproduceri le avem acasă: Casa Galbenă, Ramura de Migdal şi Floarea Soarelui.

Tot la acest muzeu am văzut în 2002 expoziţia Van Gogh - Gauguin, unde prima dată după peste o sută de ani s-au reîntâlntit cele trei Flori ale Soarelui pictate de Van Gogh: aceasta de la Amsterdam, cu cele de la Londra şi de la Tokio. Pe cea de la Londra am mai văzut-o în Galeria Naţională şi în ultima zi a anului 2007.

Înainte de a ieşi din muzeu am fost la restaurantul din incintă, unde Betty s-a gratulat cu o cafea şi o prăjitură şi eu cu un Pepsi.

După ce am ieşit, am mers în vecinătate la Rijksmuseum unde nu puteai vizita decât o mică parte din el, din cauza reparaţiilor care ţin de vreo trei ani. Vor să scoată izolaţiile dăunătoare de azbest din clădire. Intrarea, altă data plină de oameni, acum era goală, ca la o casă părăsită.

Am revenit cu tramvaiul acasă.

După cină, eu şi Mihai am continuat montarea oglinzii de deasupra chiuvetei, care avea înglobat în ea un corp de iluminat şi o priză.

Faze ale montării.

Montarea finalizată coreşpunzător.

A trebuit deci, să facem şi legături electrice. În România este strict interzis să montezi priză în baie!

Dacă ar fi existat, am fi montat şi dulapul.