Hoofddorpplein

 Cumpăturile fiind făcute, am ieşit să facem o plimbare într-o zonă prin care trece tramvaiul nostru. Am coborât la staţia Hoofddorpplein lângă un pod care se ridică la trecerea navelor.

Plimbare...

Prin Hoofddorpplein.

Pod ridicător.

Lângă canal.

Cartierul acesta a fost probabil unul din cartierele mărginaşe ale Amsterdamului interbelic. Aici sunt nişte clădiri specifice Ţărilor de Jos, construite din cărămidă aparentă, cu faţade înguste şi cu 4-5 nivele.

Străzile sunt destul de largi şi cu mulţi copaci mari, destul de bătrâni. Ca pe majoritatea străzilor largi se alfă şi aici foarte multe flori, specifice fiecărui sezon.

Am colindat pe multe străzi admirând casele şi am ajuns şi la o biserică catolică, Sf. Ana, destul de mică pe care am vizitat-o. Se vedea că nu aparţine unei parohii bogate, bogătaşii fiind aici protestanţi, deoarece biserica necesita unele lucrări de reparaţii.

Biserica...

Sfânta Ana.

Ieşirea din biserică.

Când soarele apărea de după nori se făcea cald şi trebuia să ne dăm haina jos, când intra sub un nor, trebuia să luăm din nou haina pe noi.

 Am hotărât să mergem acasă pe jos, fiind numai vreo şase staţii de tramvai. Am mers în pas de plimbare pe străzile de pe lângă linia de tramvai până la Monumentul Arcului, atât de drag familiei Timar.
Am făcut poze cu el de aproape şi ne-am aşezat pe o bancă într-un parc de pe malul unui canal, în compania a două raţe, care intrau în canal, trăgeau o partidă de înot şi apoi veneau să măcăie spre noi.

Monumentul...

Arcului.

Raţele.

  Cum tocmai venea un tramvai, am renunţat la tentativa de mers pe jos şi am sosit acasă cu respectivul vehicul.

După-masă am mai ieşit la plimbare prin parcurile din cartier, luându-ne la revedere de la ele, pentru că mâine urma să plecăm spre ţară.