Descoperirea Africii

Timarii au ajuns în cursul nopţii, aşa că i-am contactat telefonic. Semnalul a mers de la El Kantaoui la Tunis, de la Tunis la Bucureşti la Vodafone, de aici la Bucureşi Orange, de la Bucureşti Orange la Tunis şi de la Tunis la El Kantaoui, în timp ce noi ne aflam cam la 100 de metri unii de alţii. Ne-au spus unde sunt, într-un corp vecin şi Betty s-a dus după ei şi au venit cu toţii la noi să luăm micul dejun. Cât timp Betty a fost plecată, eu am umflat salteaua pneumatică cumpărată în Mallorca, fără pompă, prin metoda locală: cu proprii plămâni.

Timarii ne-au anunţat că Mihai a sosit din New Orleans şi că el i-a dus la aeroport. Evident că fiind ultima cursă Transavia au avut 2 ore de întârziere.

În timp ce am gustat cu toţii din ţuică, Betty a făcut o omletă din 6 ouă (că numai atâtea aveam). Am îmbunătăţit-o însă cu slănină românească, roşii, ardei iute, salamul de vacă tunisian şi două conserve olandeze de peşte. Astfel puşi la punct am plecat la plajă trecând prin port.

Acum eram totuşi oarecum bronzaţi, după o săptămână de Mallorca, deşi la Amsterdam nu făcuserăm plajă deloc. Apa era mai caldă decât în Mallorca, nisipul mai fin, astfel că am stat mai mult în apă şi am rezistat la soare până pe la ora două, când foamea ne-a adus acasă.

În apa caldă... 

Pe nisipul fin...

Apţi pentru...

A sta...

Şi la soare...

Şi în apă.

Le-am explicat Timarilor unde sunt magazinele, ei au ieşit la cumpărături, noi am luat masa de prânz şi ne-am făcut siesta.

Acum puteam comunica cu Timarii prin telefoanele din camerele de hotel şi am hotărât ca la cinci jumate să mai ieşim la plajă. Ghiţă ne-a povestit cum a cumpărat şi el un bidon de apă potabilă, pe care cu foarte mare greutate l-a adus acasă. Acolo punându-şi ochelarii a văzut că nu era de 10 ci de 20 de litri. A promis că nu pleacă din Tunisia până nu o "consumă" pe toată!

Plaja era acum mai liberă, dar apa era parcă mai caldă şi am stat până aproape de ora opt. Am venit acasă, am cinat, ne-am schimbat şi am ieşit în apropiere să vizităm parcul de distracţii Hanibal, aflat în faţa hotelului de lux cu acelaşi nume. Ne-am plimbat până pe la miezul nopţii admirând, printre altele o şi o fântână arteziană programată să facă jocuri de ape, sunete şi culori, care se afla chiar lângă hotelurile noastre.

Arteziana...

Cu joc de ape, sunete şi lumini.

În...

Parcul...

De...

Distracţii...

Hanibal.

Din nou...

Arteziana.

Despărţindu-ne de Timari am mers acasă şi pe terasă am băut câte o bere, de astă dată cu alcool.

Din nou am fost obligaţi să ne baricadăm din cauza zgomotului, pentru a putea dormi.