Zandvoort

Terminându-mi tratamentul am decis că putem să mergem la Marea Nordului cu maşina. Aceasta a stat 11 zile în parcarea în care am pus-o înainte de a pleca în Mallorca.

Orice zi bună trebuie să înceapă cu un mic-dejun copios, aşa că ne-am executat! Eu am fost singurul care am mâncat ca porcul. Fiind astăzi şofer nu aveam voie să beau.

O parte din micul dejun.

Am scos maşina din parcare şi ne-am dus pe autostrada de Haga, până la un drum naţional care merge la Haarlem.

Oraşul este foarte frumos, este plin de flori şi porţiunea prin care am trecut are nişte vile superbe care sunt printre cele mai scumpe din Olanda (şi poate că şi din lume).

Vilă în Haarlem.

Din Haarlem am luat-o spre staţiunea Zandvoort (Fortificaţia de Nisip) unde am găsit loc de parcare chiar pe faleză.

Punând biletul de parcare.

Parcarea este aproape goală.

Era o zi cu soare, dar destul de rece, datorită vântului care bătea continuu. Erau numai câţiva curajoşi care făceau baie şi destui de puţini care făceau plajă. În zilele frumoase toate parcările, care se întind pe câţiva kilometri de faleză, sunt pline.

Am admirat Marea Nordului de sus, de pe o bancă, am făcut poze şi ne-am plimbat destul de mult pe faleză, respirând "aerul sărat al mării".

Marea Nordului.

M-au îmbrăcat.

Cu părere de rău că nu s-a putut face baie am revenit la Amsterdam.

După siestă familia Timar a ieşit să se pozeze cu "Ghinda". Ghinda este un monument care se află cam la 200 de metri de blocul lui Mihai şi cam la tot atâta de ieşirea de pe autostradă. Noi am văzut că respectivul monument are forma unei ghinde uriaşe, cu înălţimea de 4 metri, care stă într-o poziţie verticală-puţin oblică. Alţii pretind că este corpul unei mori de vânt, alţii că ar fi capul stilizat al unui iepuraş şi probabil că mai sunt şi alte interpretări.

Cu...

Ghinda.

De la Ghindă ei au plecat din nou să admire vilele de pe canal, unde i-am întânit şi noi mai târziu.

Din nou...

Vile ale Timarilor.

Aranjamente florale...

Pe lângă aleile pietonale.

Fiind vineri, am văzut şi aici pescari înrăiţi care şi-au instalat corturi pe malul canalului, pentru pescuit de noapte, gândesc eu.

Am venit acasă şi noi ne-am făcut bagajul pentru zborul în Tunisia. De astă dată am simplificat bagajul, având numai un singur geamantan, şi ăsta destul de uşor. Avionul decola mâine la ora 5, deci pe la ora 3 noaptea trebuia să fim în aeroport. S-a oferit Mădălina să ne ducă la aeroport cu maşina noastră, deşi ea nu a mai condus cu cutie automată. Deasemenea şi Rodi s-a oferit să o însoţească pe Mădălina.

Deşi ne-am culcat în jur de miezul nopţii nu am putut să dorm.