Corabia piraţilor

Ne-am sculat, am luat micul dejun şi ne-am dus la fântâna arteziană, cea care noaptea face jocul de ape şi lumini, să ne întâlnim cu Timarii şi să mergem la plajă.

În...

Drum...

Spre...

Plajă.

În port iar am fost întâmpinaţi de cei care făceau mici croaziere în larg, să le fim clienţi. Doamnele au vrut să facem o astfel de croazieră numai cu o corabie mare de piraţi. Am mers în dreptul corăbiei unde la o măsuţă stătea un harap, care ne-a oferit croaziera contra a 22 de dinari de persoană. Cum în Tunisia te poţi târgui la preţ, doamnele s-au tot târguit cu harapu şi acesta a lăsat din preţ la 15 dinari de persoană. Harapul avea un pliant tras la imprimantă unde condiţiile călătoriei erau scrise în franceză, engleză, germană, spaniolă şi evident şi în română. Textul era corect scris, dar cuvintele de la sfârşitul de rând erau greşit despărţite în silabe.

Croaziera dura trei ore, începea la 10,30 şi aveam o masă de prânz dată în larg şi o pauză de o jumate de oră pentru înot tot în largul mării. Am plătit 60 de dinari, urmând ca la 10 şi un sfert să fim pe corabie. Am mers la plajă, unde fiind luni, un tractor şi un fel de grapă cu lanţuri masive, scurmau nisipul de pe plajă înlăturând, dar mai mult îngropând, murdăriile. Am făcut baie, apoi am stat puţin la soare şi trecând timpul, am plecat spre corabie.

Am urcat, am ocupat locuri şi imediat a venit un alt harap, mai negru ca primul, care ne-a legat pe cap un fel de batic pe care scria "Pirate", la femei cu roşu şi la bărbaţi cu negru. După ce le-a legat frumos şi temeinic, ne-a cerut fiecăruia 7 dinari. Deşi ne-am târguit şi a lăsat din preţ, în final croaziera ne-a costat tot 22 de dinari. Dacă plăteam atât de la început, baticurile ar fi fost gratuite.

Vine harapul...

Cu baticurile.

Toţi...

Suntem...

Piraţi...

Sau...

Piratese.

Echipajul era format din căpitan, care stătea la timonă, un bucătar care deja preparase masa de prânz şi un mus care făcea restul serviciilor.

Corabia a ieşit din port şi am navigat la o anumită distanţă de coastă, până pe la vreo 8 km, văzând tot timpul ţărmul.

Navigăm...

Văzând...

În...

Permanenţă...

Ţărmul.

Ne-am simţit bine în postura asta de piraţi şi am mâncat porţia de peşte cu legume şi cartofi împărţită de mus. Deşi mâncarea a fost foarte simplă, ambianţa a făcut ca acest prânz să fie deosebit de delicios.

Prânzul...

Mâncat...

Pe...

Corabie...

A fost delicios.

Dar cel mai mult mi-a plăcut baia din larg, unde eu am intrat primul în apă, coborând o scăriţă metelică care mă tăia la tălpile goale. Am înotat, dar nu m-am îndepărtat prea mult de corabia ancorată, pentru că era un curent destul de puternic care te ducea în spatele corabiei, (la pupa) şi de aici, sigur mai departe.

Înotul...

Din...

Larg.

Revenit pe corabie.

După ce am revenit pe corabie, musul ne-a servit şi pepenele verde pe post de desert.

Timonierul.

După un timp, exact la ora planificată, am acostat din nou la debarcader.

Ne pregătim...

De debarcare.

În tot acest timp cât a durat croaziera, am făcut o mulţime de poze. Ne-am felicitat pentru excursia făcută, unde ne-am petrecut timpul într-un mod extrem de plăcut. Aceasta şi-a meritat preţul plătit, chiar dacă la început am avut impresia că am fost păcăliţi de harapii care dădeau impresia că se târguiesc. Pentru o sumă relativ modică, ni s-au arătat lucruri pe care nu le vedem zilnic, am făcut o baie în larg, o chestiune pe care-o faci de puţine ori în viaţă şi nu în ultimul rând am fost hrăniţi cu o mâncare bună, servită într-un mediu absolut pitoresc.

Am hotărât să facem şi o excursie pe o distanţă mai mare.

Am mers la recepţie şi le-am spus despre intenţia noastră cu excursia, dacă se poate la Cartagina şi ei au zis că se vor interesa şi ne vor anunţa telefonic la cameră.

În apartament, voind să fac un duş, am constatat că nu era apă caldă şi voind să ne încălzim mâncarea, am văzut că nici maşina electrică de gătit nu mergea. Am semnalat telefonic la recepţie incidentul şi au zis că vor trimite un om să repare stricăciunea. Până atunci am mâncat hrană rece. În timpul siestei a sosit electricianul şi a înlocuit o siguranţă magnetică stricată. Se vede că suntem în Africa!

Pe la ora cinci ne-a sunat recepţia şi ne-a spus că mâine se organizează o excursie de tipul dorit de noi şi dacă ne mai interesează să venim să o plătim. Am mers împreună cu Timarii, am plătit în jur de 65 de dinari de persoană şi a doua zi dimineaţă la şase şi un sfert autobusul ne va lua din faţa recepţiei.

Am continuat cu vizitarea unui magazin turistic de lux, situat într-un turn şi având 200 mp pe două nivele. Înăuntru era aer condiţionat, vânzătorii erau elegant îmbrăcaţi, se putea plăti şi cu cardul şi de la intrare se specifica că sunt preţuri fixe. Pe la maldărele de obiecte turistice din lemn, ceramică şi piele, în majoritate chiciuri, care se găseau de-a lungul trotuarelor staţiunii, te puteai şi târgui (cam cu acelaşi succes cu care ne-am târguit şi noi la Corabia Piraţilor). Nici la acest magazin nu am văzut cine ştie ce lucruri, pe care să le fac cadou şi să nu roşesc.

Ieşind din magazin ne-am plimbat prin spaţiul verde care separă cele două complexe turistice.