Big Beer!!!

Programul de dimineaţă a coincis cu cel de ieri. Am înotat şi ne-am bronzat fără teamă de-a ne mai arde, iar pe la ora trei am venit acasă să mâncăm.

Plajă.

Fără frică.

Înotând...

Încă în 2008.

Ghiţă protejează capul!

Lângă o corabie.

După siestă am ieşit la magazinul cu articole pentru turişti din turn şi am cumpărat amintiri şi cadouri din Tunisia.

Spre...

Magazinul...

Cu articole de artizanat...

Din Turn.

Am cumpărat câte ceva.

Prin port.

Am revenit acasă şi ne-am dat întâlnire cu Timarii, căci urma să mergem la restaurant.

Ne-am îmbrăcat mai decent, bărbaţii cu pantaloni lungi, femeile cu bluze elegante, nefolosite la plajă. Cum chelnerii plasatori de la amândouă restaurantele au ajuns să ne cunoască şi cum în serile precedente i-am refuzat, astăzi nici măcar nu ne-au contactat. Când a simţit unul că suntem clienţi serioşi ne-a dat meniul, l-am consultat şi găsind o mâncare de oaie, l-am lăsat să ne conducă la o masă. Intrând în vorbă cu el ne-a spus că este profesor de geografie (posibil, căci ştia de Bucureşti) şi în timpul verii mai câştigă un ban în plus ca şi chelner. Ne-a prezentat chelnerului care servea şi acesta a zis că e judecător şi lucrează vara din acelaşi motiv ca şi colegul său (probabil era numai student la drept, că şi la ei judecătorii sunt bine plătiţi). A zis că ei sunt din lumea a treia, am replicat că şi noi, dar judecătorul a zis că nu-i adevărat. La ei este Africă, pe când la noi este totuşi Europă, ceea ce este cu totul altceva!

Noi la plecare am luat preventiv câte o ţuică, dar am vrut să luăm şi de aici o băutură tare. Nu se poate, pentru că nu au licenţă decât pentru bere. Am comandat bere şi Ghiţă a cerut Big beer deschizând palmele cam jumătate de metru. Chelnerul s-a conformat şi l-am văzut ducând cu greu, patru căni de sticlă groasă pline cu câte cel puţin un litru de bere şi ne-a spus că din partea casei aperitivul este gratuit.

La local.

Big Beer.

Aşa da!!!

Ne-a adus o mâncare picantă, asemătoare cu aperitivul de la restaurantul din Tunis. Berea era rece, se potrivea bine cu aperitivul şi a apărut şi felul principal, friptura de oaie, bine gătită, foarte gustoasă, dar cam multă pentru nişte turişti care fac numai plajă şi nu efectuează munci grele. Ne-am străduit şi am mâncat totuşi toată friptura.

Între timp berea s-a mai încălzit şi parcă nu mai era aşa de bună ca la început. Ghiţă a ajuns la concluzia că este bere fără alcool şi a chemat chelnerul. Domnul judecător i-a explicat că este o bere slab alcoolică şi cum vine în halbă sub presiune alcoolul se depune la suprafaţă, deci e normal ca acum la terminarea halbei, acesta să fie mai puţin (!!!!). Ne-a distrat explicaţia, poate că tunisienii au şi ei un proverb juridic, cum că "dreptatea iese la suprafaţă ca şi alcoolul deasupra berii", dar cu toate acestea nu i-am mai dat judelui cele 10 procente de bacşiş.

După restaurant am mai urmărit jocurile de sunet şi lumini emise de arteziana din preajma apartamentelor noastre.

Jocuri...

De...

Sunet...

Lumini...

Şi culori.

Fiind târziu, am mers la culcare, nu înainte însă de a nu gusta o ţuică care să completeze alcoolul lipsă din bere şi să echilibreze situaţia care a început aşa de bine şi era pe cale să degenereze.