Paris Sâmbătă

După micul dejun am luat metroul şi am coborât la Palatul de Justiţie.

Palatul de Justiţie şi Sfânta Capelă.

De aici ne-am dus pe jos spre Catedrala Notre-Dame.

Catedrala este una din cele mai vechi biserici în stil gotic din Franţa. Construcţia ei a început în 1163 (cu opt sute de ani înainte ca eu să devin student) şi s-a terminat în 1345 (cu un an înainte de Bătălia de la Crecy, care a transformat aventura semi-serioasă a lui Eduard al III-lea într-un război de 100 de ani-Barbara Tuchman: O Oglindă Îndepărtată). Este o catedrală de mare dimensiune, având lungimea, lăţimea şi înălţimea de 130, 45 şi 35 de metri.

Fiind vizitată anual de peste 13 milioane de turişti, este normal ca întodeauna când ajungi în piaţă, să găseşti aici o coadă stufoasă de indivizi care vor să intre înăuntru. Deşi am mai fost în Paris, din cauza cozii, eu şi Betty nu am mai văzut interiorul catedralei din 1991.

Acum am convenit să o vizităm, numai dacă stau doamnele singure la coadă, iar noi să venim la ele atunci când ajung la poartă.

Doamnele la coadă.

Vitralii

Moment de reculegere.

Şi eu mă reculeg.

Lumânări pentru morţii noştri.

Coada a avansat repede, am revăzut celebra catedrală după douăzeci şi unu de ani şi mi-a plăcut, dar întotdeauna mi-au plăcut mai mult marile catedrale din nordul Franţei: Reims, Laon, Beauvais şi Amiens.

Punctul următor al programului a fost să ne aşezăm la o masă, de pe trotuarul din vecinătatea lui Notre-Dame de Paris, de unde să privim peisajul, static şi mişcător, în timp ce savurăm o cafea sau o bere (după preferinţă).

La Tours de Notre-Dame.

Savurând cafea sau bere.

De la cafenea ne-am dus şi fiecare s-a aşezat pe Kilometrul Zero al Franţei, după care ne-am mai plimbat prin piaţă. Lângă statuia lui Carol cel Mare, Timarii au propus ca la Grădinile Luxembourg, următorul obiectiv, să mergem pe jos. Eu nu am fost de acord, doar am plătit abonament de metrou! Aşa că ei au să vină pe jos şi ne vom întâlni la Bazinul Octogonal în faţa Senatului.

La Kilometrul 0.

Prin Piaţa Catedralei.

Carol cel Mare

Cu metroul am ajuns repede la Grădinile Luxembourg, tocmai la amiază când căldura era destul de mare. Aş suporta căldura asta, sau chiar mai mare, aici sau în împrejurimi, cu mare plăcere în fiecare an!

Amenajarea Grădinilor Luxembourg a început în 1612, de către regina văduvă Maria de Medici. Tot ea a cerut, trei ani mai târziu, ca aici să se construiască un palat asemănător cu Palatul Pitti din Florenţa, în care regina a copilărit. Palatul Luxembourg a fost terminat după doisprezece ani. Maria de Medici a locuit aici numai patru ani, în 1631 fiind exilată de fiul său Ludovic al XIII-lea.

Cu timpul Grădinile au fost extinse, acum având peste 24 de hectare, iar Palatul Luxembourg a devenit sediul Senatului Francez (Le Chambre Haute).

Ne-am plimbat prin Grădini în jurul Bazinului Octogonal, admirând numai aranjamentele florale, în care predomina culoarea galbenă, fără să dăm atenţie numeroaselor statui amplasate aici.

Bazinul Octogonal.

Senatul în fundal.

Aranjamente florale cu galben.

În plin soare.

Tot cu Palatul Luxembourg.

Am găsit locuri pe o bancă la umbră, de unde am ascultat muzica unei fanfare formată din elevi americani aflaţi în vizită la Paris. I-am văzut pe Timari venind şi au ascultat şi ei, cu noi, fanfara de la umbră.

Ne-am plimbat în continuare împreună prin Grădini, admirând şi alte aranjamente florale, acestea pe bază de roşu.

Poarta de intrare în Grădini.

Aranjamente...

Florale...

Pe bază de roşu.

Ne-am întors din nou la Notre-Dame, împreună cu Timarii, pe jos, trecând şi prin Cartierul Latin. Eu şi Ghiţă am venit liniştiţi fără să ne oprim, în timp ce doamnele au mai intrat prin diverse magazine la cumpărături. Le-am aşteptat cam o jumătate de oră la catedrală.

Fântâna Saint Michel...

Din Cartierul Latin.

La soclul lui Carol cel Mare.

Cu porumbeii de la Notre-Dame.

Am luat metroul şi ne-am întors cu el la staţia noastră. În drum spre hotel ne-am oprit la restaurantul La Boucherie şi am băut câte o bere 1664. A fost bine primită, dar şi mai bine primită ar fi fost berea asta rece în Jardins du Luxembourg.

La o bere.

La La Boucherie.

Ieşind de la restaurant am intrat vis-a-vis în parcare şi am studiat pe unde o să ieşim a doua zi în drum spre Germania.

La hotel am împachetat şi apoi ne-am culcat, după ultima zi de turism parizian din această vacanţă.