joi, iulie 24, 2008

Ajungem în România

Am plecat devreme, cam pe la ora 7, pentru ca Mădălina să se întâlnească cu mireasa în Cluj la o oră rezonabilă.

Am oprit după trecerea frontierei în Austria să cumpărăm "vigneta" şi cu ocazia asta am luat şi micul dejun. Am mai oprit a doua oară în Austria aproape de graniţa ungurească, unde am luat motorină.

Când am ajuns în Budapesta Mihai a luat o decizie îndrăzneaţă: să mergem până la Debreţin pe autostrada M3, de acolo mai fiind apoximativ 50-60 de km până la Borş. Partea proastă este că Budapesta nu are centură în partea de nord şi de est, aşa că a trebuit să traversăm oraşul pe un drum necunoscut, pe care ne-am şi rătăcit la un moment-dat, dar în final am ajuns la M3.

Este cea mai nouă autostradă a Ungariei şi spre surprinderea noastră era foarte liberă. Am circulat cam cu 200 km/h ca şi în Germania. Tir-urile care vin din Ucraina preferă să meargă pe drumul naţional N4, care le duce în sudul Budapestei unde este centură şi le scoate la autostrada de Austria, evitând astfel traversarea capitalei.

Cei 50-60 de km până la drumul de Borş i-am parcurs tare greu, pe un drum inter-judeţean strâmt, cu multe curbe şi cu o circulaţie bară la bară. Am trecut repede frontiera, controlul fiind acum în partea românească.

Cam la 2-3 km de la frontieră ne-a oprit iar un poliţist (tot miliţian) care l-a amendat pe Mihai c-a depăşit viteza legală. Faptul în sine m-a enervat din nou şi în loc să mă bucur de sosirea în ţară, le-am dorit cele mai rele lucruri multor români şi mai ales acestor miliţieni, care stau la pândă pe o şosea cu două benzi pe sens şi liberă pe deasupra, în timp ce tractoare şi alte utilaje umplu şoselele cu noroi, sau căruţe şi biciclişti circulă noaptea fără nicio semnalizare.

Mihai a condus destul de energic pe drumul ultra-aglomerat Oradea-Cluj şi la ora 10 seara am ajuns în Cluj la cuscri. Aceştea ne-au aşteptat cu o masă festivă, cu multe bunătăţi. Mădălina a râmas la părinţi iar noi am venit atunci noaptea la Dej.

Ajunşi la Dej
Sărbătărim...


Evenimentul.



Noroc!
 Deşi calendaristic mai eram în concediu, acum s-a terminat vacanţa din 2008. Păcat!

miercuri, iulie 23, 2008

Amsterdam - Regensburg

Mihai şi Betty au mers până la Aldi la cumpărături, apoi Mihai s-a dus la serviciu să-şi rezolve ultimele probleme.

Noi am început împachetarea şi când a revenit Mihai am lichidat mâncarea gătită care mai exista.

Pe la ora 4 am plecat cu amândouă maşinile, întâi până la Mădălina la serviciu să o luăm şi pe ea, apoi mai departe la Koln, unde Mihai va lăsa maşina lui în parcarea de lungă durată a aeroportului pentru aproximativ 10 zile, până când se va întoarce cu un zbor Cluj-Koln şi de aici va merge cu ea la Amsterdam.

Drumul până la Koln s-a desfăşurat în condiţii bune şi deşi autostrada a fost destul de aglomerată, l-am făcut cam în 2ore şi 40 de minute.

Numai în Koln ne-am reîntâlnit cu vara, exact ca şi în urmă cu o săptămână când am mai fost aici.

Mihai a lăsat maşina la etajul I, a coborât şi i-am oferit Skoda să o conducă el. După ce din greşeală a intrat pe o altă autostradă, a revenit pe A3. A oprit numai în două locuri, pentru motorină şi o îngheţată.

A început să se îndrăgostească de Skoda, fiind foarte mulţumit de cum răspunde la comenzi, în condiţiile neexistenţei limitei superioare de viteză, de care am mai pomenit.

Cu ceva înainte de ora 10 am ajuns la restaurantul de lângă hotelul nostru din Regensburg, unde am mai fost la începutul călătoriei. Am vrut să mâncăm, dar chelneriţa ne-a spus că s-a închis şi nu vom putea fi serviţi decât la braserie. Am mâncat deci la braserie, am băut o bere şi ne-am dus la hotel. Aici din computer ne-am luat numărul şi codul camerelor şi ne-am instalat în lipsa recepţionerului, căruia i se terminase programul de lucru.

Am dormit bine după cei aproape 800 de km parcurşi.

marți, iulie 22, 2008

Hoofddorpplein


 Cumpăturile fiind făcute, am ieşit să facem o plimbare într-o zonă prin care trece tramvaiul nostru. Am coborât la staţia Hoofddorpplein lângă un pod care se ridică la trecerea navelor.

Plimbare...

Prin Hoofddorpplein.

Pod ridicător.

Lângă canal.
Cartierul acesta a fost probabil unul din cartierele mărginaşe ale Amsterdamului interbelic. Aici sunt nişte clădiri specifice Ţărilor de Jos, construite din cărămidă aparentă, cu faţade înguste şi cu 4-5 nivele.

Străzile sunt destul de largi şi cu mulţi copaci mari, destul de bătrâni. Ca pe majoritatea străzilor largi se alfă şi aici foarte multe flori, specifice fiecărui sezon.







Am colindat pe multe străzi admirând casele şi am ajuns şi la o biserică catolică, Sf. Ana, destul de mică pe care am vizitat-o. Se vedea că nu aparţine unei parohii bogate, bogătaşii fiind aici protestanţi, deoarece biserica necesita unele lucrări de reparaţii.

Biserica...

Sfânta Ana.


Ieşirea din biserică.
Când soarele apărea de după nori se făcea cald şi trebuia să ne dăm haina jos, când intra sub un nor, trebuia să luăm din nou haina pe noi.

 Am hotărât să mergem acasă pe jos, fiind numai vreo şase staţii de tramvai. Am mers în pas de plimbare pe străzile de pe lângă linia de tramvai până la Monumentul Arcului, atât de drag familiei Timar.
Am făcut poze cu el de aproape şi ne-am aşezat pe o bancă într-un parc de pe malul unui canal, în compania a două raţe, care intrau în canal, trăgeau o partidă de înot şi apoi veneau să măcăie spre noi.


Monumentul...

Arcului.










Raţele.
  Cum tocmai venea un tramvai, am renunţat la tentativa de mers pe jos şi am sosit acasă cu respectivul vehicul.

După-masă am mai ieşit la plimbare prin parcurile din cartier, luându-ne la revedere de la ele, pentru că mâine urma să plecăm spre ţară.










luni, iulie 21, 2008

Oglindă în baia mică

În jurul amiezii am mers în Piaţa de Flori şi am mai cumpat bulbi de lalele. Le-am pus într-un rucsac şi cu el în spate le-am transportat până acasă.

Seara am montat cu Mihai (sau invers, Mihai cu mine) oglinda în baia de serviciu.

Oglinda din baia mică.

duminică, iulie 20, 2008

Piscină - Carting

După masa de prânz am mers la o piscină să înotăm. Piscina este destul de aproape de casă şi Mihai cu Mădălina merg aici săptămânal, după serviciu. Fiind duminică, piscina era foarte aglomerată, plină de părinţi cu copii. La aglomeraţie mai contribuia şi faptul că bazinele în aer liber, nu puteau fi folosite din cauza vremii.

Ne-am întâlnit aici cu Ducu şi Lali, nişte prieteni ai copiilor noştri, originari din Târgu-Mureş. Am intrat toţi în bazinul acoperit al piscinei, unde era o apă călduţă. Din sfert în sfert de oră se pornea o instalaţie de făcut valuri, spre deliciul copiilor.

Mihai, Ducu şi cu mine am hotărât să mergem la bazinele în aer liber şi să înfruntăm vicisitudinile verii olandeze. Am intrat într-un bazin, am înotat cu mişcări rapide şi deşi era suportabil în bazin, am ieşit afară, lăsându-i pe Mihai şi pe Ducu să mai înoate într-o apă la fel de caldă ca-n lacurile noastre montane. M-am dus la doamne şi când am intrat din nou în bazin, apa aici părea fierbinte. Aceiaşi senzaţie au avut-o şi Mihai şi Ducu când au revenit de afară. Am făcut şi câte un jacuzi, contra a 2 euro, în urma căruia pielea mea, bronzată cu atâtea sacrificii în Mallorca şi Tunisia, a început să se decojească.

După ce ne-am îmbrăcat am luat câte o mică gustare, pe bază de carne de pui şi cartofi pai.

După înot...

O cafea...

Cartofi pai...

Şi carne de pui.

Cu Ducu şi Lali.
Am plecat undeva la marginea Amsterdamului, la un circuit pentru carturi. În jurul pistei era un restaurant, de la ale cărui geamuri puteai urmări concurenţii, în faţa unei sticle de bere.

Contra unei sume de bani, Lali, Ducu şi Mihai au concurat, îmbrăcaţi în nişte costume asemătoare cu cele ale piloţilor de "Formula 1". În timpul cursei cartul lui Mihai s-a blocat şi unul din organizatori i l-a schimbat. Concurenţii noştri nu au ieşit câştigători, dar s-au distrat bine de banii daţi.

Echiparea...

Pentru...

Cursa...

De carturi.















Am venit toţi şase acasă, la cină.

Ooh la la!

Prepararea cinei.
 După cină din nou ne-am dus la cofetăria de pe Tussenmeer să mâncăm câte o îngheţată şi am nimerit tot la ora închiderii.