27 Iulie - Mountain View

Astăzi vom vizita numai noi doi orăşelul Mountain View. Pentru aceasta trebuie să luăm tramvaiul din staţia Tasman.

După ce am luat biletele de la automat a trebuit să aşteptăm mai mult de o jumătate de oră să vină tramvaiul potrivit. Biletele fiind valabile numai 2 ore, aşteptarea s-a făcut din timpul plătit de noi.

Drumul cu tramvaiul a durat destul de mult, aproape 45 de minute şi am coborât la staţia finală de unde începe strada principală cu numele de Castro. 

Numele oraşului vine de la faptul că el oferă o splendidă vedere asupra Munţilor Santa Cruz, dincolo de care este Pacificul.

Mountain View este situat tocmai în mijlocul Văii Siliconului şi aici se află sediul a mai multor firme de renume mondial din domeniul calculatoarelor. Amintesc dintre ele sediile pentru Google, Fundaţia Mazilla, MSN, Hotmail şi nu în ultimul rând un Centu de Cercetări al NASA. 

Mihai, cumnatul lui Miţă, lucrează aici la Google şi zilnic face până la locul de muncă 15-20 de minute.

Noi am luat-o pe Castro Street care ca şi Santana Row, pare a fi o stradă dintr-un oraş european.

Plimbare...

Prin...

Orăşelul...

Mountain View.

Unul după altul sunt înşirate restaurante cu bucătării ale diferitelor popoare: mexicană, chinezeasă, coreană, italiană, japoneză şi bineînţeles, indiană.

Dacă aţi mai citit din însemnările mele dinainte, ştiţi care este părerea mea despre cafea şi despre băutorii acestei licori diabolice.

Nevastă-mea a trebuit neapărat să bea aici o cafea, nu cumva să păţească ce i-a urat retroactiv Marius Chicoş Rostoganu mamei unui elev de-al său când discutau despre cometă.

Am luat, pe terasa unui restaurant italian, o cafea şi o coca-cola şi astfel timpul de valabilitate a biletelor de tramvai a expirat.

Ne-am întors din nou în staţia de tramvai şi am făcut drumul înapoi până în staţia Tasman de unde am mers acasă pe jos.

După siestă am ieşit la o plimbare prin împrejurimi, dar plecând din spatele complexului, de pe strada Zanger şi parcurgând un traseu dreptunghiular am revenit acasă pe Pamilla Drive.

Pe strada Zanger.

Singuri pe trotuare.

Staţia Baypointe.

Un sediu al Universităţii Phoenix din Arizona.

În timpul plimbării noastre Mădă a făcut o prăjitură cu ciocolată şi alune, care avea un aspect foarte promiţător.

Prăjitura..

Cu ciocolată şi alune.

Imagini...

De la...

Balcon.

Seara am avut o cină festivă, sărbătorind din nou evenimentul anunţat cu câteva zile în urmă.

Ne sacrificăm...

La nevoie...

Şi cu şampanie.

Mădă însă...

Numai cu apă.

 Deşi era destul de dulce am mâncat o felie din prăjitură şi după şampanie şi a mers foarte bine. În tinereţe cred că n-am mai mâncat prăjituri timp de aproape un sfert de secol (între 16 şi 40 de ani).

După cină ne-am uitat la televizor şi apoi ne-am culcat.