23 Iulie - Vestea cea mare

Dimineaţa, pe la ora 10, Miţă şi Mădălina au plecat în oraş, iar noi ne-am echipat adecvat şi am mers la piscina mare.

Piscina mică...

Văzută de la fereastra dormitorului.

Broscuţele de la intrare.

Echipat pentru plajă.

Cu apartamentul (etaj 2 dreapta).

La piscina mare.

Şi aici flori.

Înot lent.

Numai de plăcere.

Între două...

Intrări în apă.

Am făcut plajă şi am înotat până pe la ora două.

Acasă copiii ne-au spus să nu mâncăm prea mult, că diseară vom merge împreună cu Mihai şi Moni la un restaurant specializat în fripturi.

În jurul orei 7 am ajuns la restaurant şi după ce am dat comanda şi ni s-au adus băuturile, chelnerul ne-a construit din scobitori, solniţă si furculiţe o alcătuire, care datorită centrului foarte jos de greutate, stătea în echilibru.

Alcătuirea care...

Stătea în echilibru.

După un timp Miţă a bătut cu cuţitul în pahar. Nici nu mi-am dat seama că vrea să facă un anunţ. Ne-a spus că dimineaţă a fost cu Mădălina la un doctor, unde a făcut un test de sarcină şi acesta a ieşit pozitiv.

Toţi i-am felicitat, am băut în cinstea evenimentului (mai puţin Mădălina) şi nu am discutat decât despre aceasta în cele aproape două ore cât am stat în restaurant.

S-a anunţat vestea.

Felicitări!

A la votre!

Eroina momentului...

Împreună cu eroul.

Unchiul şi mătuşa.

Bunicii mari.

După conzumaţie am hotărât să mergem, cu toţii, acasă şi să transmitem vestea mai departe în România, unde se făcuse ora 7 dimineaţa.

Anunţăm...

Telefonic...

România.

Primul telefon l-am dat familiei Mudure care erau de aproape o săptămână ajunşi la Cluj.

Am trezit-o pe Mihaela, ne-a spus că Mircea plecase la serviciu şi deşi este o femeie puternică şi raţională, s-a distins prin telefon marea emoţie de care era cuprinsă la auzul veştii.

L-au sunat apoi pe Mircea pe celular, care le-a răspuns că este în maşină.

I-au cerut să tragă pe dreapta şi i-au transmis vestea. Mircea are o fire comunicativă şi directă, veselia lui a fost mai zgomotoasă şi a zis că regretă că nu este şi el aici, să fi primit vestea direct prin viu grai.

Am sunat-o după aceea pe bunica de la Oradea şi pe cea de la Sebiş şi evident că amândouă s-au bucurat şi ele.

Eu m-am sacrificat şi am băut un whisky, închinând cu viitorul tătic, în cinstea nepotului.

Unchiul şi mătuşa, aici de faţă, nu au putut închina. Cu răcoritoare nu se închină!

Înainte de culcare i-am mai urat (a câta oară?) Mădălinei să-şi ducă cu bine sarcina până la capăt!