vineri, iulie 24, 2009

24 Iulie - Observatorul Lick

Astăzi vom merge să vizităm Observatorul Astronomic Lick situat pe un munte din împrejurimile San Jose-ului.

Am plecat împreună cu Mihai şi Mădălina pe la prânz, întâi la Cotsco, să luăm benzină şi să facem cumpărături, iar apoi spre Muntele Hamilton, la est de Santa Clara.

La Cotsco.

Alimentaţie variată.



Cumpărăturile de deasupra.
James Lick a fost un om întreprinzător care în a doua jumătate a secolului al XIX-lea a făcut în San Francisco o avere de câteva milioane de dolari.

Pentru a rămâne o amintire despre el după moartea sa, prietenii l-au sfătuit să finanţeze construirea unui obiectiv cultural sau ştiinţific. Tot ei au propus ca acesta să fie un observator astronomic. Lick a fost de acord şi a spus că va începe construcţia pe un teren al său din centrul San Francisco-lui. Prietenii l-au lămurit că într-un oraş cu aproape 200 de zile cu ceaţă pe an, un observator astronomic ar avea un randament foarte mic. Atunci Lick a propus ca observatorul să fie amplasat pe dealul din depărtare care se vede de la fereastra dormitorului său. Acesta era Muntele Hamilton, înalt de aproape 1400m.

Lick a pus la dispoziţie suma de 700000 de dolari, o sumă uriaşă pentru anii 1870, dar cu condiţia ca municipalitatea să construiască drumul de acces.

În trei ani drumul a fost construit, a fost un drum cu foarte multe serpentine, pentru ca panta maximă să nu depăşească 6%, astfel ca să poată fi utilizaţi caii de tracţiune.

Noi am urcat pe acelaşi drum, doar că între timp, acesta a fost asfaltat.

Din parcarea observatorului era o privelişte impresionantă, asupra Văii Siliconului, adică asupra lui San Jose şi a împrejurimilor sale.

Pe Muntele Hamilton...

La Observatorul Astronomic Lick.

Se vede întreaga ...

Vale a Siliconului.





Turiştii aflaţi acolo am fost introduşi în sala lunetei şi o ghidă a prezentat pe scurt istoria acestui obiectiv.

 Construcţia observatorului a început în 1876, cu un an înainte de moartea lui Lick.

Luneta de 36 de inci.



Luneta, cea mai mare din lume atunci, cu un diametru de 36 de inci (0,9m) a fost dată în funcţie în 1888. Este diametrul maxim al unei lentile de randament, deoarece la diametre mai mari, lentila face să apară aberaţiile de sfericitate şi observaţiile astronomice vor fi eronate.

Lentila lunetei a fost şlefuită la Paris. Adusă aici s-a constatat că ceva nu se potriveşte. A trebuit să fie trimisă din nou la Paris, s-a remediat şi abia în anul menţionat mai sus observatorul a devenit funcţional.

La inaugurare, rămăşiţele pământeşti ale lui James Lick au fost depuse la fundaţia observatorului, care a fost primul observator astronomic montan din lume. El a devenit proprietatea Universităţii din California cu sediul, bineînţeles, în San Francisco.

Locul ales de Lick s-a dovedit foarte bun, existând aici peste 330 de nopţi senine pe an.

Pe coridor.

Mormantul lui Hamilton.







Şoseaua cu serpentine.

Cupola.





În anii 1970, datorită dezvoltării oraşului San Jose şi a puternicei sale iluminări nocturne, cercetările astronomice de la Lick au fost perturbate de poluarea luminoasă apărută. S-a pus chiar problema mutării observatorului în zona Monterey, dar nu s-a putut efectua din lipsă de fonduri. Municipalitatea din San Jose a rezolvat problema în 1980, de când pentru iluminatul stradal în oraş se folosesc numai lămpi cu vapori de sodiu, a căror lumină galbenă nu mai deranjează observaţiile astronomice de pe Muntele Hamilton.

Aici la 1400 de metri nu mai bătea plăcuta briză din San Jose şi ca urmare era o căldură uscată, destul de greu de suportat.

După ce am vizitat cupola lunetei şi împrejurimile imediate, am hotărât să mergem să vizităm şi cupola noului telescop a cărui oglindă are diametrul de 120 de inci (3 m). Aceasta era situată la vreo 500 m de vechea cupolă. Drumul pietonal ditre ele este străjuit de măslini, destul de mari dar tineri, care nu fac încă fructe.

Spre telescopul...
De 120 de inci.






Ziua la cupola telescopului nu se află personal, dar turiştii pot intra pe hol unde este o expoziţie cu istoricul telescopului care, am aflat că, are o greutate de 275 de tone.

Holul cupolei telescopului.
Am coborât aceaşi drum plin de serpentine şi am ajuns acasă în jurul orei 7 seara.

Ne-am schimbat şi Betty a plecat înainte la piscina mare, să ocupe un loc, unde împreună cu Mihai şi Moni vom face un barbeque.

Când am ajuns şi noi cu ustensilele, locul era deja ocupat de Betty, dar nu era aglomeraţie şi din cele 4 grătare existente numai încă unul se mai folosea.

Am făcut mici, frigărui şi friptură de pui la grătar în timp ce copiii făceau baie. Au sosit şi Ami cu Nicu, doi foşti colegi de liceu de-ai lui Mihai de la Cluj.

După apusul soarelui atmosfera s-a răcit brusc şi a început să fie un frig mai tare decât altă dată.

După terminarea mâncatului am fost nevoit să merg acasă să mă încălzesc. Nu după mult timp au sosit şi restul trupei la noi, goniţi de acelaşi frig californian nocturn .

Am văzut un film titrat în româneşte de pe un DVD şi după plecarea musafirilor ne-am culcat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu