20 iulie - Santana Row

Aproape zilnic făceam plimbări, pe trotuarele curate, făcute dintr-un beton special, cu un grad de elasticitate mai mare decât al asfaltului şi bordate pe o parte cu un strat de gazon verde, menţinut tot timpul la aceiaşi dimensiune. De multe ori eram singurii pietoni pe o distanţă de mai mulţi kilometri (sau aici, de mai multe mile). Între plimbări mergeam la piscină, astfel că am ajuns să fim aproape la fel de bronzaţi ca şi mexicanii.

Luni, în 20 iulie copiii au hotărât să ne ducă să vizităm un cartier al San Jose- ului Santana Row. Cartierul este nou, a fost dat în folosinţă în 2002. Deşi se află la graniţa dinspre nord al oraşului, pare a fi centru său. Are o stradă principală lungă cam de 800 de m (1/2 milă) şi mai multe străduţe care pleacă din aceasta.

Am găsit fără dificultate un loc, într-o imensă parcare subterană, care era şi gratuită. Acolo am lăsat maşina şi ne-am dus pe o terasă.

Aici am luat cafea sau prăjituri, după preferinţă şi apoi am ieşit la plimbare.

Strada principală este foarte folosită la plimbări, mai ales în weekend, când marea de pietoni circulă pe ea aşa cum se circula în anii 1960, pe Corso la Timişoara, în timpul studenţiei mele. Astăzi nu este weekend, deci nu sunt foarte mulţi pietoni plimbăreţi pe ea.

În tot timpul plimbării m-am simţit foarte bine şi numai într-un târziu mi-am dat seama de ce. Cartierul acesta seamănă extraordinar de mult cu un cartier elegant dintr-un oraş european. Specificul american al cartierului este curăţenia, poate puţin exagerată. Ea este întreţinută de o armată de oameni de serviciu, aşezati cam din 50 în 50 de metri.

Parcă am fi undeva în Europa.

Pe stradă trec alene multe maşini europene, BMW, Mercedes, Lamborghini, etc.

Majoritatea magazinelor sunt cu articole de lux, dar şi cele cu articole de largă folosinţă sunt foarte scumpe. Am intrat într-un magazin de menaj, unde un set de cuţite de bucătărie costa 199,99 dolari, cam de cinci ori mai mult decât în restul oraşului. Erau cuţite fabricate în Europa, de către muncitori care aveau mâna stângă legată la spate, cuţite care au fost transportate în America în cabinele de lux ale transatlanticelor. Numai aşa se justifică preţul lor exagerat!

O cratiţă mai mare, similară cu cea cumpărată de noi de la Ranch cu 30 de dolari, costa aici 150.

Cartierul este scump şi la chirii şi la preţurile din restaurante. Există aici şi un Hotel Valencia, unul din cele mai luxoase nu numai din San Jose, ci din San Francisco Bay Area.

Locuitorii lui Santana Row sunt oameni bogaţi şi invidioşii care nu-şi permit să locuiască aici, îi cataloghează pe aceştea drept snobi.

După vreo două ore am plecat din Santana Row, am mers la un magazin Cotsco, de unde am luat o pizza mare, care a fost cina noastră de azi.

Cina.

Pizza...

Pepperoni.