Ziua Solstiţiului de vară

Astăzi este ziua Solstiţiului de Vară. Evenimentul s-a produs la 1 şi 59 ora Olandei.

Noi ne-am trezit cu şapte ore mai târziu, am luat micul dejun şi am ieşit la o mică plimbare în împrejurimi. Afară era destul de rece, era înnourat şi bătea vântul. Chiar din Belgieplein începe un parc prevăzut cu o alee betonată de plimbare şi o pistă pentru biciclişti care şerpuiesc printr-un spaţiu verde format dintr-o peluză veşnic cosită la timp, flori de tot felul şi copaci, între care predomină teii.

Prin parc.

Se scuturau toţi trandafirii.

La capătul aleii este un canal pe care înoată raţe sălbatice, pescăruşi, cormorani şi alte păsări de apă. Am trecut apoi într-un alt parc unde ne-am plimbat pe o cărare de-a lungul altui canal, admirând pe malul opus nişte vilişoare cu două niveluri şi cu câte o ambarcaţiune în faţa casei.

Vedere de...

Pe...

Malul opus.

La capătul parcului am traversat un bulevard şi trecând pe lângă biserica de cartier Sf.Paul am intrat într-un al treilea parc, lung cam de un kilometru care iese în strada Tussemeer din cartierul Osdorp. Aici a început o mică ploaie care ne-a făcut să ne întoarcem acasă pe acelaşi traseu, dar acum mult mai repede.

În alt parc.

Pe scenă, ca Georgiana la Cântarea României.

Am ajuns acasă, am luat masa de prânz şi după o mică siestă am plecat cu tramvaiul în centru.

Am revenit acasă.

Ne-am dus până la staţia finală Central Station, gara centrală a Amsterdamului, din apropierea căreia am luat bilete pentru o plimbare de o oră cu vaporaşul pe principalele canale.

Am plecat de la debarcader, am trecut în port, apoi pe Amstel şi în principal pe canalele Herengracht şi Prinsengracht.

Aşteptând vaporaşul.

La debarcader.

Cu Sfântul Nicolaie în fundal.

Pe vaporaş.

Coreianul cu fetiţa.

Pe Amstel.

Cele 7 poduri coliniare.

Prinsengracht...

Nr. 234 D.

Unde am locuit în 2001.

Am revăzut casa în care am locuit în 2001.

După ce am revenit în apropierea Gării Centrale, am mers pe jos până în Dam

Kilometrul 0 al Olandei.

Se văd suporteri ai echipei Olandei.

Din Dam ne-am prelins prin aglomeraţia din Cartierul Roşu până la restaurantul chinezesc New King, foarte bine cotat, care fără a fi un local de lux are o mâncare excelentă. Foarte mulţi chinezi mănâncă aici, asta fiind o garanţie dată calităţii mâncării. Am aşteptat până s-a eliberat o masă şi am comandat cinci feluri de mâncare pe bază de porc, pui, peşte şi legume gătite în mod tradiţional. Localul s-a cam golit, pentru că urma să înceapă meciul de fotbal Olanda-Rusia şi populaţia s-a retras pe la televizoare. Împotriva previziunilor, am reuşit să mâncăm întreaga cantitate de mâncare şi încet ne-am dus spre tramvaiul de Sloten.

Am ajuns să vedem numai repriza a doua a meciului şi ne-am întristat de înfrângerea meritată a Olandei.

Ne-am mai uitat puţin la televizor, în timp ce familia Timar era în focul, mai ales a selectării şi apoi a împachetării lucrurilor pentru Mallorca. După ce greu s-au decis, bagajul a fost definitivat şi ne-am dus cu toţii la culcare.