Oradea-Regensburg

Celularul ne-a trezit la ora 4 şi 30 şi peste o jumătate de oră eram în graniţă, unde pe partea ungurească ne-au controlat paşapoartele un cuplu mixt de graniceri, unul român şi altul ungur. După un minut eram trecuţi în Ungaria şi rulam cu viteză ridicată pe şoselele lor, care sunt mai bune decât ale noastre şi ce e mai important, libere la ora aceea.

Am oprit pe M5 în ultima parcare înainte de Budapesta unde am mâncat, am băut câte o cafea şi am cumpărat "matricza".

Ne-am continuat apoi drumul până la graniţa cu Austria unde am cumpărat "vigneta".

Înainte de Linz am oprit într-o parcare care este "loc de odihnă" şi nu se poate să treci prin Austria fără să mănânci o prăjitură de-a lor.

În Austria.

Înainte de prăjitură.

După prăjitură.

Cu glicemia aranjată.

Am mers apoi mai departe, am trecut în Germania şi rulând cum trebuie pe autostrada nemţească, la ora 13 şi 30 eram la Regensburg în faţa hotelului. Parcursesem peste nouă sute de kilometri.

Am avut noroc că recepţionera era acolo şi ne-a dat camerele, pentru că Rodica nu se mai sinţea bine încă din Austria. Am renunţat la ieşirea în Regensburg să vizităm catedrala, aşa că am mâncat şi ne-am odihnit. Mai spre seară noi şi Ghiţă am ieşit prin împrejurimi, în timp ce Rodi dormea.

Hotelul din Regenburg.

După o plimbare ne-am dus la un restaurant al şoferilor unde am băut câte o halbă mare de bere nemţească şi apoi am revenit la hotel să vedem meciul de fotbal Germania-Portugalia, câştigat în final de nemţi.

În camera hotelului...

Înainte de meci.

După meci ne-am culcat şi am dormit bine, contribuind la aceasta şi oboseala acumulată în ziua respectivă.