Spre Amsterdam

În zori Timarii au părăsit insula cu un zbor care decola la ora opt iar noi urma să decolăm seara pe la ora zece.

Timarii decolează.

La ora 8 dimineaţa.

Cum apartamentul trebuia predat la ora 11 şi eu eram bolnav, a trebuit să închiriem un studio mai mic contra a 30 de euro unde să stăm până la ora şapte când venea autocarul după noi să ne ducă la aeroport. Am petrecut duminica în acel studio, format din cameră, bucătărie şi baie. Ne-am uitat la televizor şi la ora stabilită am luat autocarul spre aeroport.

Aşteptăm autobusul.

Întâi...

În hol...

Apoi în faţa complexului.

După ce am făcut checkin-ul ne-am dus la poarta de plecare, unde pe un panou albastru era trecut avionul nostru, tot al companiei Transavia, care întârzia la început 45 min, apoi 1 h 15 min şi în final s-a dovedit a întârzia 2 ore.

În sală exista un televizor unde se transmitea meciul de fotbal Spania-Germania (1-0) din finala Euro 2008. Cum era o mare de public care se uita la meci, eu nu m-am uitat pentru că trebuia să stau foarte departe de televizor şi de acolo nu-i puteam distinge pe jucători.

În Aeroportul...

Palma de Mallorca.

După meci ne-a sunat Mihai care şi el era în aeroport la San Jose, unde l-a vizitat pe cumnatul său şi avionul lui de New Orleans deasemenea avea întârziere. Amândoi am transmis cuvenitele lozinci la adresa celor două companii aviatice.

În jurul miezului nopţii am decolat din Palma şi fără incidente am ajuns la Amsterdam. Am aşteptat să ne vină bagajele şi cu ele am ieşit spre staţia de autobus.

La ora asta circula câte un autobus din oră în oră. Nu am nimerit locul cu staţiile de autobus şi am ajuns la linia taximetrelor. L-am întrebat pe un taximetrist, care în microbusul său de opt pasageri îmbarca doi, unde sunt autobusele. A zis că sunt pe o linie paralelă şi ne-a întrebat unde vrem să mergem. I-am spus şi ne-a invitat în taximetrul lui, zicând că merge în zonă. Ne-a dus până lângă blocul nostru şi când să-i plătim nu i-a trebuit nimic, zicând că a venit în aeroport după nişte prieteni şi fiindca, tot eram în drumul său, ne-a luat şi pe noi fără nicio pretenţie materială. I-am mulţumit pentru gest şi i-am spus lui Betty că aşa noroc nu am mai avut niciodată. O să încerc şi eu să mă revanşez în mod asemănător faţă de un olandez.

În casă Ghiţă ne aştepta la televizor, deoarece nu ştia dacă avem sau nu cheile la îndemână. I-am mulţumit şi s-a dus şi el să se culce. Era aproape ora patru.