vineri, martie 20, 2015

Croaziera 2018

Oraș: Amsterdam
Coordonate geografice: 52g21m8s N;  4g50m58s E
Țara: Olanda
Populația: 750000 locuitori
Data sejur: 13 Mai
Locuința: Costa Mediterranea cab 4110

13 Mai. După ce am ajuns cu peripeții la nava Costa Mediterranea, acostată, nu în portul de pasageri, ci în Westpoort, am predat bagajele, am primit un număr și am trecut în sala de așteptare.

Așteptăm... 

Îmbarcarea
Când a fost strigat numărul nostru, cam pe la ora 14 și 30, ne-am prezentat la un ghișeu, de unde am ieșit la cheiul unde era ancorată nava.

Costa Mediterranea...

În spatele nostru

Am urcat pasarela și ajunși pe navă, în primul rând ni s-a urat bun venit și ne-au invitat să facem fotografii, pe care în lungile seri de iarnă să le arătăm strănepoților, povestindu-le despre această minunată croazieră.

Bun...

Venit...

Pe...

Navă
Am luat liftul, am coborât la Puntea 4 și am intrat în cabina, care deschisă, își aștepta noii locatari. Bagajele nu sosiseră încă, dar am găsit cardurile de bord, Diario di Bordo, din ziua de 13 mai, varianta în limba franceză și numele stewardului care se îngrijește de cabina noastră. Surpriza plăcută era faptul că aveam la cabină o ușă dublă care se putea deschide, dar nu se putea ieși pe acolo, cabina nefiind cu balcon. Este o evoluție față de anul trecut!

Culoarul de intrare

Ușă...

Spre...

Mare

Patul (ca pentru 4 persoane)

Televizorul

Cardul de bord; avers

Cdb; revers

Cdb; revers

Stewardul
Ne-au fost aduse pe rând valizele și am transferat lucrurile din ele în dulapuri.

La difuzoarele din cabine s-a anunțat în trei sau patru limbi că la orele 16, la un anumit sunet al sirenei, toți pasagerii îmbarcați la Amsterdam să fie prezenți la Teatrul Osiris de la Puntea 2, îmbrăcați cu vestele de salvare. Este un exercițiu de alarmare!

La semnal am ieșit, am fost conduși la Puntea 3, care de fapt este Promenada navei și acolo ne-am ocupat locurile în cazul unui eveniment care va face necesară părăsirea navei.

La exercițiul...

De

Alarmare
După terminarea alarmei am revenit în cabină. Prin ușa descrisă mai sus am văzut că a început să plouă. Ne-am luat niște haine și am urcat cu liftul la Puntea 9, punctul terminus al lifturilor.

Nu eram prea mulți doritori de a asista la plecarea navei din Amsterdam. Ceremonia era foarte asemănătoare cu cea de plecare din port a navei Costa Pacifica, în croaziera de anul trecut din Mediterana. Și aici, la comanda Partenza a căpitanului Giacomo Longo, nava se desprindea de la chei în timp ce Andrea Bocelli cânta pe toate punțile de sus Con te Partiro.

Părăsim Amsterdam

Pe o ploaie rece

În timp ce Andrea Bocelli cântă...

Con te Partiro
Am revenit la cabină și ne-am îmbrăcat pentru cină. Aceasta se va desfășura în fiecare seară  după ora 18 și 30 la restaurantul Argentieri de la Puntea 2, masa 35.

Ajungând la fața locului am văzut că masa noastră era de două persoane.  Chelnerul, care mai târziu aveam să aflăm că era filipinez, ne-a adus meniul și am văzut că structura cinei era ca și anul trecut în cealaltă croazieră. Erau mai multe mâncări la alegere la Antipasti, Primi Piatti, Secondi Piatti și Dolci.

Noi, în ultimii ani mâncăm destul de puțin sau deloc la masa de seară. Așa că din mulțimea de feluri am ales foarte puțin și din ce am ales am mâncat deasemenea puțin.

Prin hublourile imense ale restaurantului se vedea că nava plutește pe un canal care leagă Amsterdamul de Marea Nordului.

Restaurantul Argentieri

La masa 35

Navigăm pe canal
La masa din stânga noastră stătea un cuplu, cam ca noi, care vorbeau franțuzește. Am intrat cu ei în vorbă și am aflat că sunt belgieni francofoni. Locuiesc tocmai în orășelul Bastogne, unde nemții s-au luptat cu americanii în decembrie 1944 în timpul Ofensivei din Ardeni. Și ei s-au păcălit cu portul de îmbarcare din centrul Amsterdamului și ca și noi au trebuit să vină cu un taxi în Westpoort.

După cină am mers la un birou unde se poate face un transfer de pe cardul nostru bancar pe cardul de bord. Acesta este cel mai important document al nostru pe navă: numai cu cu el putem să ne îmbarcăm și să debarcăm, numai cu el putem achita cumpărăturile pe care le facem la magazinele, barurile, restaurantele de pe navă și nu în ultimul rând numai cu el putem folosi navetele Costa, pentru a intra , a ieși, sau a traversa zonele portuare.

Coadă la biroul de transfer
 Am revenit la cabină și aici l-am cunoscut pe steward, care ne-a dat încă două perne și am stabilit cu el când să facă curățenie în cabină.

Deși nu simțeam că nava se deplasează, hula dulce a valurilor a contribuit la somnul adânc din prima noapte de croazieră.

Oraș: Zeebrugge
Coordonate geografice: 51g20m24s N ;  3g12m19s E
Țara: Belgia
Populație: 120000 locuitori împreună cu Brugge al cărui port este
Data sejur: 14 Mai
Locuința: Costa Mediterranea cab 4110

14 Mai. Ne-am trezit la ora 5 și 45, ne-am odihnit și înainte de 7 ne-am dus să luăm micul dejun. Am fost tot la restaurantul Argentieri, acesta fiind mai aproape. Un chelner ne așeza, în ordinea sosirii la mese, astfel ca toate locurile să fie ocupate. Apoi mergeam la bufet unde ne alegeam din mulțimea de mâncări expuse și veneam la locurile noastre de la masă.

Am revenit în cabină și ne-am făcut toaleta de dimineață.

La ora 8 și 30 ne-am dus la Teatrul Osiris, unde trebuia să ne adunăm toți cei care facem excursii din portul Zeebrugge.

Noi ne-am rezervat de pe internet câte o excursie în fiecare din porturile unde ancorează nava și am precizat limba în care dorim să vorbească ghidul. Prețul excursiilor ni s-a tras automat de pe cardul de bord, încărcat acum cu cardul bancar.

La Teatrul Osiris am asistat la o mostră de ineficiență italiană. Angajatele Biroului de Turism de pe navă erau urcate pe scenă și-i chemau la microfon pe excursioniști să le dea câte un ecuson cu numărul autocarului. Cum nu toți erau prezenți, îi chemau de la microfon încă o dată pe cei care absentaseră. Aceștia bineînțeles că încă nu veniseră, așa că evenimentul se repeta în continuare. Când în sfârșit terminau cu un autocar se trecea la următorul și se cam întâmpla la fel ca și la precedentul.

Ineficiență...

Italiană...

La teatrul Osiris


Am ajuns și noi să fim ecusonați, așa că am debarcat și ne-am dus la autocar. Când am ocupat locurile era ora 9 și 45.

Afară bătea un vânt cum n-am mai întâlnit decât în urmă cu 50 de ani, când în armată, slujindu-mi Țara și pe comandantul suprem, trăgeam cu tunul pe un poligon din apropierea Galațiului.

Nava... 

Privită din autocar

Am ales o excursie la Brussel și nu la Brugge, pentru că deși acesta din urmă este unul din cele mai frumoase orașe ale Europei, noi în trei zile din iulie 2001 putem spune că am văzut tot ce se putea vedea în micuțul oraș (vezi Părinți - Jurnale de Călătorie Bruges 2001).

Brussel este capitala Belgiei, una din cele trei capitale ale UE (alături de Strasbourg și Luxemburg) și nu în ultimul rând Sediul NATO.

Zeebrugge este portul orașului Brugge (deși sunt francofon, folosesc denumirile în flamandă), de care este legat printr-un canal de vreo 12 km. Este al doilea port al Belgiei, după Antwerp (Anvers)și este într-o continuă dezvoltare.



Am ieșit cu autocarul din port și din Brugge am ajuns la autostrada de Brussel.

În Brugge
În autocarul nostru (nr 40) se dădeau explicații în limbile italiană și franceză. Ghidul vorbea rar limba italiană și oarecum îngrijit, astfel că înțelegeam aproape totul din expunerea lui în această limbă. În franceză mai făcea unele mici greșeli (sesizate de Bibi), dar și pe aceasta o vorbea mai rar așa că înțelegeam destul de bine. Ne-a spus că a fost profesor de neerlandeză și pe parcursul excursiei ne-am convins că este un naționalist flamand.

După o oră și jumătate autocarul a făcut o haltă de scurtă durată, într-o parcare din jurul localității Dilbeek.

Într-o parcare...

Pe autostrada E40...

În apropierea capitalei

După mai puțin de 15 km am oprit din nou, de astă dată la primul obiectiv al vizitei noastre: Atomium.

Este locul pe care în 1958 s-a ținut Târgul Mondial Expo-58. Din 1956 s-a construit monumentul dedicat acestui eveniment, care reprezintă molecula de fier. Înălțimea lui depășește 100 de metri și a fost renovat timp de doi ani până în 2006 ( la 50 de ani de la începutul construirii lui).

Autocarul a parcat cam la 100 m de monument. Ghidul ne-a dat o pauză de o jumătate de oră și noi, de voie am vizitat împrejurimile.

Atomium














Partea a doua a vizitei, în capitala belgiană a fost un tur al Brussel-ului, făcut cu autocarul.

Am trecut prin mai multe cartiere, unele centrale, altele periferice și am văzut un oraș curat, cu clădiri frumoase, unele vechi de mai multe secole, altele ridicate în ultimii 50 de ani. Multe dintre ele erau celebre și cu competență ne-au fost prezentate de ghid.

Pagodă

Brussel din autocar






Când am ajuns în preajma Pieții Regale, autocarul a oprit și noi am putut admira statuia lui Godefroid de Bouillon. Este o statuie de bronz amplasată în piață în 1848, fiind prima statuie ecvestră din oraș.

Godefroid de Bouillon a fost duce al Lotharingiei Inferioare și unul din conducătorii Cruciadei I. După asediul din 1099 a devenit primul suveran latin al Ierusalimului. Nu a vrut să se încoroneze ca rege, spunând că el nu va purta o coroană de aur știind că Iisus a purtat o coroană de spini. În anul următor moare, în urma unei boli, zic creștinii, sau ucis de o săgeată zic cronicile musulmane. În ziua de Crăciun al aceluiași an, fratele său Balduin este încoronat ca rege al Ierusalimului.

Statuia ecvestră...

Din bronz...

A lui Godefroid de Bouillon

După căderea lui Napoleon, teritoriul belgian a fost alipit Regatului Unit al Țărilor de Jos, condus de un rege olandez. Cum populația teritoriului era majoritar catolică, iar a provinciilor din nord protestantă, între ele au izbucnit conflicte care au culminat cu Revoluția belgiană din 1830, în urma căreia Belgia devine independentă

Un alt obiectiv vizitat în fugă a fost Parcul Jubileului (Jubelpark, respectiv Parc du Cinquantenaire) creat în 1880 cu ocazia aniversării a 50 de ani de la independența Belgiei.

Arcul Jubileului

Sau Arcul Semicentenarului
În acest parc sunt mai multe muzee: A Armatei, A Aviației, A Automobilului și cel Regal de Artă și Istorie.

Am continuat turul cu autocarul, până la Catedrala Sf. Michael și Sf. Gudula.






Biserica în stil roman Sf. Michael exista în secolul al XI-lea. Atunci au fost transferate în ea moaștele sfintei Gudula, născută în Brabant în anul 646 (cu 1300 de ani înaintea mea). În secolul al XIII-lea biserica a fost renovată în stil gotic și apoi a fost mărită în secolele al XIV-lea, al XV-lea, al XVII-lea și al XIX-lea devenind Catedrala Sf. Michael și Sf. Gudula. A fost restaurată de mai multe ori în secolul al XX-lea, ultima dată înaintea nunții prințului moștenitor Philippe cu prințesa Mathilda, din decembrie 1999.

Dacă era după ghid, vizitarea bisericii ar fi fost foarte expeditivă. Noi am mai rămas încă înăuntru după ce el a ieșit împreună cu ceilalți excursioniști.

Graficul construcției catedralei

Imagini din catedrală

Grupul

Amvonul



Este foarte luminoasă















Lumânări...

Pentru...

Morții noștri

Spre ieșire
Grupul stătea afară, în fața catedralei și a mai stat încă destul timp și după venirea noastră. Ghidul tocmai explica cum că în Brussel este o populație de limbă neerlandeză de peste 70%, în timp ce școlile de această limbă sunt numai în proporție de 30%. Afirmația lui este contrazisă de statistici. 90% din populația capitalei (valoni, flamanzi și străini) vorbesc limba franceză.  Încă imediat după independență, elita, chiar și cea flamandă vorbea franceza, o limbă, atunci, rafinată, limba diplomației și a culturii. Astfel că franceza a fost folosită de o parte din ce în ce mai mare a populației. În școală sunt învățate ambele limbi și marea majoritate a belgienilor le vorbesc pe amândouă, cu mai multă sau mai puțină dragoste.

Catedrala...

Văzută...

Din exterior
Suntem în a treia etapă a vizitei, plimbare pe jos prin centrul orașului.

Chiar din fața catedralei am intrat într-un mic parc și am trecut pe lângă bustul regelui Baudouin I. Statuia îl reprezenta tânăr, așa cum arăta în 1951, la vârsta de 21 de ani, când a devenit suveran al Belgiei, după abdicarea tatălui său. A domnit până la moartea sa în 1993, survenită în timpul unei vizite în Spania.

Bustul regelui Baudouin I
În Brussel sunt trei statui unde personajele fac pipi. Una este a unei fetițe cuoscută sub numele de Jeanneke Pis. Cea mai celebră, care și este simbolul orașului, este a unui băiețel și este cunoscută sub numele de Manneken Pis. Cea mai nouă, din 1998, este a unui câine, care și el comite actul fiziologic și are numele Zinneke Pis.

În plimbarea noastră per pedis le-am văzut pe primele două. Fetița se află pe o stradă laterală, îngustă, care este și fundătură. Este închisă cu un grilaj, probabil ca vreun iubitor de artă să nu o fure!  Statuia este din calcar, cu înălțimea ceva mai mare de o jumătate de metru și este relativ recentă, din anul 1987.

Jeanneke Pis

Zăvorâtă în dosul grilajului.
Există mai multe legende referitoare la Manneken Pis. Ghidul ne-a spus că majoritatea sunt false, inventate în scop turistic. Se pare că mai aproape de adevăr este că unui om bogat din oraș i-a dispărut copilul, în vârstă de aproximativ doi ani. Tăticul îngrijorat a organizat echipe de căutare care s-au răspândit peste tot, în toată urbea. A doua zi dimineața băiețelul a fost găsit făcând pipi într-o grădină din preajma casei. În acea grădină tăticul fericit a amplasat o statuie care îl reprezenta pe băiețel comițând respectivul act. Acesta s-a întâmplat prin secolul al XIV-lea.

Respectiva statuie a dispărut, probabil a fost furată, dar în anul 1618 este consemnat faptul că actuala statuie de bronz exista în oraș. Este opera sculptorului Hieronimus Duquesnoy, are înâlțimea de aproximativ 60 cm și a fost amplasată lângă Piața Mare până în 1965. Atunci a fost înlocuită cu o copie, originalul fiind depus la Muzeul orașului Brussel (Broodhuis sau Maison du Roi). Tot aici se află peste 700 de costume ale băiețelului, la anumite evenimente fiind îmbrăcat cu câte un astfel de costum.

Manneken Pis

Înconjurat...

Întotdeauna...

De turiști

Acum de Bibi

Și de Bubu



Printre altele, Belgia este și țara ciocolatei! O mare contribuție la asta o are capitala sa unde își au sediul două dintre cele mai mari companii producătoare de ciocolată din lume. Peste tot, dar mai ales în zona centrală, se află numeroase magazine unde se vinde, poate, cea mai bună ciocolată din Europa. De remarcat sunt cele aflate în Galeriile Regale Sfântul Hubert.

Galeriile au fost inaugurate de regele Leopold I în 1847 și sunt în număr de trei. Două sunt mai mari, având lungimea de peste 100 de metri, Galeria Regelui, respectiv a Reginei și una mai mică așezată lateral, Galeria Prințului. Se găsesc aici peste 50 de buticuri unde se vând obiecte de lux (inclusiv ciocolată), există deasemenea cafenele, restaurante, un teatru și un cinematograf.

Magazine de ciocolată
Animație

În Galeriile Regale...

Sfântul Hubert
Ne-am deplasat spre Piața Mare, trecând pe lângă o sculptură a lui Julliann Dillens, care din 1898 este expusă în stradă. Dacă trecătorii ating piciorul statuii, atunci cu siguranță vor avea noroc! Statuia este din bronz, are patina învechită datorată secolului de existență, înafară de respectivul picior care are aceeași culoare, proaspătă, ca la inaugurare.

Statuia lui Julliann Dillens

Expusă în stradă

Bibi va avea noroc!
Piața Mare (Grote Markt sau Grand Place) este piața centrală a capitalei belgiene. Are o formă dreptunghiulară cu dimensiunile de 110x68 m și este înconjurată, printre altele, de Casele Breslelor (Guild Houses), Primăria (Stadhuis sau Hotel de Ville) și de Casa Regelui (Broodhuis sau Maison du Roi).

Pe acest loc exista o piață în aer liber încă din secolul al XI-lea care s-a dezvoltat odată cu orașul. În secolul al XV-lea s-a construit aici în trei etape Primăria. Turnul ei are aproape o sută de metri înălțime și în vârf se află statuia Arhanghelului Mihail, patronul orașului, care ucide un demon. Vis-a-vis de Primărie ducele de Brabant a construit în prima jumătate a secolului următor Casa Regelui (unde de fapt nu a locuit niciun rege). Tot atunci negustorii bogați și breslele și-au construit case de-a lungul laturilor pieței.

Spre sfârșitul secolului al XVII-lea armata lui Ludovic al XIV-lea execută un atac de artilerie împotriva Primăriei și distruge aproape în întregime piața. În următorii ani ea a fost reconstruită și s-a reușit o îmbinare armonioasă între stilurile, gotic, baroc și Ludovic al XIV-lea.

Începând din 1971 în Piața Mare se amenajează în luna august al fiecărui an impar un imens covor de flori, format în majoritate din begonii de diferite culori, care se așează pe o suprafață de aproape două hectare sub diverse forme. Fiind un an par și în plus nefiind luna august noi nu ne-am putut bucura de vederea respectivului aranjament floral.

În Piața Mare

Clădirea...

Primăriei

Cu turnul...

De 96 de metri

Casa Ducilor de Brabant

Casele Breslelor
Guild Houses





Casa Regelui


Primăria




Ghidul ne-a dus într-un colț al pieții unde o tăbliță amintea că în respectiva clădire a locuit cândva Karl Marx. Nu s-a putut abține și ne-a vorbit prea elogios, zic eu, despre acest ziarist german de etnie evreiască. Hei ghidușule, se vede că nu ai trăit în nicio societate socialistă mai puțin sau mai multilateral dezvoltată! De fapt casa marelui dascăl al omenirii servea drept reper, unde să ne întâlnim peste o oră.

Am traversat piața și am luat loc pe terasa unui restaurant. Cum să fii în Brussel și să nu mănânci un cornet de frites (cartofi prăjiți), cu maioneză și să nu bei o bere belgiană? În momentul în care chelnerul ne-a servit cu cele două sortimente, pentru prima dată în acea zi a apărut soarele.

Pe terasa lui Brussels Brasserie

Din Piața Mare.
După ce ne-am terminat conzumația am mers pe câteva străduțe din jurul pieței unde am cumpărat bineînțeles ciocolată, pentru copii și mai ales pentru nepoate.

Ciocolată...

Belgiană
La ora stabilită ne-am reunit tot grupul la casa lui Marx și am făcut o fotografie împreună.

Grupul
Am mers pe jos la parcarea autocarului și acesta ne-a dus spre Zeebrugge. Ghidul a început să-și etaleze cunoștințele sale de civilizație italiană, cântându-ne la microfonul autocarului, șlagărul întregului continent european al anului 1959 Marina-Marina, lansat atunci de Rocco Granata.

Ajunși în port am coborât din autocar și am constatat că vremea era la fel de neprietenoasă ca dimineața la plecare.

Am urcat pe navă și nu am mai luat masa de prânz, după cartofii din Piața Mare, ci ne-am dus direct în cabină.

După-amiază la ora 5 am părăsit portul belgian tot în acordurile melodiei lui Andrea Bocelli, Con te Partira.

La cină ne-am întreținut cu vecinii noștri belgienii. Chiar de la început chelnerul nostru ne-a deschis o sticlă de vin roșu de Sicilia zicând că este din partea casei. Mai târziu, la întrebările noastre a spus că este din partea lui Maitre d'Hotel, șeful acestui restaurant și a celui aflat deasupra lui. La sfârșitul cinei l-am rugat pe chelner să-l cheme ca să-i mulțumim. Maitre a sosit, ne-a spus că locuiește în Brașov și că este originar din Sălaj, tocmai din orașul lui Betty. Am discutat puțin despre situația care ne-a pus față-în-față și i-am mulțumit pentru gest. Ne-a spus că noi suntem singurii români din această croazieră și că ne vom mai întâlni în zilele următoare.

După cină ne-am retras în cabină. Toată noaptea nava, cu o viteză constantă de aproximativ 20 de noduri a străbătut Canalul Mânecii spre Dover. La miezul nopții pe navă s-a schimbat ora, dând ceasul înapoi la fusul orar al Marii Britanii.

Oraș: Dover
Coordonate geografice: 51g07m39s N;  1g18m44s E
Țara: Marea Britanie
Populația: 43000 de locuitori
Data sejur: 15 Mai
Locuința: Costa Mediterranea cab 4110

15 Mai. Telefonul mobil ne-a trezit la ora 6 și 30. Cum afară era foarte întuneric și noi foarte obosiți, mi-am dat seama că ieri când am mutat ceasul, nu l-am dat înapoi ci înainte. Era ora 4 și 30, deci ne-am trezit cu două ore înainte. Eu am mai reușit să adorm și m-am trezit fără telefon la o oră rezonabilă.

Am fost la micul dejun, de astă dată la un restaurant de la Puntea 9, care era foarte mare și era cu bufet suedez și cu zeci, dacă nu sute, de sortimente de mâncare.

Am revenit la cabină și avertizați de Diario di Bordo, am luat cu noi pașapoartele pentru că ne vom aștepta la un sever control al Poliției de Frontieră, datorită migranților care vreau să invadeze Marea Britanie.

Am fost din nou la Teatru Osiris, unde repartiția excursioniștilor la autocare se făcea încet și greoi, exact ca și ieri.

Din portul Dover se puteau face mai multe excursii, inclusiv la Londra. Noi am ales o excursie în care vizitam Canterbury, majoritatea timpului fiind rezervat catedralei.

După un timp am fost repartizați,  ne-am debarcat și am trecut repede, aproape în fugă, prin controlul de frontieră.

Am luat loc în autocar și imediat ne-am îndreptat spre Canterbury.

Nava ancorată în Dover

În autocar

Prin Dover

Stânca albă de calcar a coastei engleze
Teritoriul orașului Canterbury a fost locuit din cele mai vechi timpuri. În secolul I DC era prima așezare a unui trib celtic care ocupa aproape tot Kentul. După ce împăratul roman Claudius a cucerit Britania, în anul 43, romanii au reconstruit orașul, dotându-l cu forum, templu, teatru și băi publice.

După retragerea romană din secolul al V-lea orașul decade, iar peste o sută de ani se așează în zonă o populație saxonă.

La sfârșitul secolului al VI-lea, papa Grigore cel Mare trimite în regiune un călugăr, cel care avea să devină Sfântul Augustin de Canterbury, pentru a-i încreștina pe saxoni.

După ce Augustin și-a îndeplinit misiunea, a construit în oraș o mănăstire și o catedrală, devenind primul Arhiepiscop de Canterbury.

În următoarele două secole catedrala se extinde, iar în secolul al X-lea se înființează o nouă mănăstire benedictină, alături de cea a lui Augustin.

In timpul invaziei vichingilor din 1011 catedrala este distrusă în mare proporție, dar se reconstruiește, în anii următori. La un an de la debarcarea lui Wilhelm Cuceritorul (1066) un incendiu distruge catedrala în întregime.

Normanzii reconstruiesc catedrala, în stil roman, între 1070 și 1077, anul în care a fost și sfințită.

Peste un secol, în 1170 este ucis în catedrală arhiepiscopul de atunci, Thomas Becket, de către patru cavaleri ai regelui Henric al II-lea. Scandalul creat de acest asasinat a făcut ca regele să declare că nu el l-a ordonat și a contribuit ca să se facă anual, un mare pelerinaj în catedrală, în memoria arhiepiscopului, care între timp a fost sanctificat. Aceste pelerinaje au fost benefice atât pentru dezvoltarea edificiului de cult cât și pentru propășirea orașului.

Un nou incendiu distruge peste patru ani catedrala și este reconstruită în stil gotic. Ea devine cea mai importantă biserică din regat, iar Arhiepiscopul de Canterbury are cea mai înaltă funcție în Biserica Catolică Engleză.

După reforma religioasă începută în 1533, regele Henric al VIII-a făurește Biserica Anglicană și Catedrala din Canterbury devine lăcașul fundamental al noii religii. Regele desființează toate mănăstirile și ordinele călugărești, iar în 1538 ordonă distrugerea moaștelor Sfântului Thomas Becket, interzicând pomenirea numelui său.

Catedrala a fost mărită continuu, având astăzi trei nave și deasemenea a fost restaurată periodic, fiind una din cele mai importante construcții religioase din lume.

După al doilea război mondial orașul, destul de distrus de bombardamente și-a restaurat cea mai mare parte a vechilor clădiri, păstrând patina medievală, dar îmbinată cu o mare doză de lux.

Din punct de vedere economic, Canterbury ocupă al doilea loc în Kent, aici contribuind din plin și turismul (numai catedrala este vizitată de peste un milion de turiști anual).

Orașul are trei universități și câteva alte instituții de învățământ superior. Cu cei peste 31000 de studenți Canterbury este orașul cu cel mai mare raport studenți / număr de locuitori din Marea Britanie.

În oraș există mai multe teatre, cel mai mare fiind cel care poartă numele poetului local Christopher Marlowe, celebru și pentru viața aventuroasă pe care a dus-o în epoca elisabetană. Pe lângă spectacole de teatru aici se mai țin și concerte, spectacole de operă, balet și dansuri mai mult sau mai puțin moderne.

Autocarul a intrat în oraș trecând pe lângă fortificațiile care în evul mediu au completat vechile ziduri romane de apărare.

Fortificații...

Medievale...

Ale orașului
Din parcarea autocarului și până la catedrală am străbătut orașul la pas, iar acolo unde a fost cazul, ghidul ne-a vorbit despre obiectivele turistice întâlnite pe traseu.

Cu grupul

Teatrul Marlowe

Povestirile din Canterbury

Statuia lui Marlowe (mică) și a muzei sale (mare)

Teatrul Marlowe

Imagini din oraș



Statuia lui Chauser

Ghidul cu paleta


Bibi cu Chauser

Și eu

Muzeul...


Regal





In fundal intrarea...

Pe domeniul catedralei

Iisus Hristos

Ultimele indicații ale ghidului

Catedrala se repară

Intrarea...

Vizitatorilor

Printre schele
Din fața intrării ghidul s-a despărțit de noi urmând să ne revedem peste două ore. Fiecare vizitează catedrala pe cont propriu, așa că noi am luat toate cele trei nave la rând, încercând să vedem cele mai interesante lucruri.

În 1991 am văzut patru dintre marile catedrale din nordul Franței (vezi Fayet 1991). În următorii aproape 30 de ani am văzut numeroase biserici și catedrale din diverse țări europene și din Statele Unite. Și catedrala din Canterbury, ca și cea de ieri de la Brussel m-au impresionat, dar nici pe departe așa de tare cum m-a impresionat catedrala din Reims în septembrie 1991.

Imagini din catedrală






Amvon


Altarul















Lumânări pentru morții noștri






Ajunși la ieșire

Am vizionat catedrala și la exterior, făcând înconjurul ei pe aleile domeniului, care este un imens parc.


Imagine panoramică





Imagine panoramică
Am revenit în oraș, printre cochetele case, din care multe erau medievale și la Espresso Bar Nero am băut fiecare câte o cafea excelentă. La plecare Betty a cumpărat un pachet din respectiva marcă de cafea și câteva cutii cu ciocolată fabricată în oraș.

Din nou în oraș

Pe trotuar...

La câte o cafea
Înainte de ora 14 am ajuns la punctul de întâlnire, unde s-au adunat majoritatea membrilor grupului.

La...

Punctul...

De întâlnire
Ghidul ne-a dus în parcarea autocarului pe un alt drum, decât azi-dimineață.

Casa în care a locuit Thomas Becket
Am plecat cu autocarul spre Dover, trecând prin comitatul Kent, care la acestă dată este plin de verdeață.

Cu autocarul...

Spre Dover

Prin...

Kentul

Plin...

De verdeață

Castelul Dover



Nava...

Ne așteaptă

Ancorată în port
După ce ne-am îmbarcat am mers la cabină, ne-am schimbat, am urcat cu liftul la Puntea 9 și am luat masa de prânz.

După masă am urcat la Puntea 10 și apoi la Puntea 11 de unde, profitând de splendida zi senină am făcut poze cu portul britanic.

Coasta albă a Angliei

La Puntea 10

Imagini...

Panoramice

Un remorcher




Farul portuar

Coasta

Albă


Efect fotografic

La Puntea 11
Ne-am dus în cabină pentru siestă și după ora șase am mers la cină la Argentieri. Și atunci și în toate zilele următoare ne-a așteptat la masa de seară sticla de vin roșu sicilian.

La cină s-a anunțat la difuzoare că ridicarea ancorei din acea seară, care era planificată pentru ora 20 se va amâna cu aproximativ o oră. Am aflat că din cauză că un autocar cu turiști, care au făcut o excursie la Londra nu a sosit încă, probabil din cauza ambuteiajului de pe șosea.

Am plecat la Puntea 3 să facem o plimbare pe promenada navei. Aici am văzut turiștii de la Londra cum se îmbarcau. La scurt timp nava a părăsit portul, tot în acordurile cântecului lui Andrea Bocelli.

Am lăsat...

În urmă...

Portul Dover

S-a format...

Siajul

Spre Le Havre

De la Puntea 3 am urcat scările la cabina noastră. Am observat că nava se clătina mai tare decât în zilele trecute. Canalul Mânecii nu se dezminte prin valurile pe care le posedă o destul de mare perioadă de timp.

Oraș: Le Havre
Coordonate geografice: 49g29m39s N ; 0g6m29s E
Țara: Franța
Populația: 183900
Data sejur: 16 Mai
Lociunța: Costa Mediterranea cab 4110

16 Mai. În timp ce ne luam micul dejun la Puntea 9, se făceau manevrele de acostare a navei în portul Le Havre. Acesta este cel de-al doilea port al Franței ( după Marsilia) și a fost înființat în 1517, în estuarul de vărsare a Senei în Marea Mânecii, de către regele Francisc I (1515-1547).

 Mai târziu, ca și în zilele precedente am mers la Teatrul Osiris, unde la fel de greoi am fost ecusonați pentru excursia de la Honfleur.

Peste aproape o oră ne aflam totuși în autocar și părăseam zona portuară. Acum 14 ani am trecut prin Le Havre și am făcut o scurtă oprire în oraș (vezi Rennes 2004). Ca și atunci și acum am trecut peste Sena pe podul Normandia, după care destul de repede am ajuns la destinația noastră, orășelul Honfleur.

Spre Honfleur

Cu autocarul

Spre...

Podul...

Normandia...

Pod suspendat...

Lung de 2 km
Honfleur este un orășel cochet, cu clădiri vechi și frumoase, multe dintre ele cu acoperișuri din ardezie, clădiri pictate în secolul al XIX-lea de pictorii preimpresioniști și apoi impresioniști care au fost atrași de peisajele din împrejurimi. Merită să fie amintiți Gustave Courbet, Eugene Boudin, Claude Monet, Paul Signac, Georges Seurat și desigur ar mai fi și alții. Datorită lor am auzit și noi de Honfleur și în consecință a fost unul din motivele că am ales această excursie.

Portul Honfleur a fost folosit încă din secolul al XI-lea în comerțul cu Anglia, apoi după marile descoperiri geografice s-a dezvoltat comerțul cu teritorii din actuala Canadă, ca în prima jumătate a secolului al XIX-lea să fie cel mai mare port francez de unde se făcea comerț cu sclavi. Depunerea din ce în ce mai multă a noroiului la intrarea în port și dezvoltarea rapidă a portului Le Havre, aflat tot în estuarul Senei vis-a-vis de el a făcut ca Honfleurul să decadă, astăzi funcționând cu un volum mic de mărfuri tranzitate prin el.

Ajunși în Honfleur

În parcarea...

Autocarului

Este o zi splendidă de primăvară
Am făcut o plimbare pe jos, ghidul ducându-ne să vedem obiectivele turistice ale micuțului oraș care are o populație de numai 8000 de locuitori. Numărul turiștilor aflați zilnic aici depășește cu siguranță de câteva ori numărul locuitorilor.

Plimbarea pe jos prin orășel

Vechiul magazin al sării (Autorizat de Colbert)

Galeria Chaye

Ghidul (franceză și spaniolă)

În spatele...

Galeriei




Stradă medievală

Fosta pușcărie (acum Muzeu Etnografic)


Portul de agrement (Vechiul Bazin)

Muzeul Marinei

Cheiul Saint-Etienne


Biserica Sf. Caterina în fundal

Paleta ghidului


Imediat după Războiul de 100 de Ani (1337-1453), datorită distrugerilor produse și nevoii de reconstrucție a apărut în Franța o criză, în primul rând a materiilor prime și apoi a meșterilor calificați. În Honfleur ea s-a manifestat în inexistența pietrei pentru construcție și a pietrarilor care să lucreze cu ea. Cum biserica lor a fost distrusă complet, localnicii au hotărât să-și construiască singuri o biserică din lemn, având în vedere că în oraș existau numeroși dulgheri, constructori de corăbii. Astfel s-a ridicat în acel secol al XV-lea cea mai mare biserică de lemn din țară, care are forma unei carene de corabie răsturnată. Aceasta a fost închinată sfintei Caterina de Alexandria, o martiră creștină de la începutul sec al IV-lea de pe vremea împăratului roman Maxentius. Acesta din urmă este inamicul pe care Constantin I la învins în anul 312. Clopotnița bisericii a fost construită într-un loc separat de aceasta, pentru că fiind înaltă era expusă trăsnetelor, care ar fi incendiat biserica.

Biserica Sf. Caterina

Eglise Sainte-Catherine

Are forma carenei de corabie răsturnată

Foarte dur tipul

Dar și tipa

Veșmintele de luna Mai ale Fecioarei

Și florile albastre

Stâlpii de susținere nu au aceeași lungime

Lumânări...

Pentru...

Morții noștri

Clopotnița clădită separat

Astăzi Muzeul Eugene Boudin
După vizitarea bisericii, ne-am petrecut timpul rămas până la întâlnirea cu grupul, plimbându-ne prin oraș și făcând cumpărături în diferite magazine. Ultimul punct nu l-am prea onorat, deoarece mărfurile expuse, majoritatea cu caracter turistic erau scandalos de scumpe. Localnicii trăiau din turism și în cele 7 luni de sezon pe an, fără rușinare, mulgeau tot ce puteau de pe bieții vizitatori (care cei mai mulți se lăsau).

Încet-încet ne îndreptam spre Primărie, punctul în care toți ne vom întâlni cu ghidul.

Vaporaș de plimbări prin estuar

Cercetarea vitrinelor

Pe cheiul Saint Etienne. spre punctul de întâlnire

La o terasă pe trotuar

Așteptăm să apară grupul

 Bar Bistro...

Les Imprresionnistes

Punctul de întâlnire: Primăria
După ce au apărut toți excursioniștii, ghidul ne-a condus în parcarea autocarului, cu care am plecat spre nava care ne aștepta în Le Havre.

La întoarcere...

Din nou...

Podul...

Normandia

Pe pod, peste Sena

Spre portul Le Havre

Ne-am îmbarcat pe navă și ne-am dus direct la Puntea 9 și am luat masa de prînz. Am făcut apoi poze cu portul și ne-am retras în cabină, unde ne-am odihnit în apele teritoriale franceze.

Orașul Le Havre

Pe Puntea 10

Pe Puntea 11

După cină am mers pe Puntea 10 și 11 și am asistat la plecarea navei din port.

De undeva de sus

Părăsim...

Portul...

Le Havre

Intrăm în Marea Mânecii


Am coborât pe puntea de promenadă și am făcut pe ea mai multe tururi, în timp ce valurile deveneau tot mai mari și nava a început ușor să se clatine.

Un companion

Șalupa pilotului...

Însoțește nava

Clătinați și noi odată cu nava, am mers la cabină, imediat după ce a început să se însereze. Urmau 36 de ore pe mare, în drum spre portul Hamburg.

17 Mai. O zi pe mare. Am mers mai târziu la micul dejun și apoi am coborât să ne plimbăm pe Puntea de Promenadă. Am abandonat însă repede acțiunea, pentru că era înnorat, frig și bătea un vânt destul de violent. Neputându-ne duce nici la plimbare, nici la piscină și neavând chef de audiții muzicale am hotărât să mergem mai târziu să ne înecăm cumva necazul, că vremea s-a schimbat în rău.

Am mers la Puntea 2, la Grand Bar, unde Betty a luat un Daiquiri, eu un Remi-Martin și fiecare câte un Espresso. Cum sonda cu care măsoară ăștia coniacul era tare nicuță, m-am străduit să îl sorb în cantități suficient de mici, ca să dureze un timp decent conzumația.

A sosit comanda

Cu daiquiri

Coniacul

Am fost apoi la masa de prânz, după care, profitând de faptul că a apărut soarele, am parcurs o dată întreaga potcoavă a punții de promenadă.

Știam din Diario di Bordo că astăzi va fi Cina de Gală, așa că ne-am îmbrăcat adecvat.

Sosiți la masă, i-am găsit deja instalați pe vecinii noștri belgieni. Masa este decorată festiv, chelnerii sunt îmbrăcați în negru și la sfârșit se va servi șampanie (pe lângă cotidianul nostru vin roșu).

Când s-a ajuns la șampanie, cei mai talentați dintre membrii personalului, ne-au felicitat din nou, pentru că am ales această croazieră și au ținut un spectacol, cântând câteva melodii italiene, fiecare foarte ritmată. În final au defilat de-a lungul sălii noastre și a celeia de deasupra, într-un șir format din cel puțin o sută de persoane. Am filmat întreg spectacolul, care este foarte drăguț, dar aici în jurnal nu pot încărca filme.

La Cina

Festivă

De cealaltă...

Parte a mesei

Vecinii belgieni în timpul spectacolului

Efect fotografic

De la restaurant la cabină, datorită Cinei de Gală (și în special vinului și șampaniei) am parcurs drumul, folosind mersul legănatu (al fetelor de la Căpâlna).

Ne-am culcat destul de devreme, pentru că de mâine vom intra în programul cotidian, cel al excursiilor.

Oraș: Hamburg
Coordonate Geografice: 53g33m4s N: 9g59m36s E
Țara: Germania
Populația: 1763000 locuitori
Data Sejur: 18 Mai
Locuință: Costa Mediterranea cab 4110

18 Mai. Mergând la micul dejun am observat că nava acostase deja în portul hanseatic.

După micul dejun și toaleta de dimineață ne-am dus la Teatrul Osiris. Fiind în Germania, țara în care lucrurile se fac bine, cu precizie și la timp, parcă și operațiunea de ecusonare a mers mai repede.

Am ales o excursie Descoperă Hamburgul și imediat ce am debarcat ne-am și urcat în autocarul 39, care ne-a fost repartizat, unde ne aștepta ghida de limbă franceză.


În anul 808 împăratul Carol cel Mare (742-814) construiește pe teritoriul actualului oraș prima clădire stabilă: un castel numit Hammaburg, situat undeva pe lângă Elba, pentru a se apăra împotriva năvălitorilor slavi.

În secolul al IX-lea orașul se dezvoltă, devine sediul unei episcopii, dar în următoarele secole este ocupat și de mai multe ori distrus de către vikingi, polonezi și danezi. Deasemenea a fost la un pas de distrugere și din cauza inundațiilor, incendiilor sau molimelor, precum și a bombardamentelor din cele două războaie mondiale. După fiecare catastrofă prin care a trecut s-a reconstruit și a devenit mai bogat decât înainte.

Împăratul Sfântului Imperiu Frederick I Barbarosa dă în secolul al XII-lea Hamburgului statutul de Oraș Liber Imperial, prin care acesta este scutit de taxe. Aceasta face ca el să devină unul din cele mai importante porturi comerciale din nordul Europei.

În 1241 alianța comercială dintre Lubeck și Hamburg generează Liga Hanseatică, o federație comercială și defensivă a mai multor porturi din nordul Germaniei și a unor comunități comerciale germane din Marea Baltică, Olanda, Suedia, Polonia, Rusia și țările baltice. Datorită comerțului liber și priceperii în afaceri, majoritatea orașelor Hansei au beneficiat de o ridicată bunăstare a locuitorilor lor.

De această înaltă prosperitate s-a bucurat și Hamburgul. În oraș s-au ridicat clădiri rezidențiale frumoase, trainice și confortabile, s-au ridicat și clădiri publice, monumentale cu o arhitectură desăvârșită care și astăzi fac numai cinste localității. Existența banilor a dus și la dezvoltarea în oraș a culturii și artelor.

Între 1810-1814 Hamburgul a fost alipit Imperiului lui Napoleon, (când pentru prima dată locuitorii au plătit impozite), iar după căderea acestuia a fost declarat stat suveran. După 1871 face parte din Imperiul German, din Republica de la Weimar, din al  III-lea Reich și din Republica Federală Germania.

Acum numele oficial este Orașul Liber și Hanseatic Hamburg și este unul din cele 16 landuri federale ale Germaniei. Cu cele peste 1,7 milioane de locuitori este cel de-al doilea oraș al țării. Situat pe fluviul Elba, aproape de Marea Nordului și Marea Baltică, este al treilea dintre cele mai tranzitate porturi europene (după Rotterdam și Anvers).

În prezent este unul dintre cele mai industrializate orașe ale Germaniei. Sunt foarte dezvoltate industriile de prelucrare a materiilor prime, de exemplu a cuprului, industria produselor cosmetice (Nivea), precum și întreținerea și repararea avioanelor. În Hamburg există șantiere navale care fabrică nave uriașe, de croazieră și comerciale, precum și nave mijlocii și mici, inclusiv nave de război.

Universitatea din oraș, înființată acum un secol are 40000 de studenți, printre absolvenții ei existând șase laureați ai Premiului Nobel, precum și numeroși oameni de știință, cultură și artă.

Autocarul ne-a dus prin zona portuară spre centrul orașului.

Zona...

Portului Hamburg

Clădiri...

Din...

Centrul...

Orașului

Una...

Din gările hamburgheze

Am trecut cu autocarul prin noul cartier Hafencity construit în acest mileniu pe locul în care era fostul port al orașului. Pe 220 de hectare au fost construite hoteluri, magazine, clădiri de birouri și zone rezidențiale.

Prin cartier










Ghida noastră duce în timpul liber o viață sportivă foarte aventuroasă. Ne-a arătat locurile în care s-a răsturnat cu caiacul, unde a căzut cu bicicleta și unde a fost atacată de o lebădă.

Autocarul a oprit și noi turiștii am făcut o scurtă haltă la Terminalul Feribotului Uhlenhorst.

Cu ghida


Lebede dormind



La terminalul feribotului





Am mers mai departe și acum am înțeles că în această excursie vom descoperi Hamburgul mai mult din autocar. Am trecut pe lângă multe locuri frumoase și celebre, despre care ghida ne-a dat explicații competente, dar verba volant și majoritatea dintre ele au fost uitate.



Arteziană...

În mijlocul lacului






Gara Centrală

Studio cinematografic


Tribunalul Districtului și Curtea Regională Superioară Hanseatică

Am coborât a doua oară din autocar pentru a vizita Biserica Evanghelică Sankt Michaelis. Aceasta este cea mai celebră biserică din oraș și cea mai importantă în stil baroc din nordul Germaniei. Ea domină orașul cu turnul său înalt de peste 130 m, prevăzut cu cele patru ceasuri, cele mai mari din țară, fiecare având un diametru de aproape 8m. În turn la înălțimea de 106 m se află o platformă de unde se oferă o priveliște asupra întregului oraș, care se află la o altitudine de numai 11m deasupra nivelului mării. Biserica dispune de 2500 de locuri pe bănci și la nevoie de încă cel puțin 500 în picioare.

Este cea mai celebră biserică pentru că a trebuit construită de trei ori.

Prima dată a fost ridicată între 1647-1669, iar în 1750 turnul a fost lovit de trăsnet, a luat foc și s-a prăbușit peste biserică, astfel că și aceasta a ars în întregime.

Din anul următor a început reconstrucția bisericii care a fost finalizată în 1786. Avea exact forma actuală cu turnul din lemn acoperit cu cupru. Peste 120 de ani, în timpul unor lucrări la tabla de cupru, prin care se infiltra apa de ploaie, turnul a luat din nou foc, a ars complet și de la el s-a aprins și nava.

După lungi discuții, dacă să se reconstruiască sau nu, din anul următor, 1907 s-au demarat lucrările și în 1912 biserica a fost edificată, turnul fiind construit nu din lemn ci dintr-un beton armat, tratat astfel încât să devină impermeabil și ignifug.

Spre sfârșitul celui de-al doilea război mondial zona a fost foarte bombardată de aliați și s-a reușit, după multe așteptări, să fie atins de o bombă și naosul acestui foarte important obiectiv militar.

În 1947 a început reparația, care s-a terminat în 1952. Din 1983 are loc o masivă renovare a bisericii care continuă și astăzi.

Biserica Sankt Michaelis

Ceasurile cu diametrul de 8m (care merg cu precizie nemțească)

Ascutăm explicațiile ghidei

Statuia din bronz...

A Sf. Mihai ucigând un diavol

În interior



Altarul


Orga

Folosită...

Și pentru concerte



Lumânări pentru morții noștri
De la biserică am continuat să vedem orașul din autocar, după care am făcut o foarte scurtă oprire în Piața Primăriei, somați fiind să nu ne îndepărtăm de grup.

Imagini din Turul Orașului




Biserica Sf. Nicolae (ruină în urma bombardamentelor din al II-lea r.m.)

Primăria din Hamburg (Rathaus) este a șasea primărie a orașului, toate cele dinaintea ei fiind distruse în urma unor calamități naturale. Cea de-a cincea a dispărut în timpul marelui incendiu din 1842.

Construcția primăriei s-a desfășurat între 1884 și 1897 îmbinându-se mai multe stiluri arhitectonice, predominant fiind cel renascentist german. Este construită din granit și gresie și are acoperișul din cupru. O lege valabilă și astăzi interzice clădirilor din anumite zone ale orașului să aibă altfel de acoperișuri, decât din ardezie sau cupru.

Fațada clădirii are 111 m cu un metru mai puțin decât înălțimea turnului central. Pe fațadă se află 20 de nișe cu statui de bronz, de 600 kg, ale unor împărați sau regi germani, de la Carol cel Mare, până la Francisc al II-a, ultimul împărat al Sfântului Imperiu (1792-1806).

Clădirea are peste 600 de camere și este sediul Parlamentului și al Guvernului din Orașul Liber și Hanseatic Hamburg.

Primăria


Turnul de 112m înălțime

La al 3-lea nivel: nișele cu statuile împăraților









Din nou statuile împăraților


Doi împărați

Turnul

Mulți turiști

Fațada din granit și gresie cu acoperiș de cupru

Am părăsit Piața Primăriei (Rathausmarkt), ne-am urcat în autocar și ne-am îndreptat spre port.

Spre port

Autobus...

Amfibiu
Am urcat pe navă și ne-am dus în cabină să ne schimbăm. După atâta timp cât am stat în autocar moralul nostru a cam coborât până aproximativ la straturile de sus ale subsolului. Ca să-l ridicăm cât de cât am decis ca înainte de masă să trecem pe la Grand Bar de la Puntea 2.

Cafea și coniac

La Grand Bar

La mulți ani!

Așa, da!

Cafea...

Coniac

Am fost la Puntea 9 și am luat masa de prânz, după care am mers spre cabină.

Orașul văzut de pe navă. Celebra Elbphilharmonie în fundal

În cabină avem o reproducere de Andreescu
La cină, la Restaurantul Argentieri era Seara Italiană, tot cu meniu special și cu spectacol artistic, asemănător cu cel de ieri. După spectacol chelnerii au dansat cu toate doamnele de la mese.

Vecinul belgian
Am mers apoi în cabină unde ne-am echipat pentru o ieșire pe punte să urmărim cum navigăm pe Elba.

Am părăsit Hamburg

Celebrul Paralelogram

Trecem pe lângă...

Sate...

Și orășele...

De...

Pe...

Elba

Ne-am retras în cabină, în timp ce nava își urma drumul spre Bremerhaven.

Oraș: Bremerhaven
Coordonate Geografice: 53g5m32s N ; 8g47m38s E
Țară: Germania
Populație: 108000 locuitori
Data Sejur: 19 Mai
Locuință: Costa Mediterranea cab 4110

19 Mai. Când am ajuns pe Puntea 9 pentru micul dejun, nava era deja ancorată și portul se afla într-o ceață destul de deasă. Existau doar două posibilități: sau se va face timp frumos, sau nu se va face!

La Teatrul Osiris operațiunea de ecusonare a mers destul de repede, așa că am debarcat și ne-am instalat în autocarul 44, cu care am făcut excursia la Bremen. Numele excursiei era Bremen Liber. Adică ni se oferea un autocar care ne va duce la Bremen (60 km) și acolo fiecare, în mod liber, vizitează orașul, urmând să revină la autocar la ora stabilită.

Portul Bremerhaven este al doilea port al Germaniei, în ce privește traficul de mărfuri, și al nouălea din Uniunea Europeană. El a fost înființat în 1827, la vărsarea fluviului Weser în Marea Nordului, ca port avansat al Orașului Hanseatic Bremen. În timpul celui de-al doilea război mondial a fost principala bază a marinei germane de război. Acum deține un record european, fiind portul prin care se transportă cel mai mare număr de autoturisme anual.

În autocar...

Prin...

Bremerhaven
 Cei aproximativ 60 de km i-am parcurs cam în trei sferturi de oră și am coborât în Bremen într-o parcare din apropierea Gării Centrale. În ce privește evoluția vremii, s-a realizat prima posibilitate: s-a făcut un timp extraordinar de frumos!

În Bremen




Autocarul și Gara Centrală
Bremen este un oraș în nordul Germaniei cu o populație de peste 500000 de locuitori. Împreună cu Bremerhaven formează un land federal Orașul Liber și Hanseatic Bremen.

Orașul este un important centru industrial și comercial. Este lider european în construcții aero-spațiale. Multe din ansamblurile de fabricație, care necesită o înaltă tehnologie, ale avioanelor Airbus (elemente de aripă, de sistem de aterizare, de fuzelaj, de cabină) sunt fabricate la Bremen. În oraș există o fabrică Mercedes-Benz care produce mai multe serii ale acestor autoturisme. Se prelucrează o importantă gamă de produse alimentare, atât pentru Germania, cât și pentru UE și întreaga lume.

Este deasemenea un remarcabil centru cultural și artistic. Orașul dispune de numeroase muzee de istorie și de artă, precum și de admirabile monumente.

Foarte aproape de parcarea autocarului, care era lângă Gara Centrală este Piața Orașului (Marktplatz). Ea are forma unui patrulater oarecare cu laturile de lungimi de 50, 54, 60 și 75 de metri. Piața a fost creată între anii 1200 și 1300 dar la mijlocul secolului al XIX-lea a fost reproiectată.

Cea mai importantă clădire din piață este Primăria (Rathaus) care a fost ridicată între 1405-1410 în stil gotic. Imediat în fața ei, la mai puțin de 10 m (peste liniile de tramvai), se află statuia patronului orașului, cavalerul Roland, nepotul lui Carol cel Mare (742-814). El a fost considerat în Evul Mediu protectorul orășenilor împotriva abuzurilor nobililor. Statuia este din calcar și are o înălțime de peste 5 m și a fost amplasată aici în anul 1404. La un capăt al Primăriei se află o altă statuie celebră, dar mult mai nouă, statuia Muzicanților din Bremen. A fost executată și amplasată aici la începutul anilor 1950. Este inspirată dintr-un basm al Fraților Grim.

  Un măgar, un câine, o pisică și un cocoș, urmau să fie uciși pentru că, bătrâni fiind nu mai sunt utili societății. Ei fug și hotărăsc să meargă la Bremen să se facă muzicanți. În împrejurimile orașului găsesc o casă care era locuința unor hoți. Făcând un fel de piramidă, câinele așezându-se pe măgar, pisica pe câine și cocoșul pe pisică, ei reușesc să-i sperie pe hoți și să le ia locuința.

Statuia reprezintă tocmai piramida de care am pomenit mai înainte.

O altă clădire reprezentativă este Catedrala din Bremen (Sankt Petri Dom). Ea a fost construită în secolul al XI-lea, în stil roman din gresie și cărămidă, pe fundația altei biserici mai vechi. În cei aproape 1000 de ani de existență construcția a fost adăugată, reparată, restaurată, etc. și unele elemente ale sale au devenit și în stil gotic. Are o fațadă cu lungimea egală cu înălțimea celor două turnuri gemene, de aproape 100 de metri. Ca și multe alte biserici vechi din Germania a fost la început catolică, dar după Reforma lui Martin Luther (1517) a devenit protestantă.


Și celelalte clădiri situate pe laturile pieței sunt foarte frumoase și bine întreținute, unele dintre ele făurite într-o combinație dintre stilul arhitectonic al Germaniei de Nord cu cel flamand.

Liberi am început vizita noastră în oraș, așezându-ne la o masă din Marktplatz a restaurantului Beck's Bistro în lumina și căldura mângâietoare a soarelui de primăvară germană. Betty și-a luat cafeaua de dimineață, iar eu o bere.

La o cafea...

Și o bere

Vorbește cu nepoatele care sunt la Paris
Am început să vizităm obiectivele din piață.

Casele în stil...

Germano-flamand

Catedrala...

Sfântul Petru



Drumul Crucii...

Și Răstihnirea

Acoperișul de cupru cu patina vremii

Fațada de nord
Am intrat apoi în interiorul domului.

Vitralii


Altarul







De la catedrală am mers în apropiere în centrul comercial, unde am făcut unele cumpărături, dar mai mult am privit mărfurile expuse. Printre altele am cumpărat și ciocolată fabricată în oraș, pe care în zilele următoare să o comparăm cu cea din Brussel sau din Canterbury.

Spre centrul comercial

Galerii comerciale







Am revenit în Marktplatz și ne-am plimbat de-a lungul Primăriei.

Primăria


Statuia lui Roland

Înaltă de peste 5 m

Imagine panoramică a pieței




În...

Spatele...

Statuei...

Lui Roland

Prin...

Piață

Doi skateboard-iști au aterizat lângă Bibi


Statuia Muzicanții din Bremen
Am ieșit din piață și am înconjurat-o pe niște străzi paralele cu cele patru laturi ale ei.

Domul între doi pereți




Pe niște scări...

Palestinieni demonstrează în fața Domului împotriva Israelului
Pentru că se cam apropia ora de întrunire a grupului am mers spre parcarea autocarului. Pentru că toți am fost excursioniști disciplinați autocarul a plecat spre Bremerhaven la ora planificată.

La amândoi ne-a plăcut foarte mult orașul Bremen, cu frumoasele sale clădiri vechi și foarte bine întreținute. Poate că la această impresie a contribuit și vremea extraordinară de mijloc de primăvară. În orice caz Bremenul ne-a plăcut mai mult decât Hamburgul înnorat de ieri!

Turn de televiziune în Bremen

Bremen

Castani înfloriți în Bremerhaven

Ne-am îmbarcat pe navă, ne-am schimbat în cabină și în drum spre masa de prânz am poposit pentru ultima dată la Grand Bar de la Puntea 2.

Câte...

Un coniac...

La Grand Bar

Am mers apoi la Puntea 9 și am luat masa de prânz. După masă ne-am retras în cabină și ne-am odihnit pentru ultima dată pe Costa Mediterranea.

După masa de seară, am reglat ultimele socoteli cu chelnerul care ne-a servit în toate cele șapte seri și ne-am despărțit de vecinii noștri belgieni. I-am mulțumit și compatriotului nostru pentru cadoul primit și ne-am dus la cabină. Acolo am reglat aceleași socoteli și cu stewardul nostru, după care am ieșit la o ultimă plimbare pe Puntea de Promenadă.

Spre Amsterdam
În cabină am împachetat în cele două valize, lăsând numai lucrurile necesare pentru dormit și pentru a doua zi. Cu mult înainte de ora limită (12 noaptea) am lăsat valizele în fașa ușii pentru ca bagajiștii să le ducă pentru debarcare. În cursul nopții vom intra în posesia facturii, în care vedem cum biroul financiar ne-a tras plățile pentru lucrurile consumate pe navă în timpul croazierei.

Oraș: Amsterdam
Coordonate Geografice: 51g21m8s  N;  4g50m58s  E
Țară: Olanda
Populație: 750000 de locuitori
Data Sejur: 20 Mai
Locuință: Varmondstraas 196-2

20 Mai. Când ne-am trezit, primul lucru a fost să citim factura scoasă din cutia poștală. Toate plățile pe care le-am făcut erau trecute corect în ea.

Am mers la Puntea 9, unde am luat micul dejun și ne-am întors la cabină. Conform instrucțiunilor primite cu o seară înainte, ne-am luat lucrurile și ne-am dus la Teatrul Osiris, de unde toți pasagerii care vom debarca în Amsterdam vom părăsi nava, pe rând, conform unei planificări. Noi trebuia să debarcăm în seria a treia, aproximativ pe la ora 11.

Teatrul Osiris

Așteptăm...

Debarcarea

În Westpoort Amsterdam.
 Treburile însă au mers mult mai repede! Pe la ora 8 și 30 a venit rândul seriei noastre să debarce. Am coborât pe țărm, ne-am ridicat bagajele și ne-am urcat în unul din numeroasele Autobuse Costa, care ne vor duce din Westpoort la o gară din oraș, de unde putem lua metroul, tramvaiul sau trenul electric spre destinația voită.

Ajunși în respectiva gară i-am dat un telefon lui Mihai, care se afla cu familia la Paris. El a comandat telefonic un uber taxi, care ne-a dus acasă.

Am despachetat și ne-am preparat mâncare, lucru pe care nu-l mai făcusem deloc în săptămâna de croazieră.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu