10 Iulie - Cazinou - Cirque du Soleil - KA

În timpul colonizării vestului îndepărtat, Las Vegas (Oazele sau Pajiştile) era un loc în care caravanele completau rezerva de apă. În 1905, când a ajuns aici calea ferată Salt Lake City - Los Angeles, Las Vegas a devenit aşezare, iar în 1911 oraş. Populaţia sa a început să crească între anii 1931-1935 când pe fluviul Colorado, la 50 km de oraş, s-a construit Barajul Hoover.

În 1946 se construieşte aici primul cazinou, Flamingo, care profitând de legile statului Nevada aduce imediat profituri uriaşe. Apar şi alte cazinouri, la început proprietăţi ale reprezentanţilor crimei organizate, dar după 1960 sunt cumpărate de companii legale şi apoi construite altele de acestea. Numărul lor astăzi este de ordinul sutelor. Toate au o puternică iluminare nocturnă, astfel că zona Las Vegas noaptea, este cea mai strălucitoare de pe pământ.

Las Vegas are cea mai mare populaţie, dintre oraşele fondate în secolul al XX-lea, în SUA. Aceasta ajunge la peste 550000 de locuitori, răspândiţi pe o suprafaţă cu aria de peste 340 kmp. Datorită apei din Barajul Hoover, în oraş există multă verdeaţă, precum şi mult luciu de apă artificial.

Majoritatea locurilor de muncă sunt date de sfera serviciilor, a personalului care deserveşte hotelurile şi cazinourile. Principala industrie din oraş o reprezintă companiile de tehnologie în jocuri electronice. Este dezvoltată o puternică industrie alimentară, necesară fluxului continuu de turişti, un vast comerţ cu tot felul de articole şi nu în ultimul rând, o industrie a spectacolelor de divertisment. Evident că turistul care vine aici să joace, trebuie să aibă unde dormi, să aibă ce mânca (şi bea), iar în rest să se şi distreze, la cumpărături şi la spectacole.

După un somn scurt şi reconfortant, am văzut în plin soare, de la fereastra camerei, hotelurile Sahara şi Stratosphere. La ora stabilită, ne-am întâlnit la locul stabilit şi am mers să ne luăm micul dejun undeva în incintă. Sătui, ne-am năpustit în cazinou asupra aparatelor electronice de joc. Entuziasmul meu a scăzut însă rapid, când cu toţi banii jucaţi nu am câştigat absolut nimic. Deşi nu am jucat o sumă mare, totuşi să nu câştig nici măcar o mână, mi s-a părut ceva grosolan aranjat din partea casei. Acum şase ani la cazinoul din Monte Carlo, unde până la urmă, mi-am pierdut toţi banii destinaţi jocului, totuşi am mai câştigat câte o mână de câteva ori. Betty a avut noroc că a prins un aparat, programat temporar să câştige jucătorul, astfel că a câştigat suma, destul de mare de 30 de dolari, având în vedere că la fiecare tragere a manetei, câştigurile erau doar de câţiva cenţi. Ceilalţi din grup au avut un noroc asemănător cu al meu.

Am vizitat magazinele care erau în jurul cazinoului şi din câştigul ei, Betty mi-a cumpărat un tricou cu Las Vegas pe piept. Ieşind câteva minute afară am respirat un aer enorm de cald. Privind un termometru am văzut că acesta indica 50 gr.C. Am intrat imediat înăuntru, unde la aer condiţionat erau aproximativ 22 gr. C.

La ruletă, am asistat la jocul la care Mădălina şi Monica au reuşit să câştige destul de frumos, plus că fiind jucătoare, li s-au dus băuturi gratuite din partea casei. Fiind trecut de ora 2 am mers la hotel şi am hotărât să ne întâlnim în acelaşi loc la ora 4 şi 30.

După o scurtă odihnă, ne-am întâlnit şi ne-am dus la Circus Buffet pentru cină, unde contra 13,49 dolari, putea fiecare să se autoservească, cu oricâte şi cu oricât, din numeroasele feluri de mâncare existente. Aceasta se practica şi la noi în epoca interbelică în anumite cârciumi, mai ales la vin, pe care, contra unei sume fixe de bani, îl puteai bea cu burta. Eu personal şi Betty nu am ieşit nici aici în câştig, pentru că, deşi mâncarea era foarte bună, nu am putut mânca mai mult decât de obicei. Ramura bătrână a familiei Mudure însă, a spălat ruşinea neputinţei noastre şi mai mult decât s-a pierdut la noi, s-a câştigat masiv la ei.

După cină trebuie să ajungem la cazinoul MGM unde vom vedea un spectacol al unuia din ansamblurile Cirque du Soleil care va începe la ora 9 şi 30. Circus-Circus şi MGM se află amândouă pe Bulevardul Las Vegas, ca şi marea majoritate a cazinourilor celebre, dar la vreo 4 km unul de altul. Pentru asta trebuie să luăm două taxiuri. Coada la taxiuri era destul de mare şi maşinile puţine, dar alături se afla o limuzină lungă care nu era solicitată. L-am rugat pe plasator să ne-o cheme, şoferul a dus-o în faţa noastră şi toţi opt am luat loc pe scaunele din interior. Şoferul ne-a întrebat de unde suntem şi aflând că suntem români s-a lăudat şi el că este de origine maghiaro-nicaraguană, dar fiind născut aici, nu cunoaşte în ungureşte decât nişte înjurături. Ne-am simpatizat reciproc, poate pentru că bunicii, respectiv străbunicii noştri au fost supuşi austrieci. Când am ajuns în faţă la MGM am făcut o poză cu el şi cu limuzina.

În 1993, când s-a dat în folosinţă, MGM Grand Hotel Las Vegas a fost cel mai mare hotel din lume. Astăzi este depăşit numai de vecinul său: Venezian. Are mai multe clădiri, din care principala are 30 de etaje, clădiri în care se găsesc 5044 de camere plus apartamente. Cazinoul său este mai luxos decât cel de la Circus-Circus şi se joacă cu deschiderea mai mare. La MGM se petrece o parte din acţiunea filmului Vacanţă la Las Vegas cu Chevy Chase.

Betty şi Mădălina au jucat la aparate şi după ce şi-au pierdut sumele planificate au venit, ca împreună cu noi, să-i privim pe jucătorii de la ruletă. Am văzut indivizi care au câştigat câte puţin, dar majoritatea pierdeau destul de mult. Un tinerel cu mutra răvăşită a pierdut sub ochii mei, într-un minut şi jumătate 300 de dolari. Monica, având în vedere că era în câştig de dimineaţă, s-a băgat şi ea în joc, dar după ce a pierdut de câteva ori s-a lăsat la timp.

Spectacolul, pe care urma să-l vedem se numea KA şi cum am mai spus era susţinut de un ansamblu al lui Cirques du Soleil. Aceasta este o companie canadiană de divertisment care pe la începutul anilor 1980 a creat mari spectacole în care se combină arta circului cu o naraţiune pe o temă dată, de-a lungul căreia se desfăşoară spectacolul. Spectacolele s-au jucat şi au fost apreciate pe toate continentele, mai puţin Africa şi Antartica (unde nu s-au jucat). Prin anii 2000 Consiliul de Administraţie al Companiei MGM Grand îi propune lui Cirque du Soleil să facă spectacole şi în Las Vegas. Unul din acestea este KA care a avut premiera în noiembrie 2004. Punerea în scenă a spectacolului i-a costat pe MGM 220 milioane de dolari, din care 30 de milioane numai costumele. Nicio problemă, căci banii au fost scoşi cu un profit bunicel!

Pe la ora 9 ne-am aşezat la coada de intrare la spectacol, dar cred că sala nu era aranjată în urma spectacolului precedent de la ora 7. Tot felul de clowni veneau şi ne aranjau într-un fel, apoi în altul, făceau scamatorii, mimau glume, toate aceste ca să treacă timpul. Într-un târziu am fost lăsaţi să intrăm în sala imensă, dar numai după un temeinic control al biletelor, cu o lampă specială, care dovedea că nu sunt false. Sala avea către 10 mii de locuri (zic eu). Plasatorii ne avertizau că fotografiatul este interzis cu stricteţe. Fix la ora 9 şi 30 a început spectacolul care este brodat pe povestea a doi prinţi gemeni care în urma unui cataclism natural sunt nevoiţi să-şi părăsească insula natală, care se scufundă. Sunt redate aventurile prin care trec, în spectacol abundă acrobaţiile, artele marţiale, efecte sonore şi video şi impresionante şi reuşite efecte pirotehnice. Totul a durat 2 ore şi ne-a plăcut enorm la toţi. Evident că am şi fotografiat, dacă tot nu a fost voie!

Am mai făcut o trecere în revistă a cazinoului, am băut răcoritoare şi apoi am ieşit la o plimbare nocturnă prin Las Vegas. Am parcurs, pe Bulevardul Las Vegas, pe o temperatură de 40 gr. C, cei peste 4 km dintre MGM şi Circus-Circus. Drumul a fost obositor, simţeai că nu mai ai aer şi cum prin transpiraţie te deshidratezi, dar luminile oraşului au fost superbe. Am trecut pe lângă cele mai celebre cazinouri, Belagio, Paris, Hollywood, Ballys, Caesar's Palace, Venezian, Insula Comorilor şi altele, nu neapărat în această ordine.

Când am văzut că au apărut hotelurile Stratosphere şi Sahara, ne-am liniştit, pentru că urma să apară Circus-Circus. Am intrat prin cazinou cam pe la ora 1 AM,am mers la lifturi şi ajunşi în cameră am pus aerul condiţionat pe o temperatură mai mică, mi-am luat gheaţă de la automat şi mi-am preparat un whisky cu puţină gheaţă din sticluţa dusă cu mine din San Jose. Am văzut că micuţa cameristă chinezoaică şi-a onorat promisiunea făcută dimineaţă, de a ne mai aduce două perne.

A doua zi (mai precis astăzi) urma să ne întâlnim în acelaşi loc, la aceiaşi oră ca şi ieri.