Regensburg-Amsterdam

După ce ne-am sculat am luat micul dejun la hotel şi am mers mai departe pe lângă Nurenberg, Wurzburg, Frankfurt pe Main, Koln, Dusseldorf, Arnhem, Utrecht şi Amsterdam.

Am oprit în vreo trei parcări în Germania din care în una am luat motorină şi a treia a fost Hunxe-Ost, unde oprim de obicei, fiind ultima din Germania. Aici am luat şi un prânz mai frugal şi am făcut poze.

Parcare...

În...

Germania.

Căutând bani mărunţi pentru...

În Hunxe-Ost.

Aici...

Oprim...

Întotdeauna...

Când mergem în Olanda.

Nuferii.

Un...

Prînz...

Frugal.

Trecând graniţa în Olanda nu am mai avut curaj să circul cu viteza din Germania. Deşi autostrăzile lor sunt cel puţin la nivelul celor germane, olandezii bagă, uneori nemotivat, tot felul de restricţii la viteză, a căror respectare o urmăresc cu camere foto instalate destul de des pe şosele. Am parcurs distanţa dintre Arheem şi Utrecht "târându-mă" cu 120 km/h. În Utrecht am trecut pe autostrada A2 şi după vreo jumătate de oră am ajuns acasă la Mihai în Belgieplein.

Mihai ne aştepta acasă, i-am telefonat, el a coborât, am descărcat bagajele şi le-am dus la apartamentul lui de la etajul al patrulea, cu liftul olandez de mică viteză. După ce populaţia s-a instalat, eu şi cu Mihai ne-am dus la sediul firmei unde lucrează, pentru a-şi lăsa în parcare maşina, deoarece duminică pleca în Statele Unite pentru două săptămâni. Am revenit amândoi cu maşina mea.

După ora şase a venit şi Mădălina acasă, am luat cina şi apoi ne-am pregătit să vedem meciul de fotbal de la Euro 2008.

Se pregăteşte...

Masa...

De seară.

După începerea meciului, primul care a aţipit a fost Ghiţă. Am râs în sinea mea de el, dar spre sfârşitul primei reprize nici eu nu am mai rezistat.

Ghiţă...

Urmăreşte meciul...

Cu un tot mai mare interes.

Interesul...

Creşte treptat...

Şi la mine.

Cei aproape 800 de km parcurşi astăzi ne-au "amprentat" aşa că am renunţat la eroisme şi ne-am culcat.