luni, iunie 23, 2008

Cercetăm Cala d'Or

După ce ne-am trezit, am luat legătura prin telefon cu Timarii care ne-au invitat la micul dejun. Ei locuiau lângă noi în Corpul 1. I-am găsit şi am început micul dejun cu o ţuică, nu de alta dar ustensilele din bucătărie, fiind necunoscute, s-ar putea să fie infectate şi cine-ştie ce am putea păţi dacă nu prevenim! Micul dejun a fost bogat şi după ce l-am executat ne-am echipat pentru plajă.

După ce au sosit ieri, Timarii au fost în recunoaştere şi au depistat plaja şi peisajele demne de admirat. Aşa că ne-am dus spre plajă. Am făcut pe drum câteva poze cu florile unor arbuşti tropicali, printre care şi florile de jacaranda.

Asta-i...
Vegetaţia...
În care...
Aş vrea...
Eu să...
Trăiesc.
Chiar şi...

Numai...
O lună pe an.
Plaja era capătul unui fiord cu lungimea de aproximativ un kilometru care intra în uscat. Avea un nisip fin iar apa era destul de caldă, dar departe de căldura Mediteranei de pe Coasta de Azur. Şi pe Costa del Sol, în jurul Malagăi, unde am fost acum patru ani, apa era destul de rece.

Plaja.

Drumul spre debaeârcader.


În apa Mediteranei.


Unge-l să nu-l ardă soarele.

Şi pe mine!


Timarii au mai făcut plajă acasă, dar noi eram complet albi, neexpuşi deloc la soare în acest an. Am stat aproape trei ore la plajă, după care ne-am dus în recunoaştere, să facem cumpărături pentru a putea utiliza plăcut şi eficient bucătăria din dotare. Am găsit două "supermercado" de unde am luat cele necesare, am mers la hotel şi am gătit. (N.B... că noi, la mare şi în general, când e vorba de lucru, folosim pluralul majestăţii!!).

Terasa.

Cu vegere la mare.

Ieşirea din sufragerie pe terasă.
După masa de prânz ne-am făcut "siesta" (doar suntem în Spania) în timp ce mâncarea se mai gătea încă.

Pe la ora cinci am ieşit din nou la plajă la fiordul nostru şi am înotat şi ne-am bronzat până după ora şapte.










Spre hotel.
Am mers la hotel, ne-am schimbat şi am ieşit, conduşi de Timari să vedem marea de pe ţărmul stâncos al insulei. În drum spre ţărm şi chiar pe ţărm, se găsesc multe vile foarte elegante. I-am deplâns pe proprietarii lor care au trebuit să cumpere o proprietate aşa de scumpă, în care vor locui numai câteva zile pe an, atâtea cât le va permite munca lor obositoare şi atât de bine plătită.

Vile.



De sus de pe ţărm marea era impresionantă, avea o culoare albastru-închis, parcă era de cerneală şi izbea ţărmul provocând un val de spumă, care nu ajungea la noi din cauza înălţimii.

Albastrul răzvrătit al altei mări.
Am revenit în centru, ne-am mai plimbat şi când a început înserarea ne-am retras la hotel.

Am cinat şi ne-am culcat, deşi într-un restaurant din apropiere "se producea" gălăgios un diseuz, în acompaniamentul şi aplauzele publicului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu