Croazieră pe Mediterana de Vest 9-16 Mai 2017

Oraș: Barcelona
Coordonate Geografice: 41g23m00s 02g09m00s E
Țara: Spania
Populația: 1620000 locuitori
Data Sejur: 8,9 Mai 2017
Locuință: Hotel Aneto, Carme 38

8 Mai. Pe la ora 2 PM a venit Adi și ne-a dus la Aeroportul din Cluj, atât pe noi cât și pe familia Timar. Am făcut destul de repede check in-ul, am trecut de controlul de frontieră și am așteptat îmbarcarea.

Pe Aeroportul...

Din Cluj

Vom merge la Barcelona, unde mâine ne vom îmbarca pe un vas de croazieră și timp de o săptămână vom naviga pe Mediterana de Vest, în general noaptea, ziua coborând în porturile în care va ancora nava.

Am zburat cam trei ore fără un sfert și am ajuns pe Aeroportul din Barcelona.

Pe Aeroport...

La Barcelona

După ce ne-am recuperat bagajele, lucru care a durat destul de mult, am luat un taxi, care ne-a dus la hotel, unde ne-am cazat.

O masă bine stropită.

Strada Carme...

Văzută de pe...

Balconul camerei.

Camera este confortabilă.

Ușa balconului

Internetul hotelului mergea destul de prost și avea o viteză mică. Cu greu am reușit să vorbesc cu copiii, dar după ce am făcut-o am ieșit cu toții la plimbare, noaptea prin Barcelona.

Hotelul era destul de central și în zonă se aflau multe magazine, care în Spania sunt deschise până după miezul nopții, precum și multe cârciumioare cu mese în stradă.

Am ocupat o astfel de masă și în fața unor halbe de bere am planificat cum să petrecem ziua de mâine.

La o masă...

Pe trotuar.

Berea media.

Într-un târziu am mers spre hotel și am cumpărat de la un Mercado apă minerală gazoasă.

Am dormit destul de bine în camera hotelului catalan, unde peste noapte am închis aerul condiționat.

9 Mai. Am luat micul dejun în camera pe care am părăsit-o la ora zece și jumătate, lăsând valizele la hotel, în camera de bagaje.

Recepționerul ne-a spus că strada Carme dă în Rambla, așa că ne-am îndreptat într-acolo.

Pe Rambla, aglomerata și celebra stradă pietonală a Barcelonei, am mai fost în 2012 și în 2013 chiar cu familia Timar.

La intrarea pe Rambla am vizitat o biserică, unde am și aprins lumânări pentru morții noștri.

În biserică.

Lumânări

Ne-am plimbat, la început până la capătul din Piața Cataloniei a străzii, apoi până la capătul unde se află coloana cu monumentul lui Cristofor Columb (Cristobal Colon în catalană). Plimbarea am făcut-o fără grabă, încadrându-ne în fluxul generat de mulțimea de turiști, care ca și noi străbăteau Rambla.

Plimbare..

Pe Rambla.

Așteptându-le pe doamne.

Cu monumentul...

Lui Cristofor...

Columb.

Aici am locuit în 2012.

Pe Passeig Dell Colon.

După aproape două ceasuri de plimbare am hotărât să mergem la o bere. Fiind oră de vârf, pe Rambla nu erau locuri libere, așa cu am mers undeva aproape de hotel. Noi bărbații am ales un local cu mese pe trotuar, unde am băut bere, iar doamnele s-au dus alături într-un alt local unde se vindeau o mulțime de croissant-uri, de toate formele și mărimile. Când au terminat croissant-urile au venit la masa noastră.

Berea nemțească.

Nota de plata.

Am fost la hotel după bagaje și recepționerul ne-a chemat un taxi care ne-a dus în port, tocmai acolo unde era ancorată Costa Pacifica, nava noastră de croazieră.

Nava aparține Companiei de Navigație Costa, care o folosește de la lansarea sa la apă din anul 2009.

Are o lungime de aproape 300 m, lățimea de 35 m, pescajul de 8 m și înălțimea de la linia de plutire de 70 m. Are masa de 115000 t și motoarele sale, diesel-electrice, dezvoltă o putere de peste 100000 CP. Viteza de croazieră este de 21 de noduri, adică mai mult de 38 km/h. Are 17 punți, 1504 cabine, unde încap 3780 de pasageri. Există pe navă 14 coloane, pe care funcționează lifturi, cel puțin 6 lifturi pe fiecare coloană. Supranumele navei este Muzica Mării. În toate locurile publice se cântă câte ceva, la un volum plăcut și mai mult, aproape toate restaurantele și barurile au nume legate de muzică: Paloma (Una paloma blanca), Rhapsody, My Way (Frank Sinatra), New-York (Paul Anka), etc. Nava este deservită de un echipaj format din 1200 de membri.

Am predat bagajele la oamenii care ni le vor duce în cabine și noi am făcut check in-ul. Am intrat apoi în salonul din care peste un ceas ne vom îmbarca.

Așteptăm.

La ora trei a început îmbarcarea. Scara rulantă ne-a dus până la pasarela de pe care am descins pe navă. undeva la Puntea 3.

Înainte de îmbarcare

Poza de la...

Urcarea la bord

Am ajuns la lifturi și de la Puntea 3 ne-am urcat la Puntea 7 unde era cabina noastră, 7394. Ajunși acolo am găsit geamantanul, care sosise înaintea noastră, precum și cardurile de bord, împreună cu programul zilei de astăzi scris în Diario di Bordo din 8 mai.

Cardul de bord este principalul obiect cu care este dotat pasagerul. Numai cu el se poate deschide ușa cabinei. Numai cu el se poate părăsi nava sau urca pe ea. Numai cu el se pot face cumpărături la bord, banii lichizi putând fi folosiți numai pentru un eventual bacșiș, pe care dacă vrei îl dai personalului de deservire.

Cardul de bord

Avers

Revers

Cabina avea cu ceva peste 12 mp, cea mai mare parte fiind ocupată de patul imens, în care ar putea dormi, zic eu, patru persoane. Camera în care am locuit după căsătorie era mai mică și sigur nu atât de confortabilă ca această cabină! Mai erau patru dulapuri mari, baia cu duș, o masă de toaletă, pe care se afla o oglindă și telefonul cu care puteai comunica cu alte cabine, precum și televizorul.

Patul

Coridorul dintre dulapuri și baie

Televizor

După ce ne-am instalat am fost anunțați la difuzor că toți pasagerii care s-au îmbarcat la Barcelona vor participa la un exercițiu de salvare. Ei trebuie să se prezinte la ora 5 PM la un restaurant de pe Puntea 5 cu vestele de salvare, luate din dulap.

La restaurantul...

De pe Puntea 5

O doamnă ne-a ținut un curs asemănător cu cel de protecția muncii, și am înțeles că la auzul unui semnal format din șase sunete scurte și unul lung, ne vom prezenta pe jos, îmbrăcați cu vestele de salvare, într-un anumit loc de pe Puntea 4, unde în caz de pericol vom fi îmbarcați în bărcile de salvare, pentru a părăsi nava.

După exercițiul...

De salvare.

După ce am dus vestele în cabină am urcat cu liftul la Puntea 11 de unde la ora 6 PM vom vedea plecarea navei din Barcelona.

Nu am crezut că voi trăi pe viu ceea ce exprimă Minulescu în poezia Solilocul Nebunului:

Iar pașilor ce-mi plictisesc timpanul
Aș vrea să nu le mai aud cadența
Decât în clipa-n care căpitanul
Va comanda matrozilor Partenza.

Și imediat după ora șase căpitanul Paulo Viscafe a comandat Partenza în timp ce toate difuzoarele de pe Puntea 11 transmiteau melodia lui Andreea Bocelli, Con Te Partiro.

Pupa se desprinde de la mal

Cap compas: Valencia

Am mai stat pe punte până la ora șase și jumătate, după care ne-am dus la cină la restaurantul My Way, unde eram programați în prima serie.

Cina era compusă dintr-un aperitiv, două feluri principale și un desert. Cam greu să poți să te lupți cu toate aceste bucate! Am admirat perseverența cu care familia Timar dădea gata toate cele patru feluri. Eu, din păcate, eram un biet copilaș față de ei! Mare parte din mâncarea aceea bună a trebuit să o las în farfurie, din cauză că ne-am obișnuit să nu mâncăm seara.

Cina...

La My Way

După masă am mers pe Puntea 3, acolo unde se achiziționau excursii pe țărm. Evident că toate cele ieftine erau vândute și nu am mai găsit decât din cele relativ scumpe. Am luat trei excursii în Valencia, Cagliari și Marsilia.

Ne-am dus apoi la plimbare pe Puntea de Promenadă unde se simțea curentul rece din largul Mediteranei.

Obosiți după o zi plină, prevăzută cu multe lucruri nemaiîntâlnite până acum, ne-am retras la cabină și am dormit prima noapte în largul mării.

Nava era foarte stabilă, aproape că nu simțeam că ea se deplasează și încă cu o viteză destul de mare pentru un vapor.

10 Mai.
Oraș: Valencia
Coordonate Geografice: 39g28m00s N 00g22m00s V
Țara: Spania
Populația: 810000 locuitori
Data sejur: 10 Mai 2017
Lociunța: Costa Pacifica cabina 7394

Ne-a trezit telefonul mobil la ora 6 și 45, iar la ora 7 eram la micul dejun în restaurantul Paloma. Era Bufet Suedez putându-ne servi cu oricare din sutele de preparate expuse în galantare. Nu am mâncat prea mult, având în vedere că peste aproximativ un ceas vom pleca în excursie.

Reveniți în cabină eu m-am bărbierit și pe la ora 8 și 30 am coborât la Puntea 0 de unde am debarcat (prezentând bineînțeles cardul de bord).

Coborâți pe țărm

Au venit autocarele pentru excursii și am ocupat loc în cel cu numărul 32, repartizat nouă, unde ghida vorbea limbile franceză și germană.

Excursia se numea Valencia, orașul vechi și cel modern și va dura de la ora 9 la 14.

Valencia este capitala provinciei autonome cu același nume și a fost înființată de romani în secolul al II-lea IH. După căderea Imperiului Roman, orașul a fost cucerit de vizigoți, iar în secolul al VIII-lea de arabi. El Cid Compeador (Rodrigo Diaz de Bivar 1043-1099) a cucerit Valencia în 1094, dar la trei ani de la moartea sa, maurii au reocupat-o. Abia în anul 1238 regele Aragonului recucerește definitiv orașul de la arabi.

Am părăsit portul cu autocarul și am parcurs o parte din zona centrală. Clădirile erau foarte bine întreținute și beneficiau de o arhitectură care îmbina armonios suprafețele curbe cu unghiurile diedre.

Clădiri valenciene

Primăria

În centru am coborât din autocar și conduși de ghidă ne-am deplasat spre Mercado Central (Piața de Alimente), un obiectiv foarte vizitat de turiști.

In drum spre Piață

Piața

Intrarea în Piață

El Mercado Central se află pe locul în care exista piață de alimente încă de pe vremea stăpânirii arabe. Sub actuala formă, piața a fost construită între 1914 și 1928 de doi tineri arhitecți care au îmbinat stilul gotic (coloane, cupole și acoperiș specific), cu stilul modern (oțel, beton, sticlă). Este cea mai mare piață europeană dedicată specialităților proaspete. În jur de 300-400 de mici producători dau de lucru zilnic la peste 1400 de lucrători ( transportatori, vânzători, personal din salubritate, etc.) care fac ca piața să funcționeze, pe o suprafață cu aria de aproape 7000 mp. Se pot cumpăra fructe, legume, zarzavaturi, produse de pescărie, produse de carne, toate proaspete, dar există chioșcuri unde se vând și băuturi, sucuri, apă minerală, etc.

Toți membrii grupului am intrat individual în piață, urmând să ne întâlnim peste o jumătate de oră sub cupolă.

Șunca afumată

Carne

Abundență

Am cumpărat niște cireșe superbe, pe care le-am mâncat acolo pe loc și în amintirea sejurului din Mexic, de anul trecut, am luat și două sticle de coniac Torres 10.

Firma Torres y Compania, înființată în 1870, s-a ocupat de vânzare de vinuri spaniole, în Spania și în alte țări de limbă spaniolă. Din 1928 firma produce și brandy, numele sub care se vând coniacurile produse în afara provinciei franceze cu același nume. Calitatea lor este cunoscută în întreaga lume și Torres 5, Torres 10 și Torres 20 sunt concurenți de succes ale produselor similare franțuzești.

După ce a trecut timpul acordat vizitării pieței am mers cu grupul în împrejurimi unde am văzut exteriorul unui castel medieval cu ziduri înalte, turnuri și creneluri. Nu era altceva decât Llotja de la Seda, adică palatul bursei comerțului cu mătase. A fost construit în stil gotic valencian între anii 1482-1548. Cu timpul a devenit sediu al tuturor burselor comerciale, contribuind la menținerea la un standard competitiv al comerțului mediteranian, în raport cu dezvoltarea impetuoasă a comerțului atlantic, după descoperirea Americii.

Toate aceste explicații ni le-a dat ghida la umbra unui pâlc de portocali, încărcați de fructe. Tot ea ne-a spus că această specie a fost adusă de mauri din Africa, ei neștiind că portocalele lor sunt amare, deci necomestibile. S-au păstrat ca arbori ornamentali, odată pentru aspectul lor plăcut, dar mai ales pentru mirosul îmbătător al florilor acestora, la începutul primăverii.

Portocale ornamentale (necomestibile). Florile lor emană un parfum extraordinar

Am mers în continuare pe jos până la Biserica Sf Ioan.

În Valencia a început gherila împotriva lui Napoleon

Casa cu cea mai îngustă fațadă din Valencia

După prezentarea bisericii ni s-au dat 30 de minute de voie. Noi am mers într-un mic local de lângă biserică unde am băut, doamnele cafea și noi bere.

În așteptare

La expirarea timpului am revenit la grup și am mers cu ghida spre Catedrala Santa Maria.

Ghida explicând...

În fața Catedralei

Catedrala

Piața Fecioarei Maria

Una dintre cele mai frumoase din oraș

Fântâna din Piața Fecioarei

Amândoi

În continuare am plecat tot grupul pe jos, spre parcarea în care ne aștepta autocarul.

Un castan multisecular

Mult, mult mai tânără decât castanul

Autocarul ne-a dus spre partea cu cele mai moderne construcții ale Valenciei, Orașul Artelor și Științei. Complexul este opera arhitecților Santiago Calatrava și Felix Candela și a fost inaugurat în 1998. El are șapte construcții, ultima fiind inaugurată în anul 2009: L'Hemispheric, Muzeul de Științe Prințul Felipe (2000), L'Umblacle (Umbrarul), L'Oceanografic(2002), Palatul Artelor Regina Sofia (unde se află și Opera din Valencia), Podul l'Assut de l'Or (2008) și Agora (2009). Din proiect mai fac parte zgârie-norii Alicante, Valencia și Castellon, dar din lipsă de fonduri este mică probabilitatea ca să înceapă în curând construirea lor.

Existența complexului este legată de o catastrofă naturală: inundarea orașului de către fluviul Turia în 1957. Apele de peste 5 m au omorât un mare număr de oameni și au distrus toate casele din zonă. Autoritățile au mutat albia fluviului, el astăzi nu mai trece prin oraș și în locul rămas gol au construit un lanț de parcuri, numit Fluviul Verde. La începutul anilor 1990 cei doi arhitecți, amintiți mai sus, au câștigat concursul organizat de municipalitate și astfel s-a născut acest Oraș al Artelor și Științei.

Complexul este cel mai vizitat loc din Valencia, dar proiectul a generat, și mai generează încă, multe controverse. În primul rând acestea se referă la costul foarte ridicat al lucrărilor. El a depășit de peste patru ori suma estimată, de 250 de milioane de euro. A apărut și necesitatea unor reparații costisitoare, chiar la timp scurt de la inaugurare. Cu toate acestea valencienii se mândresc cu această zonă a orașului lor, demnă de mileniul care s-a născut odată cu ea.

Spre Orașul Artelor și Științei

Se conturează...

Palatul Artelor Regina Sofia (Opera)

Araucaria

Muzeul de Științe Prințul Felipe

Palatul Artelor Regina Sofia (Opera)

PARS

Urmează să vizităm, timp de o oră Muzeul de Științe Prințul Felipe. Clădirea are trei nivele și însumează o suprafață cu aria de peste 20000 mp. Se spune că sursa de inspirație al proiectului ar fi fost un schelet de balenă.

În muzeu sunt prezentate descoperirile științifice, într-o formă simplificată, accesibilă tuturor, atât adulților, cât și în mod special, copiilor.

În fața muzeului

Cu ghida

Rachete

La parter

Machetă

Pendulul lui Foucault

Cu dinozaurul

Dinozaur zburător.

Am părăsit muzeul, astfel că, la ora indicată am fost la punctul de întâlnire. A venit autocarul și ne-a dus în port, la cheiul unde era ancorată Costa Pacifica.

La îmbarcare ni s-au scanat bagajele și la mine, existând cele două sticle de coniac, a trebuit să le predau, urmând să-mi fie aduse la cabină cu o zi înaintea debarcării. Le-am mulțumit că mă scutesc să am grija lor!

Masa de prânz se lua tot la restaurantul Paloma și era tot cu autoservire, ca și micul dejun. Problema era că venind mulți pasageri din excursii cam în același timp, nu mai existau locuri la mese. Cu greu am găsit o masă de două persoane și am terminat cu mâncarea destul de târziu. Asta însemna că la cină nu vom merge în prima serie, de la 18 și 30 la 20 și 30 ci în seria a doua de la 21 și 15.

Am mers în cabină și ne-am odihnit, după ziua destul de plină care s-a desfășurat până acum.

În jurul orei 17 și 30 am ieșit pe Puntea 11 și am asistat din nou la plecarea navei, de astă dată din portul Valencia. Plecarea s-a făcut ca și ieri, în timp ce Andreea Bocelli cânta Con Te Partiro.

Costa Pacifica...

Părăsește Valencia.

Înainte de a merge la masă am fost pe Puntea de Promenadă și ne-am plimbat prin briza rece a Mediteranei. Următorul port va fi Cagliari din Sardinia aflat la aproape 850 km. Acolo vom ajunge poimâine dimineața.

După orele 21 am sosit la cină și am fost sfătuiți să alegem dacă cinăm în seria I sau a II-a. Am mâncat la o altă masă, probabil una de rezervă.

Am mers la Barul de pe Puntea 3 și am ascultat acolo muzică până după ora 23. Barul se întinde de la un bord la altul și este foarte înalt, ocupând cel puțin 4 punți. Pe lângă lifturile obișnuite se poate ajunge la bar și cu patru lifturi exterioare, construite din material transparent.

Reveniți în cabină ne-am culcat și am dormit bine. În prima parte a călătoriei am traversat Meridianul 0, iar noaptea am trecut prin apropierea Insulelor Baleare.

11 Mai. O zi pe mare (Valencia-Cagliari).

Ne-am sculat mai târziu, am luat micul dejun pe îndelete, negrăbiți de nimeni, am revenit în cabină și pe la ora zece ne-am întâlnit cu familia Timar pe Puntea de Promenadă de la nivelul 3. Existau două astfel de punți la nivelul 3, una la tribord (dreapta) și alta la babord (stânga). Ambele erau identice și aveau o lungime de aproximativ 200 m. Ne-am plimbat pe una din ele (nu știu care) și am făcut astfel câțiva kilometri.

Pe Puntea de Promenadă

Țime-mă de mână...

Siajul

După efectuarea dozei de mișcare am revenit la Barul de la Nivelul 3 și am luat: domnii câte un coniac Courvoisier și doamnele câte un cocktail Daiquiri. Evident că le-am plătit cu cardul de bord. La fiecare băutură alcoolică cumpărată se adaugă la preț 15%.

La Bar, după Daiquiri

In spate...

Lifturile de sticlă

Am mai ieșit la o altă plimbare pe Puntea de Promenadă, acum cealaltă, urmând ca apoi să mergem la masă.

După masă am revenit la cabine și pe la ora 16 și 30 am mers pe Puntea 12 la o plimbare mai lungă.

Pe Puntea 12

Siajul de la pupa

Pista pentru antrenament

Pe la ora 18 și 45 am mers la masă. Ajunși acolo ne-am dat seama că este seara festivă, organizată o dată pe săptămână. Nu știu de ce noi nu am fost informați. Probabil nu am citit Diario di Bordo de astăzi, un ziar tipărit pe navă, pe care stewardul îl lasă seara în fiecare cabină. Acolo se anunțau toate evenimentele care aveau loc a doua zi.

Majoritatea pasagerilor erau îmbrăcați elegant. Neștiind, eu nu mi-am îmbrăcat costumul, pe care cu mari sacrificii l-am adus cu mine, tocmai pentru acest eveniment. Am fost totuși inspirați, că eu mi-am luat pantalonii de la costum, pantofii și o cămașă mai elegantă, iar Betty o bluză de gală. Timarii nu erau la masă. Chelnerul ne-a spus că i-a văzut și presupune că au plecat să se schimbe. Era prezentă cea de-a treia pereche, un cuplu belgian, care am aflat mai târziu că de peste 40 de ani trăiesc în Africa de Sud. Cu ei Betty a conversat în franceză.

Meniul serii festive

Astăzi, pe lângă cotidiana apă minerală gazoasă, am mai cumpărat cu cardul și o sticlă de vin alb și sec italian.

Betty și doamna sud africană

Au sosit Timarii, eleganți și au comandat și ei o sticlă de vin roze, deasemenea italian.

Înainte de desert chelnerii ne-au umplut câte un flut de șampanie, din partea casei și au început un mic spectacol, felicitându-ne pentru că am ales croaziera aceasta. A fost prezentat bucătarul șef, directorul restaurantelor de pe navă și șeful restaurantului My Way. Un fotograf, care mai târziu mi-am dat seama că era român, ne-a făcut o poză, plătită evident, cu cardul de bord. Au defilat și un grup de copii îmbrăcați în uniforme de căpitan de navă. Probabil că erau copii ai pasagerilor, instruiți de o doamnă din personal, care era cu ei.

Spectacolul personalului

Poza românului.

A fost un sfârșit de cină mai deosebit, care ne-a scos din cotidianul cu care începusem să ne obișnuim.

În drum spre cabină ne-am dat seama că și la Grand Bar Rhapsody se pregătea o seară festivă. Urma să intre un grup de fetițe costumate în prințese.

Prințesele.

Am mai ieșit pe Puntea de Promenadă, unde nici nu era chiar așa de frig, după care am revenit la cabină. A doua zi dimineața vom merge în excursie la Cagliari.

Am fixat tableta să ne scoale la ora 6 și 40. Mai târziu după ce s-a culcat Betty, eu am mai jucat Sudoku și să nu o deranjez am tăiat sonorul pe tabletă. Atunci nu mi-am dat seama de consecințe.

12 Mai. Cagliari.

Oraș: Cagliari
Coordonate Geografice: 39gr14m00s N 9gr03m00s E
Țara: Italia
Populație: 160000 locuitori
Data Sejur: 12 Mai
Locuință: Costa Pacifica cabina 7394

Dimineața mă trezește Betty și îmi spune că este ora 7 și 20. M-am întrebat de ce nu am auzit alarma de pe tabletă, dar nu am apucat să-mi mai răspund. Ne-am îmbrăcat rapid și ne-am dus la masă. Am mâncat repede, am venit la bărbierit și pe la ora 8 și 15 am coborât la Puntea 0 pentru debarcare. Excursia la Cagliari începea mai devreme, la 8 și 30. Am căutat-o pe ghidă, dar ghida ne-a descoperit ea pe noi și am fost invitați să ne urcăm în Autocarul nr 28.

Debarcați în Cagliari.

În autocar

Sobru și distins (încruntat și îmboțit zice nevasta)

Cagliari este capitala Sardiniei, una din regiunile autonome ale Italiei. În limba sardă orașul se numește Casteddu (Castelul). El are aproximativ 160000 de locuitori, dar împreună cu câteva orașe foarte apropiate, au peste 400000 de locuitori.

A fost colonie cartagineză, apoi a făcut parte din Imperiul Roman. A fost cucerit pe rând de vandali, de Imperiul Bizantin, de Genova, de Pisa, de Regatul Aragonului, de Spania și pentru scurt timp de Austria. Din 1861 face parte din Italia, tânărul stat care tocmai se formase. În prezent este unul din cele mai mari porturi ale Mediteranei și turismul a devenit principala resursă a orașului.

Ghida ne-a spus (în franceză) că vom ieși din port, vom traversa orașul și ne vom urca pe o colină. Practic de acolo va începe vizita noastră, coborând tot timpul, fie cu autocarul, fie pe jos.

Gara Cagliari

Șoferul a oprit pentru câteva minute autocarul în fața Sanctuarului Fecioarei de la Bonaria.

Legenda spune că o corabie aragoneză a fost surprinsă la intrarea în portul Cagliari de o furtună extraordinar de puternică. Pentru a ajunge în siguranță, marinarii au trebuit să arunce toată încărcătura în mare. Când au aruncat ultima ladă, ca prin farmec, furtuna s-a oprit brusc. Scoțând lada din apă, au văzut că în interiorul ei se afla o sculptură din lemn de tei a Fecioarei Maria. Pentru această sculptură s-a construit un sanctuar care o adăpostește. De la începutul secolului al XX-lea Fecioara Maria de la Bonaria a devenit Patroana Sardiniei.

Sanctuarul Fecioarei de la Bonaria

Ajunși pe colină am coborât din autocar, am ascultat cu atenție explicațiile ghidei și am avut o splendidă priveliște asupra orașului.

Am văzut mlaștinile unde se cristaliza sarea extrasă pentru consum. Cum astăzi procesul nu mai este rentabil, această industrie a fost abandonată, iar mlaștinile au fost ocupate de mari păsări flamingo, albe și cu pete de culoare roz. Ele constituie o importantă atracție turistică a insulei.

Se vedea de asemenea o formă mai ciudată de relief numită Șaua Diavolului (Sella del Diavolo).

Făcătorul Luminii (Lucifer), după ce a ajuns la funcția cea mai înaltă de Comandant al Cetelor Îngerești, a organizat o lovitură de stat împotriva lui Dumnezeu. Datorită unei trădări, Dumnezeu află de intenția protejatului său și astfel începe un război între oștirile celor doi. Conflictul se desfășoară pe mai multe planete și Lucifer, în retragere, ajunge pe Pământ. Aici lângă locul care, mult mai târziu, se va numi Golful Cagliari, are loc o luptă aeriană în care Arhanghelul Mihai îl doboară pe Lucifer de pe cal. Șaua sa cade din înaltul cerului pe malul golfului creându-se prin pietrificare respectiva formă de relief.

Pe colină

În fundal mlaștinile sărate

De cealaltă parte

Șaua Diavolului în dreapta.

Șaua Diavolului în stânga

Mlaștini sărate cu flamingo

Un capăt de autocar

Orașul văzut de sus

Am coborât cu autocarul până la poalele unei alte coline pe care se află Castelul.

Coborâm

Înfloresc...

Gardurile...

Vii

Castelul la înălțime

Vizita a continuat pe jos. Am urcat la Castel și ne-am dus la Muzeul de Istorie din incintă. Datorită unei necorelări între grupurile de turiști s-a creat un fel de ambuteiaj, astfel că, dacă vizitam chiar și în fugă muzeul, nu ne-am fi putut încadra în timp. Am părăsit lăcașul și am mers spre catedrală.

Vedere de la Castel

Costa Pacifica în depărtare

Cladire ce se cere restaurată

La Castel

Biserica Santa Maria a fost construită în secolul al XIII-lea și după câțiva ani (1258) obține statutul de catedrală, devenind sediul Arhiepiscopului de Cagliari.

În secolul al XIV-lea i s-a construit transeptul, luând forma de cruce, în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea a fost renovată, urmând ca în 1930 să i se demoleze vechea fațadă și să fie înlocuită cu una neo-romană, asemănătoare cu cea a catedralei din Pisa.

Catedrala Santa Maria

Mulțimea de turiști

În interior

Altarul

Efecte fotografice

Cathedra în stânga

Lumânări pentru morții noștri

Cathedra

Fațada neo-romană

De la Catedrală am continuat să coborâm spre centrul orașului. Am trecut pe lângă Turnul Elefantului, construit în jurul anilor 1300, înalt de 30 m, care făcea parte din sistemul de apărare al orașului. Locuitorii Sardiniei nu au mai văzut elefanți de la sfârșitul secolului al III-lea IH, când Hannibal i-a folosit în războaiele punice împotriva Republicii Romane. Urmașii lor de peste 1500 de ani, au considerat pachidermul că este mai mic decât o vacă și astfel au pus pe turn un elefant cam de mărimea unui purceluș.

Am văzut portul din mai multe puncte și am ajuns în sfârșit și la 45 de minute de program de voie. Ghida a cam exagerat cu înghesuirea programului.

Coborâm spre centu

Din nou portul

Costa Pacifica

Turnul Elefantului

Ne-am așezat la o masă de pe trotuar și doamnele au luat celebra cafea italiană macchiato care este un espresso italian pătat (machiat) cu puțin lapte. Noi bărbații nu suntem așa de pretențioși. Ne-am mulțumit cu câte o bere obișnuită!

În sfârșit cafeaua...

În fundal ghida, după ce și-a luat gustarea

A fost bună berea

La ora stabilită ne-am dus în parcarea autocarului și când ne-am strâns cu toții am plecat spre port.

În centrul...

Orașului

Ajunși la navă

O nouă îmbarcare

Din nou a fost aglomerație la masă, dar am reușit să găsim locuri într-un final.

De la masă am mers sus pe Puntea 12 să vedem dacă se poate face plajă. Am hotărât să ieșim și noi peste un ceas.

Acuma mi-am dat seama de ce nu ne-a trezit tableta: eu tăindu-i sonorul, ea nu a mai putut scoate sunetele alea de alarmare care te trezesc oricât de greu ai dormi.

Am venit pe Puntea 11, cu prosoapele din dotare și am făcut plajă până la plecarea navei. Uneori bătea un vânt destul de rece, dar când acesta stătea era chiar plăcut.

Plajă și Sudoku

Imediat după ora 17 nava s-a desprins de la chei tot în sunetul melodiei Con Te Partiro, cântată (ca și în zilele precedente) tot de Andreea Bocelli.

Ne desprindem de la chei

Se execută manevrele...

De părăsire a portului

Suntem relativ în larg

La ora obișnuită am luat cina, o cină festivă, numai cu mâncare italiană, în cinstea faptului că navigam în apele teritoriale ale patriei navei, Italia.

La sfârșitul mesei, personalul a dat un mic spectacol, cu cântece italiene, în timp ce chelnerii dansau, pe rând, cu toate doamnele de la mese. A fost o surpriză foarte bine gustată de pasageri.

Spectacolul susținut...

De personal

După masa de seară am plecat foarte bine dispuși, (mai ales eu), spre cabină, în timp ce nava își urma conștiincioasă drumul spre Civitavecchia.

13 Mai. Civitavecchia.

Oraș: Civitavecchia
Coordonate Geografice: 42g06m00s N 11g48m00s E
Țara: Italia
Populația: 53100 locuitori
Data Sejur: 13 Mai
Locuință: Costa Pacifica cabina 7394

Am mers la masă ceva mai târziu, după ce excursioniștii se îndreptau spre autobusele lor.

Ne vom duce pe cont propriu să vizităm Civitavecchia. Am debarcat în port și am așteptat microbusul Costa Navetta care din 20 în 20 de minute ducea, gratuit, pasageri de la navă în oraș și invers.

Civitavecchia este unul din cele mai importante porturi de pasageri ale Italiei și face legătura cu Sardinia, Sicilia, Malta, Tunisia și Barcelona.

Teritoriul actualului oraș a fost locuit de etruști, încă înainte de întemeierea Romei. Strămoșul nostru, împăratul Traian a înființat portul în secolul al II-lea DH, care s-a dezvoltat continuu până la căderea Imperiului Roman.

Regele franc Pepin cel Scurt donează papei, după incursiunea sa în Italia (754-756), teritoriile numite apoi Statele Papale, din care face parte și portul. El s-a dezvoltat, practic însă, numai din secolul al XV-lea și renașterea sa a dus la extinderea orașului, în care au apărut numeroase clădiri luxoase, Civitavecchia devenind principalul port al Romei.

Din 1870 Civitavecchia va face parte din Regatul Italiei, a cărui capitală peste un an va fi Roma.

Ajunși în oraș am căutat un local în care să existe wi-fi pentru a putea comunica cu copiii, atât noi cât și Timarii.

După ce chelnerul ne-a asigurat că există internet și chiar ne-a dat parola, am comandat două beri și două cafele. Nu am reușit să ne legăm la internet, nici noi și nici alți trei clienți, dar chelnerul susținea că precis sculele noastre sunt de vină. Berea Peroni însă a fost bună!

La o masă pe trotuar

Plăcut...

Dar fără internet

Am mers apoi la un alt local unde internetul a funcționat câtva timp și noi am putut trinite câteva fotografii și vești din croazieră, după ce dintr-odată a murit și am pierdut legătura cu copiii.

Orașul este frumos, ne-am plimbat prin cartierul comercial și am făcut și cumpărături.

Prin Civitavecchia

Pe o...

Stradă comercială

Doamnele caută cadouri

După cumpărături a fost planificată vizitarea Fortului Michelangelo, principalul element din complexul de apărare al portului, construit de mai mulți papi, care, pe rând, au condus Statele Papale.

Papa Iuliu al II-lea, succesorul lui Borgia a început în anul 1508 construcția unui sistem de fortificații care să apere, la nevoie, bazinul portuar. Lucrarea i-a fost încredințată arhitectului renascentist Bramante, unchiul lui Raphael, care a conceput fortul ca având forma unui dreptunghi cu dimensiunile de 120/100 m, prevăzut cu câte un turn în fiecare vârf al patrulaterului. Turnul principal al fortificației a fost proiectat de Michelangelo. Deși artistul nu a avut o contribuție majoră în construcția fortului, cu trecerea timpului, localnicii au dat complexului numele său. Lucrarea s-a încheiat după aproape 30 de ani, timp în care s-au succedat alți patru papi.

Portul văzut de pe metereze

Pungă nouă, metereze vechi

Vedere spre port

Se vede și nava noastră

Mult mai ispititoare...

Decât meterezele

.
Am revenit la locul de unde plecau navetele și ne-am întors în port îmbarcându-ne rapid, în lipsa aglomerației, pe navă.

Am mers direct la Paloma și de astă dată localul a fost mai aerisit, reușind chiar să ne luăm prânzul, toți patru la aceeași masă.

După ce am stat vreo două ore în cabină am ieșit la Puntea 10 și am făcut plajă, în timp ce vântul sufla când mai tare, când mai slab, dar sufla permanent.

După ora 18, căpitanul Paolo Viscafe, Andreea Bocelli și cu mine am ordonat părăsirea portului și nava s-a conformat! Am comandat cap compas Savona!

Con te partiro

Ne întoarcem...

De la plajă

Ne vom pregăti...

Pentru cină

Am hotărât ca la cină să-mi îmbrac costumul, deși în Diario di Bordo se recomanda o ținută obișnuită.

Când au sosit Timarii m-au întrebat ce sărbătoresc. Le-am răspuns că aniversarea de 11 ani de la o nuntă foarte plăcută, care a avut loc pe 13 mai. Cum am văzut că nu reacționează, am mai insistat de vreo două ori asupra datei și abia atunci și-au dat seama că este vorba de nunta Georgianei, fiica lor cea mai mică. Imediat Ghiță a chemat chelnerul și a comandat, pentru sărbătorire, o sticlă de vin. A fost un vin asemănător cu cel care-i plăcea lui Fănuș Neagu: alb, rece, sec și gratis!

Sărbătorim...

Nunta Georgianei

După cină am ieșit puțin pe Puntea de Promenadă, dar Betty a cerut șă ne retragem în cabină, că începe să nu se simtă bine.

Probabil era efectul vântului de la cele două zile de plajă. Am hotărât să trecem pe o medicație dură, recomandată în cazuri extreme de doctorul Ivanciu.

14 Mai. Savona.

Oraș: Savona
Coordonate Geografice: 44gr18m00s N 8gr29m00s E
Țara: Italia
Populația: 62000 locuitori
Data Sejur: 14 Mai
Locuință: Costa Pacifica cabina 7394

Dimineața pe la ora șapte am ancorat în portul Savona, capitala provinciei italiene cu același nume.

Pe acest loc se găsea în Liguria antică portul roman Savo. După căderea imperiului, în secolul al VII-lea orașul a fost distrus în totalitate de lombarzi. De-abia în secolul al XII-lea a fost reconstruit un port funcțional, care sute de ani s-a aflat într-un război continuu cu Republica Genova. Aceasta l-a stăpânit, dar portul s-a eliberat de ea mai multe ori. A fost pentru scurt timp sub stăpânire austriacă și a fost cucerit și de Napoleon. După 1815 a fost alipit Regatului Sardiniei și împreună cu el, din 1861 face parte din Italia. Ca și alte porturi italiene a fost distrus de bombardamentele din timpul celui de-al doilea război mondial. După reconstrucție a devenit un important centru maritim. Începând din anii 1970 s-a dezvoltat mult turismul, Savona devenind o importantă escală a croazierelor din Mediterana. Ca dovadă și noi ne aflăm astăzi aici!

După micul dejun am vrut să mergem în oraș tot pe cont propriu, ca și ieri.

Betty însă s-a simțit tot mai rău, avea puțină febră și era foarte obosită. Am decis atunci să-i lăsăm numai pe Timari să plece și noi să stăm în cabină.

A dormit vreo două ore și când s-a trezit mi-a spus că ar vrea să bea o cafea. Am mers la barul de la Puntea 3 și i-am adus un macchiato dublu.

După cafea s-a simțit mai bine și am ieșit împreună, nevrând să mai stea în pat. Am mers pe Puntea de Promenadă de la nivelul 3 și am admirat priveliștea spre oraș.

Savona...

Aurie, râde-n soare!

Am trecut apoi alături, la bar și am ascultat muzica produsă de un diseus angajat de Compania Costa, în timp ce eu mai și savuram un coniac franțuzesc. Betty nu putea conzuma, pentru că antibioticele nu sunt compatibile cu alcoolul.

La barul...

De la Puntea 3

Diseusul

Coniacul e pe terminate

Am observat că debarcarea de pe navă se făcea de pe această punte și nu de pe Puntea 0 ca și în zilele precedente. Probabil asta din cauza fluxului, ridicat la această oră. Am decis să coborâm de pe navă și să ne plimbăm puțin prin port.

Am ajuns pe o limbă de asfalt, care se afla între două nave uriașe ale Companiei Costa: Costa Pacifica și Costa Favolosa, aceea pe lângă care am mai trecut părăsind portul Barcelona.

În portul...

Savona

Între...

Costa...

Pacifica...

Și...

Costa...

Favolosa

Două nave...

Surori

După masa de prânz ne-am retras în cabină, unde am stat până la cină. Nu am mai participat la părăsirea Savonei. Paolo Viscafe și Andreea Bocelli au rezolvat-o, de astă dată, fără noi!

După cină am ieșit puțin pe Puntea de Promenadă, după care țuști la cabină!

Pe Promenadă

Betty trebuie ca mâine să se simtă bine, ca să poată să meargă în excursia din Marsilia!

Marsilia. 15 Mai.

Oraș: Marsilia
Coordonate Geografice: 43g17m00s N 5g28m00s E
Țara: Franța
Populația: 850000 (1715000 cu împrejurimile) locuitori
Data Sejur: 15 Mai
Locuința: Costa Pacifica cabina 7394

Când ne-am trezit nava era ancorată și Betty se simțea mai bine. Am fost la masă și pentru că excursia va începe la 12 și 30 ea voia neapărat să facă plajă. Eu nu-i împărtășeam părerea, dar vorba vecinului nostru de acum aproape 50 de ani, nea Ionică Hruban: te pui cu fomeia? Așa că am ieșit la plajă.

Am ancorat la Marsilia

Pe Puntea 10

Sudoku

Vedere...

Din port

Pe la ora 11 și 45 Betty și Timarii au fost la masă. Eu eram prea sătul după micul dejun, ca să pot mânca așa devreme.

La ora indicată eram pe chei, a venit autocarul și am plecat spre oraș.

Marsilia este al doilea oraș al Franței și cel mai mare port comercial al său. Este capitala regiunii Provența-Alpi-Coasta de Azur. A fost întemeiată de greci în secolul al VII-lea IH, apoi a fost cucerită de romani. Franța a anexat Marsilia în anul 1481, acesta devenind cel mai vechi oraș al ei.

După ce am ieșit din port am trecut cu autocarul prin câteva cartiere ale orașului și ghidul nostru ne prezenta obiectivele turistice, evident în limba engleză. Inițial excursia era prevăzută cu ghid francez, dar din lipsă de doritori, s-a renunțat și am fost chemați să alegem o excursie cu ghid englez, spaniol sau italian. Noi am ales-o pe aceasta.

Marsilia din autocar

Containere în port

Clădire veche

Catedrala Nouvelle Major

Construită între 1852-1896

Nou și vechi

Clădiri de la sfârșitul secolului al XIX-lea

Fortificații

Marsilia este un oraș cu o arhitectură impresionantă, îmbinându-se armonic construcțiile noi cu cele vechi, multe dintre ele având chiar 300 de ani. Am trecut pe lângă castele și fortărețe, dar și pe lângă splendidele case care datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Prima oprire am făcut-o la Monumentul Eroilor Armatei Orientului și a Teritoriilor de Peste Mări care-i comemorează pe soldații căzuți în primul război mondial La Porțile Orientului. Monumentul a fost ridicat în anul 1927 și este situat pe țărmul mării.

De la monument se vede Arhipelagul Frioul, pe una din insulele sale aflându-se Castelul d'If. Acesta era o fortăreață construită între 1524-1531 de regele Francisc I. Cinci ani mai târziu din castel a fost respins un atac naval al împăratului Carol Quintul. Fiind dotat cu tunuri cu bătaie destul de scurtă, fortăreața își pierde din importanță și devine închisoare în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. În cei aproape 300 de ani închisoarea a avut numeroși deținuți, dar pe departe cel mai celebru este deținutul fictiv Edmond Dantes, viitorul Conte de Monte Cristo, eroul lui Alexandre Dumas. Castelul este astăzi un important obiectiv turistic al orașului.

Insule ale Arhipelagului Frioul

Castelul d'If

Cu castelul...

În depărtare

Animație

Monumentul Eroilor...

Armatei Orientului și a Teritoriilor de Peste Mări

După ce a trecut timpul afectat opririi ne-am urcat în autocar și am făcut un tur, admirând peisajul fascinant al Mediteranei marseieze.

Cartier rezidențial

O copie a lui David.

Monumentul surfiștilor

Am părăsit drumul de pe faleză și am început să urcăm. Ne îndreptam spre Bazilica Notre Dame de la Garde, situată pe unul din cele mai înalte dealuri ale Marsiliei. Este cel mai vizitat obiectiv turistic și este vizibilă din aproape toate locurile din oraș. De mai bine de un secol este simbolul orașului Marsilia.

În anul 1214 în vârful colinei Notre Dame de la Garde a fost construită o capelă unde veneau marinarii și pescarii să se roage, pentru a fi protejați de Fecioară împotriva stihiilor mării. Regele Francisc I (1515-1547), intuind importanța strategică a acestui loc a construit alături de capelă un fort, cam în același timp în care a construit și Castelul d'If. Și el a servit la apărarea orașului în timpul asediului împăratului Carol Quintul, amintit mai sus.

Arhidioceza de Marsilia (catolică) a comandat tânărului arhitect Henri Esperandieu (protestant) construcția unei biserici, închinată Fecioarei Maria, pe locul vechii capele. Arhitectul a amenajat vechiul fort, ca acesta, înalt de 13 m, să servească ca fundație edificiului. Lucrările au început în 1853 și biserica a fost sfințită 11 ani mai târziu. Stilul construcției este romano-bizantin și este decorată cu mozaicuri. Piatra cu care s-a ridicat biserica este de culoare verzuie și a fost dusă din împrejurimile Florenței. Biserica are o clopotniță cu secțiunea pătrată, înaltă de 41 m, peste care se află un turn de 12 m, ce servește de suport pentru statuia Fecioarei Maria.

Statuia a fost montată în 1870, are aproape 10 tone, este înaltă de peste 11 m și a fost executată din cupru care s-a aurit. Lucrările la bazilică au fost finalizate abia spre sfârșitul secolului al XIX-lea, când arhitectul era deja mort, de mai bine de 20 de ani.

La 25 August 1944 nemții aveau mai multe cazemate în jurul bazilicii și trupele Franței Libere, formate din pușcași algerieni, au primit misiunea de a cuceri colina. Pentru a nu se face stricăciuni mari bazilicii s-a evitat folosirea bombardamentelor de aviație și de artilerie. Pușcașii algerieni (musulmani), sprijiniți numai de câteva tancuri au eliberat bazilica (catolică), de cotropitorii nemți (creștini). Urme de gloanțe se mai văd și astăzi pe pereții bazilicii.

Când autocarul a ajuns la baza dealului, deja s-a văzut, mai întâi, turnul bazilicii, apoi, ea însăși în întregime.

Bazilica văzută din autocar

Turnul...

Cu statuia aurită a Fecioarei Maria

Autocarul ne-a lăsat la locul de unde încep scările, pe care trebuie să le urcăm ca să ajungem la bazilică.

Betty le-a numărat și mi-a spus că sunt 206 trepte până sus la intrarea în edificiu.

O parte din cele 206 trepte

Urcate din ce în ce mai greu

Animație (asta da viteză!)

O terasă pentru odihnă

Din nou Arhipelagul Frioul

Animație

Turiști

Tot mai sus

Placa

Turnul cu Fecioara

Arhipelagul...

Cu Castelul d'If

Se văd urmele gloanțelor din 25 August 1944

Orașul văzut de pe colină

La bazilică există un restaurant, foarte lăudat, dar spre ghinionul nostru am ajuns aici într-o zi de luni, când localul este închis.

Am coborât la autocar și acesta ne-a dus în apropierea Portului de Agrement. Vom avea 45 de minute program de voie.

Eu și Ghiță ne-am așezat la o masă pe o terasă în timp ce doamnele au plecat la cumpărături.

Am băut, la început, câte o bere și ca să nu așteptăm degeaba, a trebuit să repetăm comanda. Când au venit doamnele am plecat spre autocar, făcând pe drum câteva poze.

Portul...

De Agrement

În fundal Bazilica...

Notre-Dame de la Garde

Statuia taurului

Din nou...

Bazilica...

Printre sute de catarge

Autocarul...

Cu număr de Cluj

Am mers în port și ne-am îmbarcat pe navă. Am făcut câteva poze în cabină, după care ne-am odihnit.

Selfie

Când am ieșit pe Puntea 11 nava deja plecase de o oră, din cel mai mare port al Franței.

Siajul

Spre Barcelona

Am luat ultima cină la restaurantul My Way, după care ne-am luat la revedere de la chelnerul nostru filipinez.

Bavareză. Ultimul desert din croazieră.

Am mers direct la Puntea de Promenadă, în timp ce soarele se scufunda în mare.

Apus de soare...

Pe Mediterana

Ne-am retras apoi în cabină să facem una din cele mai detestate operațiuni, cel puțin de către mine: împachetarea. Am găsit pe măsuță sticlele mele cu Torres 10, cumpărate la Valencia.

Când am terminat cu împachetarea, ne-am etichetat valiza și am scos-o pe coridor. De aici grupul de bagajiști o va ridica și noi o vom recupera mâine pe țărm, după debarcare.

Ne-am culcat pentru ultima dată în cabina 7394, pe Mediterana, în timp ce Costa Pacifica se îndrepta spre cel mai mare port catalan.

16 Mai. Barcelona.

Oraș: Barcelona
Coordonate Geografice: 41g23m00s N 2g09m00s E
Țara: Spania
Populația: 1620000 locuitori
Data Sejur: 16 Mai
Locuință: Islaz no 1

Pe la ora 7 am fost la micul dejun, după care am revenit la cabină. Ne-am împachetat bagajele de mână și am părăsit cabina la ora 8, luându-ne rămas bun de la stewardul care ne-a îngrijit cabina și care menținea ordinea, făcându-ne patul cel puțin de două ori pe zi.

În timpul nopții ne-a venit în cutia poștală factura, în care ni s-au comunicat toate cheltuielile făcute cu cardul de bord. Evidența lor a fost foarte corectă, absolut tot ce-am consumat și nimic în plus.

Așa cum am fost anunțați de aseară, ne-am prezentat la Grand Bar Rhapsody, de unde, în serii, ne vom prezenta la Puntea 0 pentru debarcare. Ne-am întâlnit acolo cu familia de belgieni din Africa de Sud, de la care ne-am luat adio, nu la revedere.

La Grand Bar Rhapsody...

Așteptând debarcarea

Am coborât de pe navă cu a treia și ultima serie, ne-am găsit repede valiza și ne-am dus în stația de taxi. De aici am mai privit încă o dată nava de aproape și i-am comandat șoferului să ne ducă la Hotel Aneto, acolo unde am dormit lunea trecută.

La Revedere, Costa Pacifica!

Când am părăsit hotelul marțea trecută recepționerul a spus că putem, la întoarcere, lăsa bagajele la ei până vom pleca la aeroport.

Am lăsat deci bagajele în camera special destinată pentru aceasta și am mers spre Rambla. Ne-am așezat la o masă de pe trotuar, din dreptul Teatrului Liceu și am luat: doamnele câte un macchiato, la fel de bun ca și în Italia, iar noi câte o bere media. Pe lângă noi trecea continuu fluviul de turiști.

Așteptăm...

Să fim serviți

Trec turiștii, trec

În sfârșit...

Cafeaua

Dar și...

Berea

Am conzumat fără absolut nici o grabă și într-un târziu ne-am ridicat și am străbătut strada pietonală spre un capăt și spre celălalt.

Din nou...

Coloana lui...

Cristofor Columb

Cristobal Colon, în catalană

După atâta umblat ni s-a făcut foame și am hotărât să luăm masa de prânz pe Rambla. Am găsit destul de greu o masă și am mâncat câte o friptură de pui și am mai luat încă câte o bere, dar de data asta maxima.

La noul local

A sosit berea

Cam mare

Dar vom lupta!

Dacă-i big, big să fie!

Jumătate de pui

Aripioare

Abia în drum spre hotel ne-a dat Dumnezeu, nouă românilor, mintea cea de pe urmă. Ne-am dat seama că am comis două greșeli. Prima este că am mâncat într-un loc de-a dreptul bântuit de turiști, unde cererea este foarte mare, lucru care face ca mâncarea să fie scumpă și de o calitate îndoielnică. A doua că am comandat bere maxima, care cu timpul s-a încălzit și evident a pierdut din calitate. Mai bine luam două media, a doua după ce am terminat-o pe prima. Chiar în puterea vârstei, cum suntem noi, tot mai avem câte ceva de învățat!

La hotel, recepționerul ne-a chemat un taxi, care ne-a dus la aeroport. Aici ne-am așezat pe scaune și am așteptat.

Pe aeroport

Așteptând check in-ul

Triști că s-a terminat prea repede croaziera

Am făcut check in-ul, am predat bagajele și încet, că aveam timp destul, am făcut controlul de securitate și am mers spre poarta de îmbarcare.

Aeroportul din Barcelona s-a modernizat din 2015, de când am zburat ultima dată de pe el (Vezi Tenerife). Accesul de la avion la aeroport și invers se face acum prin burduf.