Lisabona 2018

Oraș: Lisabona
Coordonate Geografice: 38g42m36s N  9g9m36s V
 Țara: Portugalia
Populația: 550000 locuitori
Data Sejur: 9-12 Octombrie 2018
Locuință: Canaan Lifestyle Apartments Combro 77

9 Octombrie. Dimineața în Amsterdam, după micul dejun am definitivat bagajul, început aseară și după ce ne-am îmbrăcat am dus bagajele în stradă (pe abrupta scară olandeză) și am chemat telefonic un uber-taxi, care să ne ducă la Aeroportul Schiphol.

Am predat bagajul de cală și funcționarul Companiei Vueling ne-a propus să depunem la cală și bagajele de mână. Bineînțeles că am acceptat și astfel am fost foarte lejeri în toate activitățile care urmau în aeroport: control de securitate, deplasarea la poarta de îmbarcare și îmbarcarea însăși.

Pe Aeroportul Schiphol

A început îmbarcarea

După ce ne-am ocupat locurile în avion, am decolat și cele mai puțin de trei ore de zbor au trecut repede. Este firesc. Și cele 10 ore de zbor spre California, din anii precedenți, treceau într-un final.

Am aterizat pe Aeroportul din Lisabona, am recuperat bagajele și la ieșire ne-am întâlnit cu Timarii. Ei au venit de la București, au aterizat ceva mai înainte și ne-au așteptat. Nu am putut lua legătura cu ei înainte de a ieși de la Sosiri, pentru că, veșnic îndrăgostiți, ei au uitat să-și activeze romingul în România.

Am luat un taxi care ne-a dus la hotel. Am preluat cele două apartamente situate într-un cartier vechi,  acum aproape central al capitalei lusitane și ne-am instalat.

Primele impresii despre Lisabona, dobândite încă din taxi au fost că este un oraș curat, cu multe monumente frumoase, cu numeroase spații verzi și cu unele clădiri deosebit de arătoase, aparținând mai multor stiluri arhitectonice, în funcție de vechimea lor. Deși este una din cele mai mici metropole europene, ea este un oraș în plină expansiune, fapt care se vede și prin mulțimea de macarale vizibile la tot pasul care servesc atât la ridicarea unor construcții noi, cât și la restaurarea unora vechi.

Spre seară am ieșit în oraș pe jos și am făcut cunoștință cu străzile mai mult sau mai puțin înguste, dar toate în rampă sau pantă. Se spune că și Lisabona e situată tot pe șapte coline, ca și Roma, dar pe o suprafață mai mică și acest lucru se simte mai intens.

Am urcat o stradă, cam 400 de metri în mod continuu, apoi am coborât-o alți 150 de metri și am ajuns în piața care poartă numele poetului național Luis de Camoes (1524- 1580). Acesta este un clasic al literaturii universale și a scris elegii, ode și sonete. Principala sa operă este poemul epic de mari proporții Os Lusiades unde vorbește despre descoperirile și cuceririle portugheze. A dus o viață aventuroasă, fiind soldat în nordul Africii și trăind în Goa, Macao și Mozambic. În semn de omagiu Ziua Națională a Portugaliei este 10 Iunie, ziua când poetul a trecut în neființă. Este înmormântat într-un mormânt  de la Mănăstirea Jeronimos, nu departe de cel al eroului poemului său, Vasco da Gama.

În Lisabona

Stradă în pantă

Statuia poetului național

Luis de Camoes

Cu...

Statuia privită...

Din față

Cu biserica Igreja de Nossa...

Senhora de Encarnacao

La lăsarea amurgului am plecat spre casă, urcând acum cei 150 de metri și coborându-i pe următorii 400. Am făcut și cumpărăturile pe care le-am considerat de urgență.

Tramvai vechi cu cremalieră...

Pe o strada foarte abruptă

Ajunși acasă Bibi a gătit puiul cumpărat pe drum. Pe la ora 22 ne-am culcat, nefiind încă adaptați la fusul orar al Portugaliei.

10 Octombrie. Înainte de micul dejun Bibi a ieșit în apropiere și a făcut restul de cumpărături.

Vedere de la fereastra hotelului

Imediat după ora zece am ieșit cu Timarii să începem explorarea Lisabonei. Încă din Amsterdam am cumpărat online patru bilete pe patru circuite turistice, trei cu autobuse Hop-On, Hop-Off și unul cu tramvaie de epocă. Partea bună a fost că am beneficiat de o reducere substanțială, față de cazul când am fi luat fiecare circuit separat. Partea proastă a fost că nu prea știam unde se aflau stațiile pe aceste circuite și nici localnicii pe care-i întâlneam nu știau, nefiind interesați. Mi-am amintit că una din stații se afla în Piața Comerțului și am plecat pe jos spre ea.

Din Piața Luis de Camoes, unde am ajuns și aseară am coborât o stradă lungă și foarte aglomerată, care ducea la ocean. Aproape de capătul străzii am fost îndrumați să o luăm la stânga și din stația Cais do Sodre vom putea lua un autobus care face Tagus Bus Tour, unul din tururile plătite de noi.

În stația respectivă au sosit mai multe autobuse, dar niciunul nu era al nostru. După mai bine de o oră, când ne-am pierdut orice speranță, a venit totuși unul. Șoferul s-a scuzat de întârziere și ne-a spus că s-a produs un accident în fața sa și a rămas blocat în trafic. Ne-a reținut confirmarea plății online a circuitelor, ne-a dat în locul lor câte un bilet și din acel moment biletele noastre au fost valabile 48 de ore.

Biletul valabil 48 de ore

Imediat după ce am pornit am trecut prin vestita Piată a Comerțului.

Piața a fost construită de primul ministru al Portugaliei, Marchizul de Pombal, la două decenii după cutremurul din 1755. Este cea mai mare și poate, cea mai frumoasă piață a țării. Are forma unui dreptunghi cu dimensiunile de 200/180 m, are construcții pe trei laturi ale sale și a patra latură (una de 180 m) este malul estuarului în care fluviul Tejo se varsă în Atlantic. Acesta (Tajo în spaniolă), cu cei peste 1000 de km ai săi este cel mai lung râu din Peninsula Iberică.

Pe latura paralelă cu malul fluviului se află un arc de triumf, Arco da Rua Augusta, construit la aproape un secol după cutremur. În centrul pieței este plasată celebra statuie a regelui Jose (Iosif) I (1714-1777), creație a celui mai mare sculptor al Portugaliei, Joaquim Machado de Castro (1731 - 1822).

La etajul autobusului...

Hop-On Hop-Off

Prin...

Cartierul Alfama

În Piața Comerțului

Statuia lui Jose I

Arco da Rua Augusta

Suntem în Tagus Bus Tour

Piața Figueira

Praca da Figueira

Hotel Figueira

Intrăm în Piața Dom Pedro al IV-lea (Rossio)

Teatrul Național D. Maria a II-a

În centru Gara Rossio

În 1580 regele Portugaliei moare fără urmași și Filip al II-lea al Spaniei devine și rege al Portugaliei. Toată Peninsula Iberică a fost condusă astfel de Habsburgii Spanioli și aceasta nu în interesul Portugaliei.

În 1640 portughezii se revoltă împotriva spaniolilor și duc un război de peste 28 de ani, până în 1669 când Portugalia se desprinde de Spania și se instalează dinastia de Braganza ai cărei regi au condus Portugalia până în 1910.

În cinstea acestui război victorios, portughezii au ridicat în 1886 Monumentul Restaurației din Piața Restauradores, înalt de 30 m, unde sunt înfățișate principalele bătălii ale războiului.

Ne...

Apropiem...

De...

Monumentul Restaurației

Din piața mai sus menționată ne-am îndreptat spre unul din cele mai importante și frumoase bulevarde ale Lisabonei, Avenida da Liberdade.

Avenida da Liberdade

Din bulevard am intrat în Piața Marchiz de Pombal ( Praca do Marques de Pombal).

Marchizul de Pombal (1699-1782) a fost un om politic portughez, care a deținut o funcție echivalentă cu cea de prim-ministru al regatului, în timpul domniei regelui Jose I (1714-1777), din 1750 și până la moartea regelui.

Prin legile elaborate de el s-a dezvoltat economia și mai ales comerțul Portugaliei. Legile sale favorizau exportul produselor fabricate în dauna materiilor prime. A creat mari companii comerciale, după modelul celor englezești, specializate fiecare cu comercializarea produselor din câte o colonie. S-au legiferat drepturile și obligațiile, mai ales fiscale, ale fiecărei clase sociale, prin asta intrând în conflict cu marea nobilime. Marchizul de Pombal a redus influența iezuiților și în final chiar i-a expulzat din țară și colonii, confiscând toate averile ordinului. Legile sale au pus bazele unui învățământ dezvoltat, de la cursurile primare și secundare publice, până la cel universitar. Tot în timpul ministeriatului lui Pombal, Anglia și Portugalia au învins în războiul cu Spania și Franța dintre 1756-1763, război purtat atât în Europa cât și în colonii (cel mai vechi război mondial).

Cel mai mare merit însă, al marchizului este reconstruirea Lisabonei după marele cutremur din 1755 (gradul 9 pe scara Richter, urmat de un tsunami și un mare incendiu). După măsurile imediate, de stingere a incendiilor și îngroparea cadavrelor, marchizul a ales demolarea și reconstruirea mai multor cartiere cu străzi largi și clădiri înalte. A apărut pentru prima dată în Europa o legislație care obligă ca toate clădirile construite să aibă protecție seismică.

În semn de omagiu, piața care iese din Avenida da Liberdade a primit numele marchizului. Aici s-a ridicat între 1917-1934 un măreț monument înfățișând-ul în picioare și ținând mâna pe ceafa unui leu, simbol al puterii.

Statuia...

Marchizului...

De Pombal

Am trecut în continuare prin cartiere noi ale capitalei, cu clădiri moderne, toate cu multe și foarte multe etaje.

Av. Antonio Augusto de Avilar

Moscheea Centrală

Bloc turn

Av. Dos Combatentes

Parcul Eduard al VII-lea

Același parc

Închisoarea Estabelecimento

Hotel Dom Pedro

Centrul Comercial Amoreiras (Duzi)

Arcul comemorativ al ...

Apeductului din Lisabona (1748)

Biserica...

Da Estrela

Statuia lui Iisus Hristos

Am trecut pe sub Podul 25 Aprilie (Ponte 25 de Abril) care traversează estuarul fluviului Tejo, dat în folosință în 1966. Podul este suspendat pe cabluri și seamănă cu Golden Gate Bridge din San Francisco. Are 2277 m și două etaje de circulație. Pe etajul de jos este o cale ferată dublă iar pe cel de sus șoseaua cu șase benzi pentru autovehicule rutiere. La inaugurare s-a numit Podul Salazar, după  dictatorul Portugaliei dintre 1932-1968, dar după Revoluția Garoafelor, din 25 Aprilie 1974 a luat numele actual.

Podul...

25 Aprilie

Cele două etaje

Piciorul 27

Grădina Alfonso de Albuquerque

Alfonso de Albuquerque (1453-1515) navigator spre India

Praca do Imperio

Apare Mănăstirea Jeronimos

Praca do Imperio și Mănăstirea Jeronimos se află în districtul Lisabonei, Belem (vine de la cuvântul Betleem) și este mărginit de sudul estuarului de vărsare al fluviului Tejo în ocean. Turul a continuat cu înconjurarea acestui district.

Apare...

Mănăstirea ...

Jeronimos

Terminată în 1502

Sub regele Miguel I

În fundal se vede Turnul Belem

Fortăreață pentru apărarea gurii fluviului Tejo

Terminat în 1521

Avenida Brasilia

În stația Turnul Belem

Un selfie pe platforma autobusului supraetajat

Am revenit pe sub Podul 25 Aprilie, am urmat malul fluviului Tejo, am trecut din nou prin Piața Comerțului și am coborât la punctul final al turului, Piața Figueira.

Din nou podul

Fluviul Tejo

Spre...

Piața Comerțului

În Piața Figueira

Ne-am deplasat pe jos spre Piața Comerțului să căutăm un restaurant în care să luăm masa de prânz. Ne-am așezat la o terasă cu vedere spre fluviu. Am luat câte un espresso și câte o bere, care din greșeala chelnerului a fost mai mare decât am comandat, dar ne-am sacrificat! Felul doi a fost o friptură de porc la grătar cu cartofi și tot felul de legume exotice. Dacă și carnea ar fi fost fragedă, ar fi fost o mâncare excelentă!

Consultăm meniul

Deja l-am consultat

Schimb...

De mame

Berea prea mare

Noroc

De la restaurant am mers pe strada alăturată, Rua do Comercio, de unde am luat un alt autobus etajat cu care am făcut Olisipo Bus Tour.

Turul a durat o oră și trei sferturi și am trecut mai întâi prin portul Lisabonei situat pe estuarul fluviului Tejo. Se afau aici atât nave comerciale cât și cu interes turistic.

Am mers apoi prin Parcul Națiunilor, acolo unde a avut loc Expoziția Mondială de la Lisabona din 1998 din luna mai până la sfârșitul lui septembrie. Tema expoziției a fost Oceanul, un patrimoniu pentru viitor și s-a comemorat o jumătate de mileniu de când Vasco da Gama a descoperit drumul spre India. Expoziția a fost văzută de peste 11 milioane de vizitatori. Atunci și aici a fost dat în folosință cel mai mare acvariu din Europa: Oceanarium, care și-a menținut același loc și acum, după 20 de ani de existență.

Nu am reușit să găsesc în autobus un loc bun și din cauza asta nu am prea făcut poze pe acest traseu.

Am coborât în stația din Piața Figueira și încet, înarmați cu răbdare am făcut în sens invers, per pedes, drumul din dimineața de azi. Deși nu este precis sută la sută, telefonul ne-a arătat că am parcurs pe jos cu ceva peste 5 km.

Ajunși acasă destul de obosiți, ne-am odihnit pentru prima oară în Portugalia.

După prânzul luat în Piața Comerțului nu am mai putut cina, așa că la fel de devreme ca și ieri ne-am culcat.

11 Octombrie. Am ieșit în jurul orei 9 cu intenția de a face turul cu tramvaiul de epocă Hills Tramcar Tour. Acum aveam harta traseelor și stațiile în care se opresc vehiculele din toate tururile noastre. Cea mai apropiată de noi este stația de la Basilica Estrela.

Am plecat spre biserică pe o stradă lungă cam de un kilometru pe care în general am tot urcat. După mai multe opriri am ajuns la bazilică și am intrat să o vizităm.

Bazilica Inimii Sacre a lui Iisus a fost construită între 1779-1790 din ordinul Reginei Maria I, în stil baroc neoclasic, drept mulțumire că a reușit să-l nască pe Jose, prințul Braziliei. Regina a fost înmormântată într-un transept al bisericii în anul 1816. În interior se află o sculptură celebră a lui Joaquim Machado de Castro (1731-1822), executată din plută și teracotă, în care apar figurile a mai mult de 500 de personaje.

În Basilica Estrela

Altarul

Lumânări...

Pentru morții noștri

Înșirate-n arc de cerc

Am părăsit bazilica și am admirat în exterior clopotnițele simetrice, cupola și statuile sfinților de pe fațadă.

Basilica da Estrela

Am găsit destul de repede stația tramvaiului din circuitul nostru, unde tocmai staționa un vagon autopropulsat, vechi, cu bănci de lemn. Am urcat și am arătat biletele individului în uniformă. Acesta a spus (în portugheză) că biletele noastre nu sunt valabile pentru acest tramvai. Noi am susținut că sunt, dar nu am avut cu cine ne înțelege. Acum, la două săptămâni de la întâmplare și la 2000 de km distanță de Lisabona, mă gândesc că totuși Dumnezeu îl va ierta de blestemul pe care l-am pogorât (în mintea mea) asupra lui.

Am pornit să găsim stația autobuselor din Turul Tagus, stație prin care am trecut ieri. Deși am fost toți patru împreună prin piață și apoi fiecare separat, totuși nu am găsit-o. Am și întrebat pe puținii trecători întâlniți, dar nici ei nu știau sau nu înțelegeau ce vrem. Am hotărât atunci să luăm un taxi care să ne ducă până în Piața Comerțului și de acolo, prin Circuitul Tagus să ajungem în Belem.

Am găsit un taximetrist vorbăreț, cu care am ajuns destul de repede în piață și ne-am dus de acolo, în stația Rua do Comercio. Am așteptat autobusul, dacă nu o oră, totuși aproape, până s-a îndurat să vină. Programul spune că în luna octombrie frecvența vehiculelor pe circuite este de până la 30 de minute. Noi suntem în măsură să-i contrazicem!

Am parcurs circuitul, pe care spre surprinderea mea l-am reținut aproape în totalitate, după turul de ieri, până am ajuns în districtul Belem și am coborât la turn.

Chiar în apropierea stației se găsea un mic restaurant cu autoservire de unde ne-am luat fiecare câte o cafea, o gustare să-i zicem medie și o bere tot medie.

Pe terasa restaurantului

De la restaurant am plecat pe jos spre Turnul Belem care se găsea cam la 200 de metri  de acolo.

Turnul Belem a fost construit din calcar între anii 1514-1520, în timpul regelui Manuel I. Scopul ridicării sale a fost ca împreună cu alte două fortărețe să asigure apărarea estuarului de vărsare al fluviului Tejo în Atlantic. Edificiul este compus dintr-un bastion sub formă de hexagon și turnul cu patru etaje cu o înălțime de 30 de metri.

Macheta de bronz a turnului

Deși era un obiectiv militar, turnul a fost extraordinar de finisat, sculptându-se în piatră o mare parte a spațiului existent.

După ce am ajuns la turn, Bibi și Rodi s-au așezat la coada formată din viitorii vizitatori ai obiectivului turistic. Eu și Ghiță nu am avut curaj să urcăm scara abruptă care duce la terasa aflată la 30 de metri înălțime și le-am așteptat jos până și-au terminat vizita.

Am înconjurat turnul (cât am putut pe uscat), l-am fotografiat din mai multe poziții și apoi ne-am așezat pe o bancă, până, într-un târziu, ne-am văzut doamnele între două creneluri pe terasa de la etajul al patrulea al turnului.

Turnul Belem

Tejo și Podul 25 Aprilie

Turiști

Altă latură a turnului

Cea...

Opusă podului

Turiștii care vizitau interiorul turnului erau împărțiți în grupuri. Fiecare grup urca scara îngustă, unul după altul, până ajungeau la câte un etaj, unde se oprea tot grupul. Un alt grup format acolo cobora scara până la etajul inferior ș.a.m.d.

În turn

Efect fotografic

La...

Diferite...

Etaje

Nossa Senhora do Bom Sucesso

Lisabona din turn

Domnii pe bancă văzuți foarte de sus

Tejo

Printre creneluri

Rodi la etajul 4

Te-am văzut printre creneluri

Bibi pe metereze ...

Cu podul în fundal

Boltă de susținere...

Din piatră

Malul fluviului privit de sus

După ce fetele au coborât ne-am dus împreună și am vizitat foarte sumar Museu do Combatente. Acesta a fost deschis în anul 2003 în Fort Bom Sucesso cu scopul de a-i onora pe luptătorii căzuți și de a-i comemora așa cum se cuvine. O parte a muzeului este dedicat istoriei militare a Portugaliei pe decursul veacurilor și una acțiunilor militare din secolul al XX-lea.

Să ne-odihnim...

Pe tunuri!

Am revenit în stație vrând să facem un alt circuit, Belem Tour. Și acum timpul de așteptare a fost imens, zicem noi. Am hotărât să ne urcăm în primul autobus care sosește, adică sau unul din Belem Tour sau din Tagus Tour. Soarta a decis să sosească primul cel din Tagus Tour. Ne-am dus cu el spre stația finală Piața Figueira, unde nu am coborât, ci ne-am continuat drumul până la stația Estrela.

După ce am coborât am văzut unde era amplasată stația, tocmai într-o zonă în care dimineață nu am căutat.

Ne-am întors la hotel, acum coborând strada de un kilometru pe care dimineață o urcaserăm cu atâta greutate.

După cină ne-am culcat, fiind suficient de obosiți ca să dormim devreme.

12 Octombrie. A fost ultima zi completă din sejurul nostru la Lisabona. Ca și în zilele precedente ne-am dus pe jos spre Piața Comerțului și din vecinătate am luat din nou Tagus Tour până la Mănăstirea Jeronimos. Biletele noastre erau valabile până la ora 13.

A treia oară în Tagus Tour

Pe platforma de la etajul autobusului

Am coborât la mănăstire și am văzut o coadă pentru biletele de intrare, la fel de imensă ca și în zilele  trecute. Doamnele s-au pus la coadă, iar eu și Ghiță în apropiere, la câte o bere. Acum regret că nu am vizitat și eu mănăstirea, dar atunci am fost pur și simplu îngrozit de o coadă în plin soarele portughez. Același lucru mi s-a întâmplat în câțiva ani la rând, la Paris, când din cauza cozii nu am mai revizitat Notre-Dame.

În afara mănăstirii

În dreapta Muzeul Marinei

Porumbeii...

Debarasează masa.

Betty și Rodi au înaintat spre bilete încet, dar cu eficiență și după trei sferturi de ceas au intrat în mănăstire

Coada

Se înaintează...

Încet...

Dar se înaintează

Construcția mănăstirii Jeronimos a fost finanțată de regele Manuel I (1469-1521), cu scopul de a fi loc de odihnă veșnică pentru membrii casei regale și s-a încheiat în 1502. Arhitectul a conceput edificiul în stil manuelin, adică un stil gotic cu foarte multe decorațiuni, mai ales de natură navală și maritimă. Construcția întregului complex a durat o sută de ani, până la începutul secolului al XVII-lea.

Aici se află mormintele lui Vasco da Gama, a poetului național Luis de Camoes, precum și a poeților Fernando Pessoa și Alexandre Herculano și a regilor Manuel I și Sebastiao.

Biserica, care poartă hramul Fecioarei este cea mai spectaculoasă parte a complexului monahal.

Dantelă în piatră

Imagini din complex

Alexandre Herculano scriitor (!810-1877)

Mormântul său

Biserica Santa Maria

Privită de sus

Jos este biserica

Regele Manuel I

Regele Joao IV

Mormântul poetului...

Fernando Pessoa (1888-1935)

Mormântul Poetului Național

Altar lateral

Altarul

Bolta

Nava principală a bisericii Santa Maria

După ce au terminat vizita, fetele au venit la terasa noastră și am luat împreună tot o gustare media, ca și ieri.

Deoarece biletul la autobuse a expirat, Bibi a chemat un uber-taxi care ne-a dus în Piața Comerțului. Era o zi foarte frumoasă, parcă era sfârșit de primăvară. Pe malul fluviului destul de multă lume făcea plajă.

Plajă la Tejo...

Într-o zi frumoasă...

De octombrie

În stânga este Piața Comerțului

Am mers să ne plimbăm prin piață, fără să ne grăbim, nu ca în zilele precedente când am mai trecut pe aici.

Statuia regelui Jose I

A trăit între 1714-1777

Pombal a fost ministrul său

Și creatorul acestei piețe

I se mai spune și Terreiro do Paco 

Sau Piața Palatului

Am traversat piața și am ieșit din ea prin Arco da Rua Augusta intrând în numita stradă comercială, pavată pe toată lungimea ei cu un mozaic elegant și lucios. Peste tot sunt magazine și se spune că este foarte aglomerată la orice oră din zi și noapte. Aici am făcut unele cumpărături, pentru copii și nepoate, strecurându-ne printre mulțimea densă a turiștilor aflați între zidurile străzii.

Pe...

Strada...

Comercială...

Augusta

Am revenit la  hotel pe traseul binecunoscut și bineînțeles pe jos. După cină am început să împachetăm lucrurile care nu ne mai erau necesare în Lisabona. Mai târziu ne-am culcat, fără să fi folosit în tot sejurul televizorul din dotare.

13 Octombrie. După micul dejun Bibi s-a dus să facă în vecinătate câteva cumpărături, în timp ce eu mi-am definitivat bagajul. După ce a venit am terminat cu bagajele, dar nu ne-am grăbit. Am părăsit apartamentul înainte de ora 11 și jos ne-am întâlnit cu Timarii. Am ieșit cu bagajele în stradă și am telefonat după un uber-taxi care să ne ducă la Sintra.

Mașina a oprit pe strada îngustă cu sens unic și cu o linie de tramvai și până am încărcat bagajele s-a format în spatele nostru o coadă, dar toți au așteptat liniștiți până am plecat. Șoferul vorbea și franțuzește, așa că ne-a răspuns la numeroasele noastre întrebări, despre Portugalia în general și despre Sintra în special.