Bruges

Dimineaţa am coborât la micul dejun, care era servit într-o sală mare de lângă recepţie, la mese de două şi patru persoane. Pe un perete al sălii trona Budha, printr-o statuie în mărime naturală. În ce priveşte consistenţa, micul dejun de aici se aseamănă cu cel de la Viena; este aceea ce numesc francezii mic dejun sărat. A fost la fel de consistent, astfel că masa de prânz putea aştepta până la ora patru.

Ne-am echipat pentru a cunoaşte Bruges-ul umblând pe jos. Primul traseu ne duce pe o distanţă de 5 km şi cuprinde poate cele mai reprezentative monumente ale oraşului.
Traseul începe din piaţa numită Burg, aşezată foarte aproape de Markt. Şi ea are formă pătratică, dar cu o latură de numai 60 m. Aici se află Bazilica Sfântului Sânge, care astăzi este de rit protestant.

Ea are două nivele, la parter fiind o capelă romană din secolul al XII-lea iar la etaj, o capelă restaurată în secolul al XIX-lea în stil neogotic.

Am vrut să intrăm în ea, dar tocmai se desfăşura slujba de dimineaţă, când nu este permisă vizitarea bisericii de către turişti.

Pe aceeaşi latură a pătratului se află şi Primăria Oraşului, una din cele mai vechi din Ţările de Jos, construită între 1376 şi 1420. Pe cealaltă latură, în colţ cu bazilica se află Vechea Grefă Civilă, ridicată între 1534 şi 1537 în stil renascentist, şi Centrul de informaţii turistice. Pe celelalte laturi ale pieţei sunt case construite în stilul caracteristic Ţărilor de Jos, multe având la parter magazine şi restaurante cu terase acoperite sau nu.

La ferestrele caselor din Burg, precum şi pe micile gărduleţe care delimitează terasele de trotuar se află o mulţime de flori, în diverse culori, dintre care predomină roşul. Circulaţia vehiculelor este interzisă în Burg, excepţie făcând numai trăsurile, care-i plimbă pe turişti.
Sunt nişte trăsuri mari, foarte elegante, cu nişte cai uriaşi, foarte frumoşi, dar vizitiii sunt tinere slăbuţe, îmbrăcate în blugi, în totală discordanţă cu respectivul echipaj. Caii sunt "prevăzuţi" pe dedesubt cu un fel de covor de cauciuc, legat de trăsură, aflat acolo cu scopul de a recupera preţiosul îngrăşământ pe care îl produc, astfel ca el să nu se piardă pe vechile pietre din pavajul Bruges-ului.

Burg.

Burg.

Primăria.

Primăria.

Vechea Grefă Civilă.

Burg.

Am continuat traseul, dar nu am să amintesc decât biserica Notre-Dame, construită între secolul al XIII-lea şi al XV-lea. Are un impresionant turn de cărămidă înalt de 122 m şi posedă un patrimoniu artistic de o valoare incomensurabilă.
Chiar la intrare scrie că acest edificiu este o operă de artă, dar în acelaşi timp este o biserică (Cet edifice est une oeuvre d'art, mais c'est aussi une EGLISE) şi din respect pentru credinţa înaintaşilor, vizitatorii sunt rugaţi să respecte atmosfera sfântă de linişte.

Biserica are cinci nave, nava centrală fiind cea mai veche, datând din secolul al XIII-lea. Atracţia principală este, fără îndoială, statuia reprezentând Madona cu Pruncul de Michelangelo, care este una din puţinele sale sculpturi aflate în afara Italiei. Se află în partea dreaptă a altarului principal, încadrată de un altar decorat în stil baroc.

Este o operă de tinereţe a sculptorului, în care Fecioara apare ca o tânără mamă cu faţa radiind de o fericire interioară. Poartă un veşmânt foarte drapat în care copilul Isus se "cuibăreşte" simţind protecţia maternă.

Catedrala Notre Dame.

Madona cu Pruncul...

De Michelangelo.

Statuia a fost cumpărată în 1506 de postăvarul Jan Mouscron din Italia şi donată bisericii. Gestul său a fost răsplătit prin aceea că a fost îngropat, cu toată familia sa la picioarele acestui altar. Fiind o statuie celebră în lumea întreagă, ea a fost de mai multe ori ridicată de ocupanţii francezi sau germani, dar întotdeauna a revenit la locul ei din biserica care-i poartă numele.

La picioarele treptelor altarului principal se află mormintele Mariei de Burgundia, decedată în Bruges în 1482 şi al tatălui său, celebrul Carol Temerarul, puternicul duce al Burgundiei, inamic al Franţei lui Ludovic al XI-lea. El a fost ucis în asediul de la Nancy în 1477 în lupta cu ducele de Lorena şi corpul său a fost devorat de lupi. Cei doi suverani sunt reprezentaţi, prin statuiile lor mortuale, în poziţie culcată, cu mâinile încrucişate şi cu ochii deschişi, contemplând viaţa veşnică. La picioarele lor se află lei şi câini reprezentând forţa bărbatului şi fidelitatea femeii.

Am continuat traseul trecând pe lângă Muzeul Memling (vechiul spital Sf. Ioan), Academia de Arte Frumoase, Palatul Episcopal şi Catederala Saint-Saveur, construită între secolele al XII-lea şi al XV-lea.

Ziua aceasta a fost foarte prielnică plimbării în aer liber, nefiind o zi caniculară ca aceea de ieri, soarele a fost mai mult absent şi un vânticel plăcut adia dinspre mare.

Capătul traseului a fost piaţa Markt, dominată de turnul de veghe.

Markt.

Am cumpărat pe drum mâncare dintr-un supermagazin. Am observat că în oraşele turistice foarte greu se găsesc supermagazinele, asta probabil să-i încurajeze pe turişti să mănânce la restaurante.

După ce am luat masa în camera de la hotel, am început al doilea traseu - Bruges Folklorique. Acesta pleacă tot din Burg şi parcurge o distanţă de 3,7 km de la un vechi cartier aflat aproape de centul oraşului, locuit de oameni simpli şi până la marginea de est al oraşului unde sunt mai multe mori de vânt, datând din secolul al XVIII-lea.

Aici majoritatea caselor au un mic front la stradă, au două sau trei nivele şi enorm de multe ghivece de flori la ferestre. Am trecut pe lângă câteva biserici vechi: Eglise Sainte-Walburge, Eglise Sainte- Anne, Eglise Jerusalem, pe lângă Centrul de Dantelă (Kantcentrum), fondat în secolul al XV-lea, pe lângă trei mori de vânt care au funcţionat până în 1914 şi serveau la fabricarea uleiului.

Am remarcat rămăşiţele fortificaţiilor care înconjurau oraşul în evul mediu, dintre care amintim: "Guilde des Archers de Saint-Sebastien", "Guilde des Arbaletieres de St. Georges" şi mai ales poarta fortificată Kruispoort, construită din gresie albă şi restaurată ultima dată în 1972. Traseul se continuă pe Langestraat, unde se poate vizita o veche fabrică de bere şi în final se ajunge tot în Markt.

Aici am hotărât să terminăm cartela telefonică şi ne-am instalat într-o cabină cu telefon public. În cabina alăturată, un turist în pantaloni scurţi şi cu puloverul legat în jurul brâului, se chinuia să vorbească, dar nu prea reuşea. Cum şi noi am mai încercat să vorbim de pe traseu şi nu am reuşit, eu mai făceam unele remarci, cu voce tare, la adresa companiilor belgiene de telefoane.
Domnul de alături a venit la noi, a spus că este român şi locuieşte la Nisa şi s-a oferit să ne ajute la telefonat, dacă nu înţelegem ceva. I-am mulţumit, am schimbat câteva cuvinte şi ne-am întors fiecare în cabina lui. Era primul român pe care-l întâlneam neprogramat de la plecarea din ţară.

De astă dată noi am avut noroc, am reuşit să vorbim cu Mihai până cartela s-a epuizat, în timp ce conaţionalul nostru de cetăţenie franceză, a abandonat acţiunea scandând şi el, printre dinţi, lozinci la adresa companiilor belgiene de telefoane.

Ne-am mai plimbat până s-a înserat, am trecut pe lângă localul lui Emmanuel şi Frederique, am văzut că nu erau decât trei mese ocupate, dar nu am intrat din motive care nu le spun aici.
Ne-am întors la hotel şi oboseala acumulată în parcurgerea celor două trasee, ne-a făcut să dormim foarte bine, tot cu geamul deschis şi fără ţânţari.