Amsterdam

Dimineaţa a trebuit să ne prezentăm la poliţia pentru străini, ca să fim luaţi în evidenţă. Cum Vrije Universiteit (Universitatea Liberă) şi căminul lui Mihai sunt în Amstelveen, un oraş satelit al Amsterdamului, noi a trebuit să mergem la poliţia de acolo.

Amstelveen este un orăşel rezidenţial, legat de Amsterdam, unde locuieşte lumea bună în numeroasele vile aflate aici. In vestul lui, peste o pădure, se află aeroportul Schiphol, în est celebrul stadion Arena, unde joacă Ajax, iar în nord cele două clădiri, albastră şi roşie, ale World Trade Center. Înălţimea lor este cam de 100 de metri, un sfert din înălţimea celor din New-York.

Am ajuns la poliţie şi după 20 de minute am primit permisele de rezidenţă în Olanda, pe timp de o lună, care au fost lipite pe o pagină din paşaport.

Cum Mihai trebuia să ajungă la firmă, el a plecat cu maşina la Amersfoort, iar noi ne-am întors la Amsterdam cu tramvaiul. După o jumătate de oră, am ajuns în piaţa Dam, kilometrul 0 al Olandei.

Aici se află Monumentul Naţional, ridicat în memoria olandezilor care au murit sub ocupaţia nazistă. Damul este o piaţă mare, pătratică, pavată cu pietre, fără iarbă sau flori, tăiată de o linie de tramvai şi mărginită pe o latură de Palatul Regal şi Biserica Nouă, pe alta de Muzeul Figurilor de Ceară (Madame Toussaud) şi un magazin de diamante şi alte bijuterii, pe alta de celebrul hotel de lux Krasnapolsky, iar pe a patra latură se află Bijenkorf, unul dintre cele mai mari magazine universale din Amsterdam.

Cu Krasnapolsky.

Cu monumentul.

Cu unul din leii de la bază.

Damul este bântuit tot timpul de o populaţie pitorească, majoritatea tânără care stau pe băncile de piatră de pe margini, pe treptele Monumentului, sau pur şi simplu pe pavaj. Printre ei forfotesc turiştii de toate naţiile. Sunt şi câţiva mimi care imită statui ale lui Rembrandt, Wilhelm de Orania sau a altor personalităţi, care stau perfect nemişcaţi, minute în şir, sunt îmbrăcaţi în nişte haine care dau impresia că sunt de piatră sau de bronz, spălate de ploaie. Ei fac câte o largă reverenţă atunci când un turist le oferă câţiva bani într-un coşuleţ aflat, discret, undeva la picioarele lor. Acestora li se permite să facă o poză cu statuia.

După ce ne-am plimbat şi noi cam o jumătate de oră prin Dam am mers "acasă", adică la 500 de metri de acolo. Am servit cafeaua rece de voiaj, ne-am odihnit puţin şi am ieşit la plimbare.

Am mers de-a lungul canalului Prinţului, până lângă Biserica de Vest, unde am luat de la o tarabă mobilă o sticlă de sfert de coca-cola cu 4,5 NLG (2 €). Mai târziu am văzut că în supermagazine, chiar şi în cele scumpe, sticla de 2 litri nu depăşeşte 2 guldeni. Am mers dincolo de biserică, am trecut pe lângă casa Anei Frank, unde era o coadă de viitori vizitatori, am mers apoi de-a lungul următorului canal Keizersgracht, apoi de-a lungul lui Herengracht.

Toate aceste canale, împreună cu Singelgracht, sunt paralele şi au formă de U. Canalele sunt legate între ele prin mai multe locuri cu ajutorul unor canale mai mici. Pe lângă ambarcaţiuni particulare, există si vaporaşe care fac turul canalelor şi chiar vaporaşe restaurant, unde în timpul turului mănânci masa de prânz sau cina.

 Există şi şlepuri sau pontoane care sunt locuinţe, acestea fiind legate la reţeaua electrică, de apă şi de gaz.
Nu ne-am îndepărtat prea tare de canalele cunoscute şi după două ore ne-am întors acasă să ne odihnim după kilometri parcurşi în această săptămână.

La ora şapte a venit Mihai, care a lăsat maşina într-o parcare fără plată în Amstelveen şi s-a întors acasă cu tramvaiul. După ce am mâncat am ieşit la o plimbare şi la cumpărături, pentru ca Betty să facă sarmale, la comanda lui Mihai. Am mers în Dam şi în spatele Palatului Regal, la parterul unei clădiri unde se află un sediu KPN (telecomul olandez) este un supermagazin Albert Heijn, destul de scump pentru că este în zona ultracentrală.

Am cumpărat două verze proaspete, condimente, orez, dar nu am găsit carne tocată de porc. După ce am ieşit din magazin şi ne-am plimbat spre Gara Centrală, a început o ploaie torenţială care ne-a udat destul de bine până am ajuns acasă.

Ne-am uitat puţin la televizor şi apoi ne-am culcat. Afară ploaia continua şi din când în când se auzeau tunete şi fulgera.