duminică, martie 22, 2015

Truckee 2011

Oraş: Truckee
Coordonate Geografice: 39g19m41s N  120g10m56s V
Ţara: Statele Unite ale Americii
Populaţia: 16200 locuitori
Data Sejur: 17-22 Decembrie 2011
Locuinţă: Cabana Nr 10909

17 Decembrie. De dimineaţă am plecat, pentru câteva zile, cu două maşini în  Munţii Sierra Nevada. Într-o maşină am fost Mihai şi Mădălina împreună cu fetiţa lor Clara, de opt luni şi noi  bunicii ei Betty şi Radu. În cealaltă erau Flavian şi Athena cu fetiţa Eva, cu o zi mai mică decât Clara şi Mimi cu Angelica, bunica respectiv mama lui Flavian.

Am mers pe ruta San Jose, San Francisco, Oakland, Sacramento, Trecătoarea Donner până în Truckee City. Acolo au închiriat o cabană unde am locuit în cele cinci zile semnalate mai sus.

Încă din  San Francisco  am intrat pe  Autostrada Interstate 80, care uneşte  Coasta de Vest cu Coasta de Est. Ea a fost dată în folosinţă în 1957 şi are lungimea de 4700 de km.

După capitala statului,  Sacramento,  am oprit într-un orăşel minier  Auburn  înfiinţat în 1848 de căutătorii, care au găsit acolo aur. Orăşelul a păstrat forma sa de acum 150 de ani, cu trotuarele de lemn prevăzute cu acoperiş şi cu restaurantele specifice secolului al XIX-lea. Într-un astfel de restaurant am luat toţi zece un bogat mic dejun, cu mâncări, zic ei, din epoca cuprinsă de febra arului. Clara şi Eva nu au participat la aventura noastră, ele mâncănd din rezerva de lapte praf pe care l-am dus special pentru ele.

În continuare autostrada străbate zona montană, culmimând cu  Donner Pass  care se află la altitudinea de peste 2100 de metri.

Datorită ninsorii care tocmai începuse să cadă, toate maşinile cu tracţiune simplă trebuie să-şi monteze lanţuri pe roţile trctoare. Mihai avea o maşină cu dublă tracţiune, el putând merge şi fără lanţuri.

Când eram în  Donner Pass  a telefonat Flavian anunţându-ne că s-a oprit pentu a-şi pune lanţurile. Am oprit şi noi pe acostamentul autostrăzii unde era o mică furtună de zăpadă.

În Pasul Donner.

Pe Autostrada...

Interstate 80.



În  iarna lui 1847 o caravană de emigranţi spre vestul îndepărtat a fost blocată de viscol în  Pasul Donner. Când s-a terminat hrana, mulţi dintre membrii expediţiei au murit, iar supravieţuitorii au recurs la acte de canibalism.

Cam la 20 de km de trecătoare este orăşelul  Truckee, unde am găsit cabana închiriată şi ne-am instalat în camerele încălzite.

Focul din şemineu...

Este numai pentru decor.

Există alte surse mai eficiente de încălzire.
Cabana a fost închiriată de pe internet. Prin transfer bancar li s-a plătit proprietarilor chiria şi garanţia. După plecarea chiriaşilor, în caz că nu sunt stricăciuni, proprietarii returnează chiriaşilor, tot prin transfer bancar, garanţia.

Cabana este foarte elegantă şi spaţioasă. La parter este bucătăria, camera de zi, sufrageria, baia de serviciu şi o seră plină de flori. De-alungul unui perete este un balcon destul de lat, unde se pot face grătare. La etaj sunt patru dormitoare şi două băi.

Scara spre dormitoare.

Coridorul.

Camera de zi.

Şemineul.

Sufrageria.

Sera.



Bucătăria.

Baia de serviciu.

Dormitorul Clarei şi al bunicilor.


Baia familiei.

Dormitorul Evei, al străbunicii şi al bunicii.

Înainte de ora 5, deja pe întuneric am ieşit în oraş cu maşina lui Mihai şi am făcut cumpărături, în principal alimente pe care să le gătim la cabană. Eu zic că nu am neglijat nici băutura!

18 Decembrie. După un mic dejun luat la comun am constatat că vremea nu era tocmai prielnică. Afară era o ploaie combinată cu lapoviţă. Tineretul matur nu putea schia pe o astfel de vreme, dar au hotărât să vadă la faţa locului cum se prezintă pârtiile.

Aştept...

Să pregătescă maşina.

Pe lapoviţă.


Depusă...

Pe şosea.
Pârtiile de schi sun în staţiunea montană  Squaw Valley,  acolo unde în februarie 1960 au avut loc  Jocurile Olimpice de Iarnă.  A fost prima Olimpiadă televizată în direct şi în întregime.

Ajunşi în parcarea imensă, de lângă care plecau mai multe înstalaţii de transport pe cablu, am văzut că puţini erau înrăiţii care aveau curajul şi plăcerea să schieze pe o asemenea vreme. Cei mai mulţi, ca şi noi de altfel, s-au instalat în cîte un local. Am luat câte o cafea sau un pepsi şi pe urmă am plecat spre  Tahoe City.

Oraşul se află pe malul lacului cu acelaşi nume. Este lacul situat la cea mai mare altitudine (1900 m) din Statele Unite  şi în acelaşi timp cel mai adînc. Adâncimea lui medie este de 300 m, iar cea maximă de 500 m. În  Lacul Tahoe  se varsă peste 60 de râuri, mai mari sau mai mici. Unul singur însă pleacă din lac. Este Truckee River,  pe malul căruia se află cabana noastră.

Am intrat într-un restaurant de pe malul lacului, lac care se afla în totalitate în ceaţă.

Eva şi Clara...

Au fost instalate...

Primele la masă...

În Restaurantul The Lake.

Şi noi.

Mimi şi Angelica.

Clara mănâncă prima.





În spate lacul.




În sfârşit m-am săturat!
Am revenit la cabană unde am stat la căldură.

Locul de joacă.

Special amenajat.

Masa luată...

Înainte de culcare.
19 Decembrie. Vremea era la fel de urâtă ca şi ieri. Am luat un mic dejun, după care ne-am ocupat mai mult de copii.


Clara... 

Se joacă...

În patul bunicilor.
Pentru masa de prânz, Mihai şi Flavian au deszăpezit grătarul nins de pe balcon şi au gătit pe el carnea cumpărată aici la sosire. După ce am mâncat am avut curajul să facem toţi zece o plimbare prin lapoviţa care cădea în împrejurimi.

Plimbare...

Prin lapoviţă.

Mădă fotografiază.

Clara cu prima ei zăpadă.


A apărut...

Un companion de plimbare.

Eva şi Flavian.

Cu cel mai bun prieten al omului.

Mădălina.

Mimi, Mădălina şi Athena.

Mimi, Flavian şi Eva.

Clara cu Mihai.

Râul Truckee.



Cu prietenii mei buni.

Şi fără.

Familia.




Bunica cu Clara.



Desupra căii ferate...

San Francisco-New York.



În faţa...

Cabanei.
20 Decembrie. A fost prima zi senină pe care am prins-o aici. Imediat după micul dejun, tineretul matur a plecat la schi şi am rămas la cabană copiii şi noi, tineretul mai trecut.

În plin soare peisajul din jur era de o frumuseţe deosebită. Zăpada albă, cerul albastru, munţii din depărtare, totul îţi dădea un altfel de chef de viaţă.

Cine s-a trezit prima...

Prima zi senină.

Râul Truckee.

Grătarul folosit ieri.
Noi vârstnicii am ieşit la plimbare cu copiii în jurul cabanei.

Cabana...

În...

Zi senină.



Privelişte de pe geam...

Râul Truckee şi un marfar.

Clara...

Îmbrăcată...

Adecvat...

Pentru plimbare.

Cu...

Bunica.

Şi cu...

Bunicul.

În timp...

Ce...

Părinţii schiază.




Se mai plimba şi alţii.



Mimi cu Eva.




Cu Munţii Serra Nevada.



Spre seară când s-au întors schiorii am avut o bogată activitate de cabană: băut, mâncat, discutat şi în final un vin fiert.

21 Decembrie. A fost ziua în care la 15h38m CA a vut loc  Solstiţiul de Iarnă. Până la ora respectivă am trăit ultimele momente ale toamnei astronomice din 2011. Schiorii au plecat pe pârtii, în timp ce extremele familiei noastre lărgite ne aflam  în  şi  în jurul  cabanei.

Acelaşi Truckee, alt marfar.

Imagini de sfârşit...

De toamnă...

Astronomică.











Peste o oră solstiţiul.
Cam la o oră după  Solstiţiu  au sosit şi schiorii. Athenienii au plecat acsă pentru că a doua zi Angelica zboară spre  România.

Intraţi în Iarna Astronomică.




Familia în Iarnă.

Cabana în Iarnă.






22 Decembrie. Tineretul a propus să mergem cu un teleferic undeva sus, unde este o privelişte frumoasă asupra zonei  Squaw Valley.

Am făcut bagajele, le-am pus în maşină şi am părăsit cabana, mergând în parcarea de unde se fac urcările pe cablu spre pârtii. Din păcate pentru noi, populaţia în vârstă, toată zona era învăluită în ceaţă. Aşa că am propus să nu mai mergem sus, pentru că nu vom vedea nimic. Am intrat pe autostradă şi am mers spre casă.

Am oprit undeva în jurul capitalei  Californiei,  Sacramento,  unde am luat masa de prânz.

Ne-am continuat drumul şi după-amiază am ajuns acasă.

Clara...

Selecţionează...

Corespondenţa...

Venită...

În lipsa noastră.
Încărcaţi cu energie pozitivă, acumulată în munţi, suntem în stare să facem faţă sărbătorilor de iarnă care sunt din ce în ce mai aproape. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu