duminică, martie 22, 2015

Playa de Las Americas 2015

Oraş: Playa de Las Americas
Coordonate: 28g03m57s N 16g49m52s V
Ţara: Spania (Tenerife, Insulele Canare)
Populaţia: 5200 locuitori permanenţi
Data Sejur: 26 August-11 Septembrie 2015
Lociunţă: Hotel Playaflor (26,27 Aug) şi Hotel Playazul (28 Aug-11 Sep)

26 August. Imediat după miezul nopţii am ajuns pe Aeroportul din Cluj. După ce am făcut  check in-ul am trecut de controlul de frontieră şi am aşteptat îmbarcarea.

Pe Aeroportul Internaţional...

Din Cluj.

Aşteptăm...

Îmbarcarea.




După ce ne-am îmbarcat, imediat după ora 2 şi 25 min, am decolat spre Barcelona. Zborul s-a desfăşurat in condiţii bune, atâta doar că distanţa la scaunele din faţa mea, a fost mai mică decât în toate avioanele cu care am mai zburat.

Am aterizat la Barcelona la ora 4 şi 25 min, urmând să facem o scurtă escală până la ora 12. Am umblat prin aeroportul care devenea din ce în ce mai animat, odată cu trecerea timpului.

Pe Aeroportul...

Din Barcelona.
Cele șapte ore au trecut, a venit ora îmbarcării şi cu o mică întârziere am decolat spre Tenerife.

În avion.



Aripa Airbus-ului.
Noi veneam pentru a doua oară în Tenerife. Prima dată am fost pentru o zi în 2006, atunci când am stat o săptămână în Gran Canaria (vezi Playa del Ingles 2006).

Am aterizat pe Aeroportul Tenerife Nord situat lângă Santa Cruz de Tenerife. Este un aeroport care deţine un trist record în istoria aviaţiei. În 1977 pe TFN a avut loc o coliziune între două  Boeing 747 în urma căreia şi-au pierdut viaţa 583 pasageri şi membri ai echipajelor

Staţiunea noastră Playa de las Americas  este situată pe coasta sud vestică a insulei Tenerife, destul de departe de aeroportul TFN. Împreună cu Los Cristianos şi Costa Adeje, Playa de las Americas constituie cel mai important pol turistic din Tenerife şi din Insulele Canare.

Din aeroport am luat un taxi (marca Dacia) care ne-a dus la  Hotelul Playaflor  din staţiune. Acest hotel l-am luat pentru două zile, numai după ce am văzut că din Cluj nu există decât două zboruri spre Tenrife  într-o săptămână şi acestea nu coincid cu începutul rezervării noastre la celălalt hotel Playazul.

Apartamentul avea pentru noi patru o sufragerie, o bucătărie dotată, o baie, o terasă şi două dormitoare.

Bucătăria...

De la...

Playaflor.
După ce ne-am instalat am ieşit în recunoaştere şi am vizitat staţiunea, până s-a întunecat destul de brusc.

Am dormit bine după noaptea albă din timpul călătoriei.

27 August. Am luat micul dejun pe terasa care avea şi vedere spre ocean.

Oceanul văzut de pe terasă.

Micul dejun.

Gata pentru plajă.
Am ieşit şi foarte aproape de hotel se afla Plaja Troya. Nisipul era foarte fin şi avea culoarea neagră, după culoarea rocii vulcanice din care a provenit prin eroziune.

Plaja Troya.

Atlanticul.
Apa oceanului era caldă şi m-am bălăcit şi am înotat mai mult de o oră în ea. Cum în acest an aceasta era prima mea zi de plajă, am simţit că pielea protestează la această expunere şi am hotărât să plecăm mai repede.



Şezlongurile noastre.

Sosesc...

De la duş.

Sandalele udate la duş.
Am mers prin staţiune şi am cumpărat, atât eu cât şi Betty, câte o pereche de papuci vietnamezi pe care să-i folosim prin nisipul fierbinte de pe plajă.

Am ieşit apoi toţi patru la un restaurant în care am luat masa de prânz. Acesta se afla pe faleză, cu masa noastră chiar deasupra plajei. În depărtare se vedea conturul mai puţin clar al insulei Gomera. Am comandat câte o porţie de costiţe şi bere.

La restaurant.

Cu Gomera în fundal.


Înainte...

Şi după costiţe.

Plaja surfiştilor.
Am revenit la hotel să ne schimbăm şi spre seară am ieşit la plimbare pe faleză.

Specific hotelului.

Valiza albastră şi papucii vietnamezi..
28 August. Hotelul Playaflor este situat în zona centrală şi aceasta este un dezavantaj pe timp de noapte. În jurul său se află multe restaurante şi muzica de la ele o auzeam până noaptea târziu. Aşa că a doua noapte a fost mai nedormită decât prima.

Am ieşit la micul dejun pe terasă, l-am luat încet şi în linişte, pentru că aveam destul timp până la ora 12 când trebuia să predăm apartamentul şi să ne mutăm în noul hotel.

Pe terasa...

De la Playaflor...

Înainte de mutare.
Am împachetat încă odată şi pe la ora 11 am părăsit hotelul. Cu bagajele am mers la staţia de taxiuri de peste drum şi am luat o maşină spre Playazul. Şoferul ne-a spus că pe jos hotelul este foarte aproape, dar datorită unor sensuri unice, cu maşina se merge mai mult. Datorită bagajelor am mers cu maşina şi de la recepţie ne-au repartizat fiecărei familii câte un apartament.

Noul hotel.
Apartamentul avea o bucătărie dotată, cu plită electrică şi cu cuptor, tot electric, o cameră de zi cu televizor şi cu canapea extensibilă, dormitor şi baie.

Bucătăria.

Camera de zi.

Dormitorul.
Pe peretele de la sufragerie şi dormitor se afla un balcon lung, unde puteai intra din fiecare cameră. Priveliştea de pe el era splendidă; aveam şi munte şi mare (ocean).

Privelişte de pe balcon.


Oceanul.


Hotelul Ole Tropical...

În lumina apusului.
Pentru că am stat cu o zi înainte destul de mult la soare, nu ne-am mai dus la ocean. Am fost la cumpărături ca să avem cu ce să folosim bucătăria dotată.

Seara am ieşit la o plimbare pe faleză şi pe Paseo Peatonal, situat paralel cu ea.

30 August. În general programul nostru a fost destul de monoton. Dimineaţa luam micul dejun, de obicei pe balcon, mergeam apoi la plajă, intram de cel puţin două ori în ocean, veneam spre casă şi pe drum făceam micile cumpărături. La hotel luam masa de prânz, ne odihneam, după care ne plimbam pe faleză sau pe Paseo Peatonal.

Plaja...

Noastră cotidiană.

Crema ecran.


Noi doi...

Şi Atlanticul.

Valuri.





31 August. După masă am făcut o plimbare cu trenuleţul prin Playa de Las Americas şi prin Adeje. Am cunoscut astfel şi alte părţi ale staţiunii care nu se aflau în drumul nostru zilnic.

În trenuleţ.

Prin Adeje.

Portul de agrement...

Din Adeje.


Un parc de pe traseu.

Playazul văzut din trenuleţ.
2 Septembrie. Am făcut o excursie în Insula Gomera. Ea este situată la vest de Tenerife şi este mult mai mică decât aceasta. Este tot o insulă vulcanică cu o populaţie de peste 20000 de locuitori, care în ultimii 50 de ani a scăzut cu o treime, prim mutarea locuitorilor, în special, pe Tenerife. Având o populaţie puţin numeroasă, insula şi-a conservat natura sa relativ sălbatică. O bună parte din insulă este ocupată de Parcul Naţional Garajonay, care şi-a luat numele de la cel mai înalt munte al insulei (1487 m).

Majoritatea populaţiei lucrează în agricultură, dar a crescut numărul celor din sfera turismului. Agricultura se face în terase cu canale de irigare şi ea asigură întregul necesar de legume, iar culturile din plantaţii permit şi exportul bananelor, a fructelor de papaya, mango, a stafidelor şi avocado.

Am plecat din vecinătatea hotelului cu un autobus pînă în portul din Los Cristianos. De acolo cu catamaranul până în capitala  Gomerei,  San Sebastian şi de acolo cu un autobus local pe insulă.

Spre catamaran.

În portul Los Cristianos.

Cu bonsai.

Salonul de pe catamaran.


În...

Timpul...

Traversării.

Coborâm...

La San Sebastian...

De Gomera.
 Am mers cu autobusul în Parcul Naţional Garajonay, urcând pe un drum abrupt plin de serpentine. De peste tot se cam vedea albastrul oceanului. Ghidul nostru era lituanian și vorbea spaniola, rusa și engleza. Eram câte 9 turiști pentru fiecare limbă,

Serpentine.




Într-un popas.


Oceanul.


O prăpastie.








Stâncă vulcanică.


În Parcul...

Naţional Garajonay.
Într-o parcare foarte aglomerată am părăsit autobusul şi ne-am deplasat în pas de plimbare la locul numit  La Laguna. Se aseamănă cu fundul unui lac secat şi este înconjurat de o pădure de lauri. Aici am băut câte un pahar din celebrul lichior local numit  gomeron. El se prepară din mierea extrasă dintr-o specie de palmier. Este celebru, dar după părerea mea umilă nu este o băutură pe care s-o beau şi a doua oară.

Rodi.

Cu gomeronul.

Şi eu!

Noroc!

În pădurea...

De Lauri.

La Laguna.
Următorul popas a fost o perspectivă asupra Văii Frumoase (Vallehermoso).


Valea Frumoasă.



Am plecat pe un drum foarte îngust spre localul unde am luat masa de prânz. Acolo ni s-a făcut şi o demonstraţie de comunicare în limba  El Silbo  (Fluierată), specifică insulei.

Agricultura în terase.

Luam masa de prânz.

Împrejurimile...

Localului.
După masa de prânz am oprit pe un fel de mini plantaţie unde am văzut bananieri, mangotieri şi unde se cultivau şi legume.

Bananier.

Cultură de legume.


Ciorchinele de banane susţinut de o plasă.
Ultimul popas l-am făcut la înălţime, admirând zidurile din rocă vulcanică ale munţilor din jur.








Am părăsit autobusul lângă un parc, după ce am ajuns din nou în  San Sebastian. Ne-a mai ajuns timpul să vizităm zona veche a oraşului. Am fost în catedrală şi la Casa de Colon, acea casă în care a locuit  Cristofor Columb  cînd a făcut un popas de câteva zile în Gomera, pentru a-şi completa rezerva de apă, înainte de a călători spre Indiile de Vest şi de a descoperi America.

Din nou în...

San Sebastian.

Un parc.

Case atârnând pe culmi ale dealurilor.

Strada îngustă spre Catedrală.

În Catedrală.



Lumânări electrice pentru morţii noştri.

Catedrala.

Un copac banyan.

Casa de Colon.
Încet, grupul nostru neorganizat s-a deplasat în pas de voie spre port, unde la momentul potrivit ne-am urcat pe catamaranul firmei Fred Olsen.

Acelaşi catamaran.

Spre...

Tenerife.
Peste 50 de minute am ajuns în  Los Cristianos  unde ne aştepta autobusul care ne-a dus la hotel.

3 Septembrie. Ziua de astăzi este o zi de sărbătoare, care se desfăşoară în fiecare an după un anumit ritual. În plus în acest an am fost la plajă la ocean, am luat masa pe balconul de unde se vedea şi muntele şi marea şi seara ne-am plimbat pe Faleza Atlanticului  şi pe  Paseo Peatonal.

La plajă.



În drum...

Spre...

Casă.

Ce bine astâmpără Heineken de 300 ml.

În vecini la Wi-Fi.

La un vin negru...

În ulcea de lut.

Pe Paseo Peatonal.




6 Septembrie. Dacă ajungi în Tenerife, neapărat trebuie să te urci pe Teide!  Este cel mai înalt munte al Spaniei  (3718 m) şi al tuturor insulelor din Atlantic. De la fundul oceanului  Teide  măsoară peste 7000 m, fiind al treilea vulcan ca mărime din lume. Cei doi care-l depăşesc se află în insula Hawaii.

Foarte mari erupţii au fost acum 150000 de ani. Atunci vârful era mai înalt decât în prezent şi în urma uneia din ele a fost aruncat în mare şi s-a format  Canadas del Teide  (Căldarea). După alte erupţii Teide  a ajuns la actuala înălţime. Întreaga zonă unde se află  Căldarea  este cuprinsă astăzi în  Parc Nacional del Teide. Ultima erupţie a avut loc în noiembrie 1909.

Am fost treziţi de telefon după ora şase, ne-am pregătit, am luat micul dejun şi la ora şapte jumate am fost luaţi de autocar, care ne-a dus timp de vreo oră până la staţia de jos a telefericului. Ghidul era numai cu ceva mai tânăr decât noi și explica cu o mare competență în spaniolă, italiană, franceză și engleză.

Înainte de răsărit.

În autocar.

Oceanul în depărtare.


Pico del Teide.


Formaţiuni stâncoase în Căldare.
Staţia de jos a telefericului este la altitudinea de 2356 m şi până la ea este o şosea impecabilă. Telefericul are două cabine, fiecare cu capacitatea de aproximativ 35 de persoane, care rulează pe un cablu cu lungimea de aproape 2,5 km. Ascensiunea sau coborârea durează între 8 şi 10 minute.

Ajunşi la teleferic am urmat sfatul ghidului şi ne-am aşezat direct la coadă.

La coadă.


Biletul de teleferic avers.

Biletul de teleferic revers.

Poza contracost.

Încă...

La...

Coadă.

Vedere din cabină.

Părăsim cabina.
Staţia de sus, La Rambleta, se află la 3555 m. De acolo, cei care posedă un permis special pot urca până în vârf. Construcţia telefericului a început în 1965 şi a fost dat în folosinţă şase ani mai târziu.

În La Rambleta.


Cam frig, pentru mine, la altitudinea asta.


Pico del Teide...

La 163 m altitudine (de noi).

Şi cu mine.


Spre cabina care va coborî.
Tot la sfatul ghidului, după aproximativ jumătate de oră am luat cabina care coboară. Trebuia să evităm formarea unei cozi care să ne întârzie sus, atunci când timpul nostru era limitat. Excursia pe Teide  era numai de o jumătate de zi şi mai aveam de vizitat şi alte obiective.

Coborâm...

Cu aceeaşi cabină.
Jos ne aştepta nenea Ghiţă. După ce am admirat şi priveliştea de la staţia de jos am mers la un restaurant şi am băut o bere la peste 2000 de metri altitudine.

Pe pământ ferm.

S-au adunat o mulţime de autocare.

Coada e mult mai mare decât  dimineaţă.

Usurate şi relaxate.

Cu statuia...

Lui Iisus.

Cabina...

Urcând.

Bere...

La altitudine.

Ieşim din restaurant.
O salamandră.

Încă una.

Spatele staţiei de teleferic

În parcare.


Cabina urcă.

Vegetaţie de deşert.

Pleacă o cabină.

Înainte de...

Urcarea în autobus.
Am coborât cu autobusul câţiva kilometri şi am ajuns în Parcul Naţional, într-un loc cu o admirabilă privelişte şi cu nişte stânci de forme ciudate. Cândva acolo se găsea un hotel şi o biserică, care acum sunt abandonate.

Pico del Teide.

Zona formaţiunilor stâncoase.








Stânci remarcabile în spate.

Peisaj selenar...

În Căldare.










Şi aici salamandre.

Bisericuţa.


Se lasă ceaţa pe Teide.
Următoarea oprire am făcut-o în zona în care vulcanul vecin  Pico Viejo,  tot din masivul Teide a erupt în anul 1798. Pico Viejo  este al doilea ca înălţime de pe insulă, cu cei 3134 m ai săi. Ultima sa erupţie s-a făcut printr-un crater lateral, format în urma unei explozii. Ea a durat de la 9 iunie până la 14 septembrie. Cei peste 12 milioane de metri cubi de lavă au acoperit o vastă regiune şi prin răcire a devenit o piatră dură de culoare închisă, aproape neagră. Se presupune că aşa ar fi arătat vaste porţiuni ale  Terei  cu multe milioane de ani în urmă.

Pico Viejo...

Şi lava răcită după de 200 de ani.



Noi şi autobusul.

Panou care descrie erupţia din 1798.
În continuare am mers spre casă trecând printr-o pădure de pini canarieni, un copac care rezistă şi este în stare să se regenereze rapid în urma catastrofelor naturale.

Pini canarieni,



Oceanul.
Acasă ne-am odihnit puţin, după care am ieşit în vecini la localul cu Wi-Fi, unde am luat masa de prânz şi am vorbit cu copiii cu ajutorul tabletei.

Localul cu Wi-Fi...

Din vecini.

7 Septembrie. A fost o zi obişnuită. Seara am făcut plimbarea pe  Paseo Peatonal  şi ne-am întors pe faleză.

Plimbare de seară.

Pe Paseo...

Peatonal.



Cu cactuşi...

Giganţi.
8 Septembrie. Ne-am trezit destul de devreme, pe la şase jumate să ne pregătim pentru ultima excursie din  Tenerife  şi anume la  Loro Parque  (Parcul Papagalilor).

Înainte...

De răsărit.
Parcul a fost deschis în 1972 pentru a prezenta specii ale florei şi faunei mondiale, cu scopul ca acestea să fie văzute de vizitatori; dacă sunt văzute, vor ajunge să fie cunoscute; dacă sunt cunoscute, vor fi iubite; dacă sunt iubite, vor fi şi ocrotite. El este situat la marginea oraşului  Puerto de la Cruz, la mijlocul coastei vestice a insulei. Am mai vizitat acest parc în 2006, când am făcut o excursie de o zi în Tenerife, noi petrecându-ne concediul pe  Gran Canaria  (Vezi  Playa del Ingles 2006).

Ne-am prezentat la autobus la ora opt şi jumătate. După ce am mai luat clienţi şi de la alte hoteluri am luat-o pe drumul lung, dar mai bun, spre  Puerto de la Cruz:  Autostrada TF1  care străbate coasta estică a insulei. După ce am traversat capitala  Santa Cruz de Tenerife  am mers pe coasta vestică până la Parc.

Cu autobusul...

Spre Loro Parque.
Înarmaţi cu biletele primite la urcarea în autobus am intrat în parc. După ce am făcut tradiţionala poză cu papagali, pe care o vom primi la ieşire, am studiat programul de vizitare şi am hotărât să vedem neapărat cele trei spectacole de dresură: al focilor, al delfinilor şi al balenelor  Orca.  Primul dintre ele nu exista acum nouă ani.

La intrarea în parc.

Poza contracost.

Peştii tropicali.

Pagoda thailandeză.

Lacul cu nuferi.

Pădurea de palmieri.

Iubim...

Palmierii.

Un moment fără trecători.
Am vizitat habitatul pinguinilor unde sunt create condiţiile naturale de pe coasta pacifică al statului Chile,  precum şi cel al pinguinilor din  Antarctica,  acolo unde acum sunt create condițiile naturale ale ultimelor zile ale iernii polare. În continuarea lor era acvariul cu numeroase specii de peşti.

Pinguinii chilieni.

Pinguinii antarctici.



Pinguini Regali.


Acvariul.





Apropiindu-se ora de începere am plecat spre locul în care se va ţine spectacolul focilor. Am găsit locuri şi am aşteptat spectacolul..

Pui de focă..

Foci din specia Lei de Mare.

Spectacolul...

De dresură.
Deoarece spectacolele erau la mică diferenţă de timp unul de altul, toţi spectatorii de la foci s-au grăbit spre delfinariu. Evident că noi nu am ajuns printre primii, dar am găsit locuri. Spectacolul era foarte asemănător cu cel văzut în urmă cu nouă ani.

La Delfinariu.


















Delfinul trage... 

Barca fetiţei.



De la delfinariu am plecat repede la spectacolul  balenelor Orca.  Balena Orca, sau ucigaşă este de culoare neagră cu porţiuni albe şi ajunge, în libertate, până la o lungime de 10 m şi o greutate de 7 t. În gură are aproximativ 50 de dinţi şi se hrăneşte cu peşti (heringi, scrumbii, somoni, toni, rechini), cefalopozi (sepii, caracatiţe) şi anumite mamifere marine (foci, vidre, delfini). Balenele Orca  sunt foarte inteligente şi se dresează uşor. Uneori devin însă agresive, în multe cazuri atacîndu-şi dresorul. Chiar în  Loro Parque  în ajunul Crăciunului din 2009, balena  Keto  şi-a atacat mortal antrenorul, pe tânătul Alexis Martinez. Dacă în 2006 antrenorii se aflau în apă cu balenele, acum toţi stăteau pe marginea bazinului şi de acolo dirijau exerciţiile lor.

Bazinul balenelor Orca.










Balena stropeşte spectatorii din primele rânduri.

Care se protejează cu pelerine.



Keto ucigaşul antrenorului.



După alergătura de la un spectacol la altul ni s-a făcut sete şi pe o terasă aflată la umbră am mers toţi la câte o bere.

O bere rece la umbra deasă.
Am luat masa de prânz într-un restaurant aflat lângă ţarcul maimuţelor.

Maimuţe.

Masa de prânz.

Aşteptând... 

Morunul.
Pentru că se apropia timpul la care trebuia să ajungem la autobus am mers încet spre ieşire. Am recuperat poza cu papagalii, contra 6 euro şi am părăsit parcul pe lângă lacul cu nuferi şi cu peşti tropicali.

Peştii tropicali...

Acum la ieşire.
La ora stabilită autobusul a plecat din parc şi în mai puţin de două ore am ajuns la hotel.

9 Septembrie.

Pe faleză.

Apune...

Soarele.

Plaja...

Surfiştilor.
10 Septembrie. Dimineaţa am luat din nou micul dejun pe balcon.





Am mers la ocean, pentru că a fost ultima zi de plajă în Tenerife.











La revedere Atlanticule.
Seara am mers să luăm ultima cină în Tenerife.  Am vrut ca aceasta să fie ceva deosebit.

Pe lângă palmierii fără soţ.

De fapt soţul e aici.

El fotografiază.



Ne-am întâlnit pe faleză cu Rodi şi Ghiţă şi am mers pe  Paseo Peatonal  să alegem un restaurant. După mai multe căutări am ales unul în care plasatorul era român. Restaurantul se numea El Cedro. luând numele de la copacul care creștea în orientul apropiat și în  Africa de Nord, dar și aici pe insulă. Compatriotul nostru ne-a recomandat  Friptura Chateaubriand  şi am fost foarte inspiraţi că toţi trei, înafara lui Ghiţă, i-am urmat sfatul. Ca deschizător de drum am luat un coniac  Hennessy, care a fost turnat în faţa mea într-un pahar încălzit, astfel ca aroma emanată gâdila plăcut celulele mele olfactive.

Friptura...

Chateaubriand.

Vinul a fost bine ales.

Rodi şi Ghiţă.


Torna, torna,...

Fratre!
A votre sante!

Noroc!

11 Septembrie. Am luat ultimul mic dejun şi acesta mai copios decât de obicei, pe balconul apartamentului. Am împachetat bagajele şi pe la ora 11 eram gata.
Ultimele imagini de pe balcon.







Am predat cheile la recepţie şi recepţionera a comandat un taxi să ne ducă la aeroport.

Acolo am făcut check in-ul şi după ce am trecut de controlul de frontieră am aşteptat îmbarcarea.

Aeroportul Tenerife Nord.

La o cafea.

Şi la...

Un...

Coca-Cola.

Avionul Vueling

Aşteptăm îmbarcarea.

Am decolat şi după mai bine de trei ore eram la  Barcelona.  Acum nu a trebuit să aşteptăm decât patru ore, după care ne-am urcat în al doilea avion.

 12 Septembrie. La ora trei din noapte am aterizat pe  Aeroportul din Cluj.  Aici am fost aşteptaţi de Adi care ne-a dus acasă.

Ajunşi noaptea acasă.

La...

Ora 4 şi 50 min.
A fost sfârşitul vacanţei anului 2015.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu