duminică, martie 22, 2015

Colares

Oraș: Sintra-Colares
Coordonate Geografice: 38g49m24s N  9g28m3s V
Țara: Portugalia
Populația: 7628 locuitori permanenți
Data Sejur: 13-17 Octombrie 2018
Locuință: Sintra-Sol Apartamentos Av. Eugene Levy 29

13 Octombrie. Hotelul pe care l-am comandat online nu se află în Sintra, așa cum din greșeală am crezut, poate din cauză că se numește Sintra-Sol Apartamentos. El se află într-un sat numit Colares, aflat cam la 10 km de Sintra, care aparține administrativ de ea.

Teritoriul unde astăzi se află satul a fost locuit încă din preistorie, după cum dovedesc descoperirile arheologice.  O legendă spune că pe vremea când țărmul oceanului nu era populat, acolo creșteau foarte mulți meri. Când se coceau fructele, ele erau aruncate de vânt în apă și din depărtare se vedeau strălucind ca mărgelele pe un colier. Din această cauză locul a fost numit Colares (colier).

Teritoriul a fost apoi sub stăpânire romană, iar la începutul secolului al XII-lea, pentru o scurtă perioadă a fost sub ocupația norvegienilor. A urmat din nou o scurtă perioadă când a fost recucerit de mauri, ca pe la mijlocul aceluiași secol al XII-lea, în urma bătăliei de la Sintra, să revină coroanei portugheze.

Satul are o bogată tradiție viticolă, aici cultivându-se direct pe nisip viță de vie, din care se prepară vinuri roșii și albe.

Șoferul nostru francofon ne-a dus până la poarta domeniului pe care se găsea hotelul și ne-a lăsat la recepție.

Ajunși la hotel

Doamna de acolo (foarte tatuată pe brațul drept) a fost drăguță și ne-a dat apartamentele înaintea orei 15. A comandat telefonic două femei de serviciu, care au venit cu un motocar electric și ne-au dus bagajele la apartamente. Doamna tatuată însăși ne-a condus acolo și pe noi patru. În drum am trecut pe lângă o piscină formată din două bazine mari, cu apă din oceanul care se afla la aproximativ o sută de metri distanță de complex.

În drum spre apartamente

Am preluat apartamentele, am despachetat și ne-am aranjat lucrurile în dulapuri.

Sufrageria

Dormitorul

Bucătăria

Baia

Pe...

Peluza...

Apartamentului...

105
După ce ne-am instalat am ieșit toți patru să vedem împrejurimile. Am ajuns la un Mercado de unde am făcut cumpărături. Printre altele noi am cumpărat și o bucată de un kg din burta unui ton, (care trebuia să fi avut peste 50 de kg, după estimarea vânzătorului). Vrem să o gătim după rețeta lui Marius ca în Gran Canaria acum 12 ani (vezi Jurnale de Călătorie, Playa del Ingles, 2 Iulie 2006).

Bucata de ton...

De 1 kg

Reveniți la hotel am hotărât să profităm de vremea foarte frumoasă și să mergem la piscină. Timarii însă s-au răzgândit și s-au apucat să mănânce. Am mers eu cu Bibi și am decis că neapărat va trebui să fac ultima baie din acest an aici, cu apă din Atlantic.

Am intrat în bazinul cu adâncime progresivă, care de la mijloc avea 1,65 m și am simțit răceala mai puțin plăcută a respectivei ape, de care am pomenit mai sus. Ajuns în apă mai mare am început să înot de-a dreptul violent, lucru care a făcut să mă încălzesc și statul în apă a devenit chiar plăcut. După aproape cinci minute am ieșit și de astă dată afară mi s-a părut mult mai cald decât în apă, lucru care vara este de obicei invers.

Singurii...

Utilizatori...

Ai piscinei

Baia...

Din octombrie

Bazinul

De lângă Atlantic

Cu brrrr-r...

Curaj

Perseverez

Începe...

Să fie bine!

După ce am mâncat pe terasă, soarele a dispărut înghițit de nori din ce în ce mai denși. Am intrat înăuntru și ne-am făcut siesta, pentru prima dată de când suntem în Portugalia.

Pe la ora 17 am ieșit și deja era răcoare și vântul a început să bată destul de tare. Trecând pe faleză vedeam valurile mari ale oceanului, mult mai mari decât la prânz.

Oceanul Atlantic


Cu pletele în vânt















Am trecut în revistă magazinele din zonă, am mai făcut unele cumpărături, ne-am plimbat și am revenit la hotel.

Cu Araucaria

În curtea hotelului
După cina de sâmbătă seara am deschis televizorul, unde pe toate canalele se vorbea numai despre Uraganul Leslie, care bântuie de câteva zile prin Atlantic și în această seară va lovi Portugalia. După hărțile arătate la televizor și zona noastră va fi afectată. Se prognoza ploaie, vânt cu viteză de peste 150 km/h și valuri de până la 14 m. Situația nu era prea roză, având în vedere că ne aflăm la o altitudine de până la 10 m deasupra nivelului oceanului.

Noi, marinari din Podișul Transilvaniei, neștiind cum să procedăm am mers la recepție și am cerut detalii fetei, care era în schimbul de noapte. A spus să fim liniștiți, că nu s-a anunțat nici un pericol. Oamenii trebuie să stea în casă, mai mult din cauza copacilor care ar putea fi doborâți de vânt.

Am revenit la apartament și am văzut că la televizor isteria continua. Ca și fătucile de la televiziunile noastre, reporterii transmiteau în direct, plini de importanță, mulți dintre ei dedesubtul unei umbrele,  deși se vedea că nu plouă și că umbrela nu era nici măcar clătinată de vânt.

Vâjâitul s-a mai întețit, și acum a început să se audă un zgomot de deasupra noastră, ca și cum s-ar rostogoli niște butoaie.

Neputând să dormim ne-am odihnit într-un mod foarte plăcut, în șuieratul vântului și în ciudata gălăgie, parcă, așa cum am mai spus, generată de mișcarea butoaielor.

Într-un târziu am adormit, dar sporadic, somnul nostru fiind întrerupt atunci când vacarmul depășea o anumită intensitate.

14 Octombrie. Spre dimineață atmosfera s-a mai liniștit și a apărut soarele. Pe terasă umbrela, deși strânsă, a fost luată de vânt și zăcea acum pe undeva pe jos. Vegetația însă continua să se clatine cu o agresivitate ritmică în bătaia vântului.

Vânt puternic și dimineața
Am luat micul dejun și apoi am ieșit la poarta domeniului și am chemat telefonic un uber-taxi, care să ne ducă la Cabo da Roca.

Cabo da Roca este cel mai vestic punct al Europei Continentale cu longitudinea vestică de 9g29m54s, (măsurată de mine personal cu telefonul mobil). Dacă vrem, putem amplifica importanța geografică a locației, zicând că este cel mai vestic punct al supracontinentului Eurasia. El se află la mai puțin de 10 km de hotelul nostru, pe un platou stâncos, situat la o altitudine de aproximativ 140 de metri deasupra Atlanticului. Pe monumentul în formă de cruce, care marchează importanța acestui areal, este inscripționat un vers a lui Luis de Camoes care spune că aici este locul unde se termină pământul și începe marea ( aqui onde a terra se acaba e o mar comeca). Nu a fost depășit decât începând din secolul al XV-lea, când a demarat epoca marilor descoperiri geografice.

Taxiul a costat 10 euro, cu bacșiș cu tot, revenind costul unei jumătăți de bilet de autobus per pasager. Pe țărmul oceanului și pe aleile asfaltate care duc la el se afla o masă imensă de turiști, parcă eram la ieșirea de pe un stadion, la final de meci.

La Cabo da Roca

Cel mai vestic punct...

Al Europei Continentale (38g46m44s N  9g29m54s V)

Cele mai vestice gagici...

Din Europa Continentală



La monument

Toți patru...

Fără a socoti și Atlanticul

Monumentul in formă de cruce




Cu farul


La 140 m d.n.m.






Atlanticul la 140 m sub noi
Am intrat apoi în magazinul de suveniruri, nu ca să luăm un certificat cum că am ajuns aici, ci pentru a cumpăra câte ceva. Toată marfa existentă nu a stârnit interesul niciunuia dintre noi, așa că nu ne-a mai rămas decât să chemăm un alt uber-taxi care să ne ducă la Sintra.

Taxiul ne-a dus spre Sintra și de la un moment dat am văzut că toată vegetația din jurul drumului era neagră. Șoferul ne-a spus că în urmă cu o lună a avut loc în zonă un mare incendiu de pădure. Cum casa lui este în apropiere, toți vecinii și autoritățile au luptat timp de 20 de ore cu incendiul și era mândru că au salvat casele, au evacuat animalele sălbatice și nu s-au înregistrat victime nici în rândul oamenilor și nici al animalelor. În cinci ani vegetația se va reface!

Municipalitatea Sintra este situată la aproximativ 25 km de Lisabona și are peste 377000 de locuitori. Este poate, cea mai importantă zonă turistică a Portugaliei, beneficiind de la natură de peisaje splendide, care sunt situate la altitudini cuprinse între 0 m (Oceanul Atlantic) și 150 m (Munții Sintra).

În zonă se află o mulțime de palate și castele, construite de-a lungul timpului, cele mai celebre fiind: Palatul Național de Pena, Palatul Național Queluz, Palatul Național Sintra, Quinta da Regaleira, Palatul Pombal, Palatul MonserrateCastelul Maurilor și bineînțeles și altele.

Afluența masivă a turiștilor a făcut să se dezvolte aici o adevărată industrie a preparatelor culinare, de la  popularele mâncări portugheze, celebre pentru gustul lor și până la cele mai rafinate produse ale gastronomiei internaționale de lux.

Taxiul ne-a lăsat în apropierea primului obiectiv pe care ne-am propus să-l vizităm și anume Palatul Național Sintra.

În secolul al VIII-lea pe teritoriul actualei Sintra, se găseau două castele: Castelul Maurilor pe vârful unui deal și la poalele lui celălalt, unde își avea reședința administrația islamică a teritoriului.

 Afonso Henriquez (1109-1185), primul rege al Portugaliei (din 1139) iese victorios în bătălia de la Sintra, din anul 1147 împotriva maurilor și include teritoriul în regatul său. Castelul de la poalele dealului, pe locul căruia se înalță astăzi Palatul Național devine reședință regală.

Forma actuală a palatului a fost dată în urma construcțiilor din secolul al XV-lea de către regele Joao I (1385-1433) numită Ala (Aripa) Joanina și din secolul următor de către Manuel I (1469-1521) numită Ala Manuelina. Aproape tot timpul, până la începutul secolului al XX-lea, castelul a fost locuit de membri ai familiilor regale portugheze.

Edificiul a fost grav afectat de cutremurul din 1755, dar în anii următori a fost restaurat arătând din nou ca și înainte de marea calamitate.

După proclamarea republicii în 1910, castelul devine monument național. În timpul celui de-al doilea război mondial, în Portugalia neutră se face ultima mare restaurare a castelului.

Palatul National din Sintra

Biletul de intrare (avers)

Biletul de intrare (revers)

Castelul Maurilor si de Pena

In Palatul National

Sala Lebedelor

27 de lebede...

Pe tavan

Semineul din Sala das Pegas

Sala Cotofenelor

Magpie Room

Dormitor...

Al regelui Sebastiao

Tapiteria cu Iulius Cezar


La capatul scarii

Sala...

Calatoriilor...

Maritime ale regelui Manuel I

Sala Blazoanelor

72 semne heraldice ale regelui... 

Si ale marilor familii nobile portugheze

Jos ceramica de Sevilla

Cu motive arabe și scene de vânătoare

Sala dos Brasoes (în portugheză)


Vedere de pe terasa Sălii Blazoanelor


Capela Regelui Dinis I (1241-1325)

Cea mai veche parte a palatului

Dormitorul regal cu pat de 4 persoane

Candelabrul din Sala Tronului

Sala Tronului


Sala Tronului-epoca manuelina

Din sec al XVI-lea, restaurata in anii 1930

Bucataria

Din sec al XV-lea

Vase de aramă și 17 guri de foc

Legate la cele 2 coșuri conice imense vizibile din exterior

Tavanul cu Facerea Lumii


Scene din Facerea Lumii

Decorata in sec al XVIII-lea

Castelele Mauro si Pena
De la Palatul Național am parcurs pe jos aproape un kilometru până la următorul obiectiv, Quinta da Regaleira, o altă atracție turistică a orașului Sintra.

Se conturează...

Castelul

În stil predominant gotic

Construit din granit

Poarta pentru ieșirea de pe domeniu

Coreșpunzătoare
Domeniul Quinta da Regaleira se compune dintr-un castel, construit în stil predominant gotic, pe cinci nivele și un parc exotic care se întinde pe patru hectare. A fost proiectat de arhitectul italian Luigi Manini și ridicat sub forma actuală între anii 1904-1910 de către proprietarul de atunci, milionarul Carvalho Monteiro.

Biletul de intrare

Prin parcul

Cu vegetație luxuriantă


La Puțul Gândirii

În interiorul palatului

La parter
Foarte obosiți am ieșit și am comandat un uber-taxi, care ne-a dus acasă la Colares.

Șoferul știa foarte bine istoria Portugaliei și destul de multe lucruri cu caracter anecdotic a istoriei locale. Printre altele, de la el am aflat că obiceiul ceaiului de la ora cinci a fost introdus în Anglia de o prințesă portugheză, devenită regină a Perfidului Albion. Mai târziu am aflat că este vorba despre Caterina de Braganza care a fost soția lui Carol al II-lea Stuart, rege al Angliei de la 1660 până la moartea sa în 1685.

Ajunși la hotel am gătit, după rețeta lui Marius, în ulei aromat cu usturoi, bucățica de ton și toți patru am mâncat-o, precedată de țuică și urmată de un vin verde (nematurat) portughez.

15 Octombrie. Ne-am trezit într-o zi de toamnă, în care pe lângă vântul puternic mai și ploua, nu foarte tare, dar cu perseverență. Am luat micul dejun și am așteptat să se îndrepte vremea, să fie așa cum era prognozată pe telefonul mobil.

Plouă. Ploaie rece de toamnă
Pe la prânz, când în sfârșit vremea de afară și cea de pe telefon au ajuns la un consens, am ieșit la recepție și am chemat un uber-taxi să ne ducă să vizităm Castelul Maurilor.

Castelo dos Mouros a fost construit de cuceritorii arabi ai Peninsulei Iberice în secolele al VIII-lea și al IX-lea, la o altitudine de 400 m pe un pisc al Munților Sintra. Am mai spus că primul rege al Portugaliei, Alfonso I Henriquez a cucerit zona în anul 1147 și castelul a fost dotat cu o garnizoană portugheză care apără și controlează căile de acces de la Sintra spre Mafra, Cascais și Lisabona.

 Importanța strategică a castelului scade începând din secolul al XV-lea, astfel că în secolul următor a ajuns să fie nelocuit. Castelul se degradează treptat și cutremurul din 1755 îl duce în stadiu de ruină.

Pe la sfârșitul secolului al XIX-lea soțul reginei Maria a II-a finanțează o restaurare a castelului consolidând rămășițele unor ziduri, pavând aleile de acces și creând locuri de contemplare. Castelul care înainte proteja un areal de câteva sute de kilometri pătrați, a devenit o ruină romantică.

Ultima mare restaurare a avut loc în anii 1940 și astăzi este o importantă țintă turistică a Portugaliei.

Am cumpărat bilete de intrare, bineînțeles pentru seniori, dovedind cu pașaportul că am împlinit (cândva) 65 de ani.

Bilet de intrare (avers)

Bilet de intrare (revers)
Am intrat pe domeniu și urmărind aleile pavate, care șerpuiau printr-o vegetație luxuriantă am tot urcat sus, sus, la parapete.

Pe domeniu






Zid cu creneluri



O pisică

Aici se controleaza biletele

Hortensii


Apare ceața

De jos în sus


Bibi la înălțime

Salut!

Cobori în jos

Cu pasul blând

N-aluneca pe scară!


Plouă din nou
 La ieșirea de pe domeniu ploaia s-a întețit și am fost obligați să intrăm în sala unde se vând biletele. Din cauza ploii am decis să terminăm pentru astăzi cu vizitarea și să ne retragem acasă.

Am telefonat după un uber-taxi și pentru prima dată ne-a răspuns că nu sunt mașini disponibile. Poate din cauză că era zi lucrătoare la care se mai adaugă și starea vremii din vecinătate. Într-un târziu ni s-a confirmat preluarea comenzii, dar am așteptat vreo 45 de minute până mașina a apărut.

Acasă am luat o mică gustare și mai târziu, când ploaia s-a oprit am ieșit să facem cumpărături.

Piscina și Atlanticul în fundal

Atlanticul...

Încă...

Foarte...

Nervos
Multe din magazine erau închise lunea și am găsit destul de puține alimente pentru masa noastră de seară.

Întorși la hotel am preparat cina și am mâncat-o de astă dată în apartamentul Timarilor.

După ce s-a întunecat au venit pe alee două mașini cu portughezi mai bruneți, de aceiași naționalitate ca și unii din conlocuitorii noștri. Vorbeau tare, făceau zgomot și boxele din mașini revărsau cu dărnicie decibelii. Noroc că după ce și-au depus bătrânii și puradeii într-un apartament alăturat, au plecat și nu s-au mai întors decât târziu dimineața.

16 Octombrie. După micul dejun am plecat spre recepție.

Mergem...

La cumpărături

Am chemat un uber-taxi și l-am rugat pe șofer să ne ducă la un magazin de unde să putem cumpăra bacalhau, adică cod conservat prin sărare și uscare, din care se pot găti o serie de mâncări portugheze. După ce s-a gândit un pic a spus că ne duce într-un orășel, Algueirao-Mem Martins, suburbie a Sintrei unde vom găsi peștele dorit.

Orășelul este un oraș în toată regula, are peste 66000 de locuitori la o suprafață cu aria de numai 16 kmp. El are cea mai mare densitate a populației din Portugalia: peste 4000 de locuitori/kmp. Este un oraș foarte curat cu clădiri frumoase și cu un centru mic și drăguț. Exista încă de pe vremea arabilor, în secolul al VIII-lea și numele său Algueirao derivă de la arăbescul al-gueiran care înseamnă în peșteri.

Magazinul avea într-adevăr un bogat raion cu produse piscicole de unde am luat și noi și Timarii câte un bacalhau de 2 kg.

Bacalhau sau Morunul de Atlantic este un pește din familia Codului căruia i se îndepărtează capul, se eviscerează, se sărează din abundență și se usucă câteva luni. Când se utilizează, bucățile se hidratează pentru cel puțin 24 de ore în apă rece și se gătesc după cum precizează fiecare rețetă în parte.

După cumpărături am intrat într-o cafenea unde ne-am luat fiecare espresso-ul dorit, după care am mers într-un mic local, al unui patron francofon, unde fiecare am luat câte o bere.

Cu peștele cumpărat

La o bere

Patronul francofon
După ce ne-am terminat treburile în Algueirao-Mem Martins am comandat un alt uber-taxi care să ne ducă în Sintra.

Ajunși în centru ne-am dus la un restaurant, unde conform programului o să mâncăm mâncare portugheză. Nuno, un prieten al fiului nostru ne-a recomandat să bem aici ginja, un fel de vișinată portugheză, care se bea din pahare de ciocolată, ce trebuie mâncate după terminarea băutului. Tot el ne-a recomandat să mâncăm Arroz con Mariscos (Orez cu fructe de mare). Am ascultat sfaturile prietenului portughez a lui Mihai, au fost bune, dar a doua oară nu le-aș mai comanda. Vișinata a fost foarte dulce și cu puțin alcool, iar fructele de mare absolut necondimentate, fără nici un gust bun. Probabil mâncarea cu numele ăsta poate fi și bună, dar ce ne-a dat nouă a fost un rateu al bucătarului. Trei sferturi din ea a rămas neatinsă.

Ginja în pahare de sticlă

Cleștii de homar din fructele de mare

Fără nici un gust bun

Restul neatins

Bacalhau na Bresa

Bacalhau Bras

Fiecare cu...

Ce a comandat

Porția imensă de orez

Am terminat cu mâncatul

A fost buuuun
Mihai, fiul nostru a fost în ultimii ani de mai multe ori în Portugalia și a fost foarte entuziasmat de mâncarea lor. Eu nu am avut noroc! Am mâncat totuși aici și mâncare bună, dar gătită de nevastă-mea (sper să-mi citească jurnalul).

Am mers acasă tot cu uber-ul și am început împachetatul. Am dormit destul de bine în ultima noapte petrecută în Portugalia, dar cu stomacul deranjat, probabil de la fructele de mare.

17 Octombrie. După micul dejun am terminat împachetatul și ne-am luat rămas bun de la Timari. Ei vor pleca spre București aproape de miezul nopții.

Părăsim apartamentul 105

Am chemat un uber-taxi care ne-a dus la Aeroportul din Lisabona. Șoferul era născut în Brazilia și pe drum ne-a povestit destul de multe despre țara sa natală. Bineînțeles că a auzit despre Transilvania și despre Dracula.

Înainte de check-in am băut fiecare câte un espresso.

Pe Aeroportul...

Din Lisabona

Așteptăm cafeaua

A venit

A la votre!
Am stat la coadă pentru check-in și am predat toate bagajele, inclusiv cele de mână. Doamna de la ghișeu ne-a spus că avionul nostru (spre Amsterdam) va avea o întârziere de 20 de minute.

După controlul de securitate am colindat magazinele din aeroport, am băut ginja, de astă dată în pahare de ciocolată, ne-am și așezat și încet-încet timpul a trecut.

Așteptăm

Pahare de ciocolată

Bem...

Ginja


Încă una!

Colaj

Încă mai așteptăm
Neavând grija bagajelor, am luat-o încet spre poarta de unde ne vom îmbarca, poartă situată destul de departe de centrul aeroportului. Ajunși acolo am văzut că îmbarcarea începuse deja și după câteva minute ne aflam în avion.

În avion






Am decolat cu o întârziere de 45 de minute, care pe noi nu ne-a afectat cu absolut nimic.

Decolăm din Lisabona


Tot mai sus

Deasupra  Atlanticului

Marea Nordului

În apropierea Amsterdamului

Aterizăm

La aterizare întârzierea noastră s-a redus la numai 15 minute.

Ne-am recuperat bagajele și i-am telefonat lui Mihai să vină după noi. Peste vreo 20 de minute a sosit împreună cu Adela și toți patru ne-am dus spre casă.

Mădălina ne-a așteptat cu cina pregătită, după care ne-am reluat sejurul în Amsterdam, până la sfârșitul lunii.

Spălarea pe dinți



Fetele s-au culcat pentru că a doua zi s-au dus la școală.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu