Întoarcerea spre casă

Am dormit foarte bine la camping. Ne-am făcut toaleta de dimineaţă şi fiindcă ne-am trezit devreme ne-am gândit să luăm şi un mic dejun pe cont propriu, înaintea celui oficial.

Barbiereala.

Micul dejun neoficial.

Fusina este o localitate care a făcut parte din Republica Veneţia şi a fost vestită pentru că era dotată cu un mecanism, construit în secolul al XV-lea, care ridica corăbiile peste limbile de pământ dintre canalele navigabile ale lagunei. Astăzi face parte din zona industrială creată în jurul Margherei, portului comercial al Veneţiei.

După vreo oră am luat şi ultimul  mic-dejun oficial, la fel de copios ca în toate celelalte zile. Ne-am  plimbat prin împrejurimi, am ajuns şi pe malul mării şi am privit vapoarele care mergeau sau veneau, spre sau dinspre portul Marghera.

Prin împrejurimi.

 La ora zece tot grupul s-a urcat în microbus şi am plecat spre Dej. Era cea mai lungă etapă a călătoriei, căci măsura aproape 1400 de km. Ne-am mai oprit prin parcări în Austria şi Ungaria. Din Ungaria am cumpărat nişte şampanie BB.

Undeva în Austria.

Noaptea am trecut graniţa în România şi la ultima indicaţie a ghidei, am oprit pe lângă Negreni la Ruta 60, o parcare de tiruri, prevăzută cu restaurant non-stop, să mâncăm o ciorbă. Atât mâncarea cât şi servirea au fost execrabile. Pe mine ăştia nu mă vor mai prinde de client!

Pe la ora opt dimineaţa, după 22 de ore de drum am ajuns la Dej. Nenea Tibi ne-a adus cu maşina până acasă.

Acasă.

Deşi era dimineaţă, ne-am culcat, obosiţi după călătoria în care nu am dormit absolut deloc.