San Marino

Ziua Solstiţiului de vară (7 şi 40 min GMT). Cam la momentul la care se producea solstiţiul, noi am coborât la masă. Micul dejun italian a fost la înălţime, cu toate că ghidesa ne spunea că este foarte sărac, mai mult simbolic. Cine ştie pe la ce hoteluri a mai umblat ea în Italia…

Ne-am dus apoi pe plaja aflată la 50 de metri de hotel. Am făcut baie în apa caldă a Adriaticii, dar fiind prima expunere la soare din acest an nu am stat decât două ore pe plajă şi am revenit la hotel.

Gimnastică organizată...

Pe plajă.

La...

Apa caldă....

A Adriaticii.

Împreună cu Betty am coborât şi am făcut o plimbare prin staţiune, în plin soare. Majoritatea clădirilor erau hoteluri şi vile, în general bine şi foarte bine întreţinute.

Plimbare...

Prin Viserba.

Hotelul Ray.

Printre hoteluri şi vile.

Am revenit la hotel, am luat masa de prânz şi am plecat cu autobuzul la San-Marino, care se găseşte cam la 30 de kilometri de Viserba.

Statul micuţ este o enclavă în teritoriul italian, are 61 de kmp şi o populaţie de 21.000 de locuitori, din care 5000 în capitala care poartă numele statului.

După ce am ajuns şi am coborât din maşină am plecat la vizitarea oraşului-stat.

San Marino.

La primul magazin am fost aproape împinşi înăuntru şi, în limba română, am fost invitaţi să degustăm diferite vinuri şi lichioruri. Multă lume a cumpărat ce i-a plăcut şi un salariat, care era din Chişinău, a dus pachetele la autobuz.

Noi am continuat vizita, am fost la palatul unde acum se află sediul Marelui Consiliu şi birourile celor doi Căpitani Regenţi aleşi pentru şase luni. Am mers apoi la basilica Sfântul Petru, după care am tot urcat până am ajuns la cele trei fortăreţe din vârful dealului, foarte înalt, pe care se află statul independent.

Peisajul e splendid, de la înălţime se vede, departe jos, Rimini şi inclusiv marea.

Vedere spre Rimini.

Am vizitat contra a 4 € una din fortăreţe, cea de-a treia, cea mai înaltă, unde se afla un muzeu de arme medievale, atât albe, cât şi de foc. Urcuşul la fortăreţe l-am făcut singur, pentru că Betty a preferat să umble prin magazine (cu Aurelia şi Flori).

Spre partea opusă mării.

La a treia fortăreaţă.

Printre zăbrele.

Cu un grup restrâns.

Swarovski; într-adevăr e splendid!

Prin magazine.

Grădină pe acoperiş.

Floare între flori! (Nu Flori).

La ora indicată ne-am întâlnit lângă parcare şi am băut cu Betty câte o bere media, adică un ţap. Fata de la bar era româncă. Am băut berea pe terasă, unde la ora aceea eram numai noi. Fiind o bere media, a trebuit să mai beau una, deşi după ea nu am ajuns la maxima.

La o bere media.

Ce mică e berea media!

Am părăsit stătuleţul şi şoferii ne-au dus lângă Rimini la un supermarket, unde timp de o oră am făcut cumpărături. Am luat brânză italiană, apă minerală gazoasă, cireşe şi alte produse alimentare.

Am sosit la Viserba, am mâncat şi apoi noi, împreună cu Aurelia şi Flori, am ieşit la plimbare prin staţiune. Erau o mulţime de discoteci, în aer liber, unde se cântau tot felul de muzici, specifice ultimelor patru generaţii care mai sunt în viaţă. Pe la unsprezece noaptea din cele două capete ale staţiunii ni s-a oferit un spectacol magnific: un concurs între două echipe care făceau focuri de artificii. Ca necunoscător, eu le-aş fi clasat pe amândouă la egalitate.

Cam atunci Flori şi-a dat seama că pierduse un pandantiv cumpărat cu câteva ore înainte de la Swarovski. Am revenit pe traseul pe care ne-am plimbat, am urmărit cu atenţie, dar nu l-am găsit.

A fost o zi plină, frumoasă şi distractivă, dar a mai trebuit să şi mergem la culcare, pentru că urma a doua zi drumul spre Roma.