Roma

Ne-am trezit, ne-am făcut toaleta de dimineaţă, am luat micul dejun, la fel de bogat ca şi ieri şi am adus bagajele la autobuz. Surpriză!!! Motorul nu porneşte că s-a descărcat bateria. Şoferii au telefonat la un atelier şi după o jumătate de oră au venit doi indivizi care ne-au dat curent, astfel încât am putut pleca.

Era o zi foarte călduroasă. Am rulat pe autostrada care coboară pe ţărmul mării până la Pescara şi de acolo am traversat cizma de la est la vest, printr-o zonă muntoasă. Ajunşi în Roma, mai mult de o oră ne-am tot învârtit să căutăm Colosseum-ul. Nici şoferii şi nici ghida nu aveau un plan al Romei. Am găsit cu greu obiectivul şi am plecat spre el pe jos.

După un colţ a apărut clădirea impresionantă a vechii arene, care cu toate că este o ruină, îţi dă şi azi fiori. Nu este deloc de mirare că italienii au construit zgârie norii din New-York, de moment ce strămoşii lor au putut ridica Colosseum-ul acum două mii de ani.

Salt de la prezent la antichitate.

Am vizitat arena cu un bilet de 6 €, atât noi cât şi majoritatea grupului. Nu îi pot înţelege pe cei câţiva care au preferat să stea la umbră şi să nu intre, după ce tot au ajuns aici.

Înăuntrul arenei.

Am ieşit la ora stabilită, am mers la Arcul lui Constantin, care se află alături de Colosseum.

Biletele de la Coloseum erau valabile pentru a vizita şi Palatinul, una dintre cele şapte coline ale Romei, unde se află ruinele locuinţelor patricienilor romani.

În Palatin.

S-a reunit grupul şi am plecat să vizităm Forumul Roman, Forumul Împăraţilor, am ajuns la Columna lui Traian şi am coborât în Piaţa Veneţia lângă impresionantul monument unde tronează statuia ecvestră a lui Victor Emanuel al II-lea, sub domnia căruia Cavour  a unificat Italia.

Templul lui Augustus.

Foarte tineri faţă de monumentele din jur.

Mulţumită!

Columna lui Traian.

Cu certificatul nostru de naştere.

Un papă în vârful Columnei.

Vittorio Emanuele al II-lea.

În Piaţa Veneţiei.

 În spatele monumentului se află Capitoliul, o altă colină a Romei, unde am poposit în piaţa proiectată de Michelangelo.

Pe Capitoliu.

Aici se află Primăria Romei şi lângă ea, printre altele, statuia Luppa Capitolina, stră-stră-bunica celei din Cluj, care a fost donată urbei în anii ’30 de către Musolini.

Luppa Capitolina.

Am coborât din Capitoliu şi pe jos, pe nişte străzi înguste cu clădiri renascentiste, am ajuns la Pantheon, care la ora respectivă era închis. În piaţa Pantheonului era foarte multă lume şi cânta o orchestră.

Am continuat drumul tot pe jos şi am poposit în Piaţa Navona, lângă fântâna marilor fluvii, printre pictorii de tablouri fără nici o valoare artistică, de care toate oraşele Italiei sunt pline.

Piaţa Navona.

Ne-am dus încet mai departe şi am ajuns în spatele Palatului de Justiţie, în Piaţa Cavour, unde se afla maşina noastră, evident tot clandestin, pentru că şoferii nu au plătit nici taxa de intrare în Roma.

Palatul de Justiţie.

 Ne-am îmbarcat din nou, urmând să plecăm undeva la 50 de kilometri de Roma pentru cazare.

Spre Fiuggi-Terme.

A durat foarte mult până şoferul a ajuns pe autostrada de Napoli, pe care trebuia să mergem spre hotel.

Am ajuns în sfârşit noaptea la Fiuggi-Terme, după un drum de peste 80 km. Am găsit hotelul Nizza (Nisa), care era de trei stele, mai aranjat şi mai bine pus la punct decât cel din Viserba. Ne-am cazat, am mâncat, am vorbit la telefon cu Mihai şi am ieşit pe la ora unsprezece la plimbare în mirosul îmbătător al teilor înfloriţi, care învăluia întreaga staţiune.

Fiuggi-Terme este o staţiune cu ape minerale pentru boli de rinichi şi are câteva zeci, dacă nu peste o sută, de hoteluri. Ne-a plăcut foarte mult staţiuna, dar păcat că se ajunge destul de greu din ea la Roma, pentru un neştiutor care nu e localnic.

Pe la miezul nopţii ne-am întors la hotel, unde era la serviciul de noapte Chiara, fiica patronului, care a fost foarte mirată de limba pe care noi o vorbim şi ea o înţelege în totalitate.

Ne-am culcat şi am dormit bine, cu gândul la a doua zi de Roma.